Tag: profetul

Teme științifice în Coran – 1

F. Gulen

 

Coranul a fost dezvăluit în scopuri bine stabilite: a ne face pe noi conștienți de existența Creatorului, să afirmăm că El se face cunoscut prin Creația Sa, să ne ghideze spre credință și venerare și pentru a ne ordona viețile individuale și colective în așa fel încât să atingem adevărata fericire aici și în Viața de Apoi. Coranul tratează fiecare subiect conform importanței oferite de către Dumnezeu.

stiinta moderna si coranFiind date motivele de mai sus, Coranul este cuprinzător. Se poate vedea acest lucru prin existența numeroaselor cărți și comentarii scrise despre variatele sale aspecte. Perfecțiunea stilului și elocvența cu care a fost scris Coranul au fost atestate de marii maeștri literari musulmani ai fiecărui secol, și asta i-a inspirat să exceleze nu numai în învățarea limbii arabe dar și a altor limbaje. Cu ajutorul Islamului, învățații musulmani ai umanității sau lumea fizică au putut înțelege adevărata natură a lucrurilor și a evenimentelor. Datorită înțelepciunii Coranului, psihologi și sociologi au putut rezolva cele mai apăsătoare probleme legate de chestiunile individuale sau colective. Moraliștii și pedagogii au apelat la Coran ca la o resursă infinită prin intermediul căreia se pot educa viitoarele generații.

În ziua de azi multă lume vrea să știe ce anume menționează Coranul despre chestiunile științifice și tehnologice și cum relaționează acestea cu științele pozitive. S-au scris numeroase cărți cu aceste subiect. Ei au încercat să relaționeze adevărurile coranice cu dezvoltările din știință. Multe dintre aceste cărți au fost influențate de cultura și știința prezente în timpurile lor; dar în ciuda ostenelii depuse pentru a alcătui aceste comentarii, oamenii tot nu cred în ele și le consideră prea elaborate și prefăcute. În plus eforturile de a face ca adevărurile coranice să corespundă cu anumite ipoteze științifice, par să distorsioneze Coranul.

Trebuie să ne menținem o poziție obiectivă atunci când vorbim despre Coran și să rămânem credincioși preciziei și clarității cu care a fost scris. Ar trebui să interpretăm totul în contextul coranic și nu în lumina anumitor fenomene sau a unui limbaj non-coranic. Desigur, Coranul este mai bine înțeles atunci când sunt folosite cunoștințe nuanțate ale vocabularului și regulilor gramaticale arabe și ocazia cu care au fost revelate anumite versete. Așadar, cea mai bună interpretare este cea a Companionilor, apoi a Succesorilor (generațiile ce au urmat), apoi cea a primilor comentatori, precum Ibn Jarir. Acestea sunt cele în acord cu adevărurile științifice stabilite mai târziu.

Oferim câteva exemple din Coran pentru a ilustra acest argument:

Creatorul Omnipotent afirmă că viitorul va reprezenta era cunoașterii și a informației, și deci, ca consecință naturală, a credinței: Noi le vom arăta semnele Noastre curând în zări și în ei înșiși, până ce li se va desluși că acesta este Adevărul.Nu este de ajuns că Domnul tău este tuturor Martor? (41:53)

Încă din primele zile ale Islamului, sufiții au acceptat acest verset și l-au privit ca pe un semn și o garanție a înțelepciunii spirituale pe care ei o căutau(1). Oricum, citirea acestui vers prin prisma progresului științific, propria sa existență ar fi un miracol.

Tot ce se află în sfera noastră de gândire și cercetare afirmă Unicitatea lui Dumnezeu, iar adevărata natură și interrelaționarea dintre macrocosmos și microcosmos sunt mai bine înțelese. Când vedem sute de cărți scrise pe acest subiect, înțelegem că ceea ce a fost revelat de către Divinitate se va putea dovedi în curând. Chiar acum simțim că în curând vom putea vedea și înțelege mărturiile și laudele aduse lui Dumnezeu prin miile de limbaje ce aparțin naturii: Pe El Îl preamăresc cele șapte ceruri, pământul și cele din ele. Nu este nimic care să nu Îl preamărească cu laude, dar voi nu înțelegeți preamărirea lor. Dumnezeu este Blând, Iertător. (17:44)

Acest verset ne explică cum diferite părți ale creației comunică cu noi, în propria lor limbă, cu supunere în fața lui Dumnezeu și a glorificării Lui. Cu toate acestea, foarte puțini oameni pot înțelege această preaslăvire universală. Musulmanii onești care pot face ca ceilalți oameni să asculte această preaslăvire sunt foarte puțini.Source Link

Views: 7

Călăuzirea – partea 1

F. Gulen

 

hidarea este precum o lumină aprinsă în om de către Dumnezeu ca rezultat al folosirii liberei voințe în căutarea credinței. Precum am afirmat mai sus, doar Dumnezeu poate ghida către adevăr. Sunt multe versete în Coran care atestă acest lucru. De exemplu:

Dacă Dumnezeu ar fi vrut, i-ar fi adunat întru călăuzire (6:35)

Dacă Domnul tău ar fi vrut, toți locuitorii Pământului ar fi crezut. (10:99)

Tu nu-l călăuzești pe cel pe care-l iubești, ci Dumnezeu călăuzește pe cine voiește. (28:56)

Și tu! Tu nu-i poți face pe morți să audă, tu nu-i vei face pe surzi să audă Chemarea când întorc spatele. Tu nu ești cel care îi călăuzește pe orbi afară din rătăcirea lor. Tu nu-i faci să audă decât pe cei care cred în semnele Noastre și sunt supuși și devin musulmani. (30:52-53)

Din moment ce Dumnezeu este cel care ne ghidează, Îl implorăm în fiecare rak’a din rugăciunile noastre zilnice: Călăuzește-ne pe Calea cea Bună (1:6). Mesagerul lui Dumnezeu (s.a.a.w.s) spunea: ” Am fost trimis să îndrept oamenii către credință. Doar Dumnezeu este Cel care îi ghidează și le oferă credință în inimi.”calauzirea

Pe lângă aceste versete de mai sus și multe altele asemănătoare, mai sunt și versete care arată că Mesagerul lui Dumnezeu (s.a.a.w.s) este cel desemnat pentru a îndrepta oamenii către credință:

Tu îi chemi către o Cale Dreaptă (23:73)

Noi ți-am dezvăluit un duh din Porunca Noastră pe când tu nu cunoșteai nici credința și nici Cartea. Noi l-am făcut lumină cu care călăuzim pe cine voim dintre robii Noștri. Tu să călăuzețti pe o Cale Dreaptă. (42:52)

Aceste versete nu sunt contradictorii. Dumnezeu crează toți oamenii cu potențialul de a accepta credința. Cu toate acestea, familia, educația și mediul înconjurător au un rol foarte mare în a-i ghida sau în a-i trimite pe căi greșite. De-a lungul istoriei, Dumnezeu a trimis mesageri pentru a ghida lumea pe Calea cea Bună și le-a trimis Cărți cu ajutorul cărora oamenii se pot îndrepta. Profetul Mahomed (s.a.a.w.s), ultimul Mesager, a primit Coranul prin intermediul Revelației trimise de Dumnezeu. Coranul fiind ultima Carte Divină și necoruptă, conține principiile ghidării.

Comportamentul și buna purtare a Mesagerului (s.a.a.w.s) au făcut din stilul lui de viață o cale de ghidare. El recită Revelația Divină, explică Semnele lui Dumnezeu, distruge preconcepțiile, superstițiile și păcatele. De fapt, orice eveniment, orice lucru și orice fenomen reprezintă un semn ce semnifică Unitatea și Existența lui Dumnezeu. Deci, dacă vrei să crezi sincer șă fără prejudecăți, trebuie să lupți împotriva dorințelor carnale și a tentațiilor. În acel moment Dumnezeu te va ghida către una dintre Căile ce duc la El:

Temeți-vă de Dumnezeu și căutați calea către El pentru a fi prosperi atât pe această lume cât și pe cealaltă. (5:35)

Noi îi călăuzim pe Căile Noastre pe cei care au luptat pentru Noi. Dumnezeu este cu făptuitorii de bine (29:69)

 

 

– sfârșitul primei părți –

Source Link

Views: 2

Viața Profetului Muhammad – partea a 8-a

 

Atat evreii, cat si crestinii erau obligati sa plateasca un impozit – capitatia sau jizya. Nu era foarte diferit de impozitele patite de musulmani. Deoarece musulmanilor nu le era ingaduit sa imprumute bani cu dobanda, primii camatari au fost evreii si crestinii. Musulmanii aveau dreptul de a mosteni bani si bunuri de la evrei si crestini. Acestia din urma insa nu puteau mosteni bani de la musulmani.

Desi legea ii favoriza pe musulmani , evreii si crestinii nu erau persecutati. In cele mai multe localitati, toate cele trei grupuri religioase traiau, studiau si munceau impreuna, in armonie. Califii ii incurajau pe invatatii evrei sa studieze limbile straine. Ei au tradus multe texte, in special din limba greaca in limba araba. Unele dintre cele mai mari realizari in stiinta si medicina au fost rezultatul colaborarii dintre invatati.

Convietuirea dintre diferite grupuri religioase nu a fost insa intotdeauna pasnica. In anumite perioade, atat evreii, cat si crestinii au fost nevoiti sa respecte anumite reguli.

Evreii, de exemplu, erau parte a comunităţii, ei erau „dhimmi “, ceea ce înseamnă „oameni protejaţi“, atât timp cât se conformau legilor ei. Acesta a stabilit un  precedent pentru tratarea cetăţenilor pe timpul cuceririlor de mai târziu. Creştinii şi evreii, în schimbul unei taxe anuale, li se permitea libertate religioasă şi, atât timp cât îşi menţineau statutul lor de nemusulmani erau membri asociaţi ai statului musulman.

Ibn Ishaq, unul dintre cei mai timpurii scriitori ai biografiei Profetului, indica aproximativ  această perioadă ca fiind aceea in care Muhammed a trimis scrisori conducătorilor lumii – regele Persiei, împăratul Bizanţului, lui Negus al Abisiniei, şi guvernatorului Egiptului printre alţii – invitându-i să se supună Islamului.

Muhammed a construit propriu-zis în primii ani ai mesajului islamic o serie de alianţe între triburi şi beduini, pentru ca în anul 628, el împreună cu 1500 de adepţi ai Islamului să poată controla accesul la Ka’ba pe timpul negocierilor cu meccanii. Aceasta reprezintă un moment foarte important în istoria musulmanilor. Cu doar puţin timp în urmă, Muhammed trebuia să îşi părăsească oraşul lui natal de teamă pentru viaţa sa. Acum el era tratat de către conducătorul duşman ca un lider cu toate drepturile ce revin acestei pozitii.

Un an mai târziu, în 629, el a reintrat şi, în fapt, a cucerit Mecca fără vărsare de sânge şi într-un spirit de toleranţă care a stabilit un ideal pentru viitoarele cuceriri. El a distrus de asemena idolii ( statuile) din Ka’ba, pentru a pune un sfârşit definitiv practicilor păgâne de acolo.

În acelaşi timp, Muhammed a câştigat credinţa lui ‘Amr ibn al-‘As, viitorul cuceritor al Egiptului, şi a lui Khalid ibn al-Walid, amândoi îmbrăţişând Islamul şi alăturându-se lui Muhammed. Convertirea lor a fost remarcabilă în special pentru că aceşti oameni s-au aflat printe cei mai înverşunaţi opozanţi ai lui Muhammed cu doar puţin timp în urmă.

Pe de o parte, întoarcerea lui Muhammed la Mecca a reprezentat punctul culminant al misiunii sale . În 623, peste trei ani, el se îmbolnăveşte brusc şi pe data de 8 iunie a acelui an, în braţele celei de-a treia soţii, trimisul lui Allah moare.

Moartea lui Muhammed a fost o mare pierdere. Pentru cei care îl urmau, acest simplu meccan a fost de departe mai mult decât un prieten îndrăgit, de departe mult mai mult decât un  priceput conducător, de departe mult mai mult decât un respectat lider care a format un nou stat din frânturi de triburi războinice.

desert_scenery1  Muhammed a fost de asemenea modelul exemplar al învăţăturilor pe care el le-a adus lor de la Dumnezeu: învăţăturile Coranului, care, de secole, a ghidat gândirile şi acţiunile, credinţa şi caracterul a nen’Omarati barbati si femei, şi care a condus la o eră distinctivă în istoria omenirii. Totuşi, moartea lui a avut un mic efect asupra societăţii dinamice pe care el a creat-o în Arabia, dar nici un efect asupra misiunii lui centrale: transmiterea Coranului lumii întregi. După cum a spus şi Abu Bakr: „Cine l-a adorat pe Muhammed, să afle că Muhammed e mort, dar cine l-a adorat pe Dumnezeu să afle că Dumnezeu trăieşte şi nu moare niciodată.“.

Source Link

Views: 4