Cel Aproape, Cel Care Răspunde…

  Şi Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul se apropie cu o apropiere specială de supuşi Săi cei dreptcredincioşi, precum coborârea Sa, Preaînaltul, la cerurile acestei lumi (cerurile cele de jos) în ultima parte a nopţii sau apropierea Sa de pelegrinii aflaţi în Pelerinaj (Hajj) în ziua de Arafah, aşa cum a şi fost relatat într-un hadis […]

Şi Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul se apropie cu o apropiere specială de supuşi Săi cei dreptcredincioşi, precum coborârea Sa, Preaînaltul, la cerurile acestei lumi (cerurile cele de jos) în ultima parte a nopţii sau apropierea Sa de pelegrinii aflaţi în Pelerinaj (Hajj) în ziua de Arafah, aşa cum a şi fost relatat într-un hadis sahih (autentic) cum că „cu adevărat, Allah se apropie în seara (zilei de) Arafah”.

Şi cel care se întoarce către El, Preaînaltul, rugându-L şi cel care se prosternează Lui îşi îndreaptă sufletul către Allah, şi, cu siguranţă, apropierea sa de Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul este pe măsură devoţiunii şi sincerităţii sale, iar Allah Preaînaltul va fi astfel Apropiat de el cu o apropiere care este „indusă” tocmai de apropierea să intru adorare de Acesta, asemenea aropierii Sale în seara zilei de Arafah, şi în ultima parte a nopţii, şi a apropierii Sale cu distanţa lungimii de un cot de cel care s-a apropiat de El fie şi numai cât lungimea dechiderii unei palme.

Şi apropierea Sa în seara zilei de Arafah este tocmai consecinţă celor cărora le dau curs pelegrinii (cei care sunt în Pelerinaj – Hajj) în acea zi, dintre rugi, şi pomeniri ale lui Allah, şi cereri de iertare şi căinţa. Şi dacă nu s-ar afla vreunul dintre supuşii Săi pe muntele Arafat, nu s-ar produce această apropiere a Sa Preaslăvitul şi Preaînaltul de supuşii Săi, iar El Preaslăvitul se mândreşte îngerilor Săi cu oamenii aflaţi în adorare pe muntele Arafat în acele moment binecuvântate.

Şi tot astfel, spre sfârşitul nopţii se afla în inimile oamenilor simţăminte şi trăiri speciale dintre cele care exprimă îndreptare către Allah şi apropiere şi delicateţe, şi care nu pot fi găsite asemenea lor în nici un alt moment al zilei, şi tocmai de aceea acesta este şi timpul potrivit pentru apropierea lui Allah de cerurile cele de jos („cerurile de dunia”) şi pentru spusele Sale, Preaînaltul: „Oare este cineva care se roagă” Oare este cineva care cere? Oare este cineva care îşi cere iertare?” (aşa cum a fost consemnat într-un hadis autentic)

Aşadar, aşa cum am văzut, această apropiere a lui Allah Preaînaltul este în legătură cu anumite fapte ale supuşilor Săi dreptcredincioşi – fapte care o cer, o impun şi o atrag.

Şi au fost de părere unii dintre învăţaţii în islam cum că nu se produce această apropiere a lui Allah Preaslăvitul şi Prainaltul de cerurile de dunia (cerurile cele de jos) în locurile în care toţi sunt necredincioşi şi nici nu se produce apropierea Sa despre care se vorbeşte că s-ar produce în Ziua de Arafah pentru cei care nu sunt în Pelerinaj, tot aşa cum şi deschiderea porţilor raiului şi închiderea porţilor iadului şi încătuşarea sheitan-ilor odată cu începerea lunii Ramadan este specifică numai celor care ţin Ramadanul, postind, ci nu şi necredincioşilor care nici măcar nu iau în considerare sanctitatea acestei binecuvântate luni.

Aceasta a fost întâlnirea noastră cu o primă parte a sensurilor şi semnificaţiilor preafrumoaselor şi absolutelor nume ale lui Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul de Al-Qariib Al-Mugiib – Cel Apropiat de supuşii Săi, Cel care răspunde rugii celor care se roagă Lui. In cele ce vor urma, in sha Allah – cu voia lui Allah, ne vom opri şi asupra altor aspecte ce privesc aceste două preafrumoase şi absolute nume ale Unicului nostru Domn şi Stăpânitor – Allah, precum eticheta îndeplinirii rugilor, condiţii favorizante acceptării rugilor şi a îndeplinirii rugamnitilor adresate lui Allah Preaînaltul, chestiuni nerecomandabile privind înfăptuirea rugilor, precum şi modalitatea corectă de înţelegere a „apropierii” lui Allah de supuşii Săi, conform evidentelor autentice existente în Nobilul Coran şi în relatările autentice despre profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).

Slavă şi lauda Îi aducem numai lui Allah şi pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra nobilului Sau profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

sursa: lumea islamică

Source Link

Views: 3

Cum a fost ‘Ali ales calif?

    Care este background-ul în cazul alegerii celui de-al patrulea calif dreptcălăuzit?               În timpul conducerii lui ’Osman au existat unele greutăţi şi periode dificile, însă mulţi istorici sunt de acord că motivul cel a important a fost că răspândirea Islamului era una rapidă şi un număr mare de oameni începuseră să urmeze […]

 

 

Care este background-ul în cazul alegerii celui de-al patrulea calif dreptcălăuzit?

 

shutterstock_93404287            În timpul conducerii lui ’Osman au existat unele greutăţi şi periode dificile, însă mulţi istorici sunt de acord că motivul cel a important a fost că răspândirea Islamului era una rapidă şi un număr mare de oameni începuseră să urmeze Islamul în atât de multe şi variate zone, iar dintre aceştia nu toţi avuseseră şansa să se dezvolte în Islam sub supravegherea Profetului, aşadar erau unele aspecte cu care ei veneau din trecutul lor. Greutăţile au sfărşit prin asasinarea celui de-al treilea calif, ’Osman, un om foarte pios.

După asasinarea lui ’Osman situaţia era destul de confuză şi depresivă, iar ’Ali era foarte deprimat şi nefericit din cauza celor întâmplate. El se izolase şi s-a retras în singurătate. Unii dintre companionii proeminenţi ai Profetului au mers la el şi l-au implorat spunându-i că în timpurile de faţă, în situaţia dată  ei nu se puteau gândi la altcineva care să fie mai calificat şi competent pentru a fi cel de-al patrulea calif. Unii istorici afirmă că  el a ezitat şi a preferat să fie mai mult un sfătuitor decât un conducător. Acesta a fost caracterul şi firea tuturor califilor drept-călăuziţi. Ei erau toţi umili şi nu ajunseseră la conducere pentru putere, pentru că acea funcţie necesita foarte mult sacrificiu, nu precum în zilele noastre când conducătorii au tot felul de beneficii.

El a spus că nu poate accepta aceasta decât în moschee, locul comun pentru fiecare musulman şi musulmană de a-şi exprima opinia, şi cu accepţiunea şi consensul celorlalţi musulmani. Aceasta ne arată, din nou, aceleaşi principii de bază la care aderau toţi cei patru califi. Aceasta arată că indiferent de metoda sau mecanismul prin care fiecare dintre aceşti patru califi drept-călăuziţi a fost ales, fiecare dintre aceştia a fost ales după ba’iah.

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 0

Cum a fost ales Osman calif?

    Aţi putea explica circumstanţele în care a fost ales Osman calif?   O situaţie similară precum la alegerea celui de-al doilea calif a apărut atunci când Omar era pe moarte acolo unde a făcut sugestii pentru a evita prea multe conflicte şi diviziuni. El a numit şase companioni proeminenţi ai Profetului care erau […]

 

 

Aţi putea explica circumstanţele în care a fost ales Osman calif?

 

Namib_Desert_Namibia(2)O situaţie similară precum la alegerea celui de-al doilea calif a apărut atunci când Omar era pe moarte acolo unde a făcut sugestii pentru a evita prea multe conflicte şi diviziuni. El a numit şase companioni proeminenţi ai Profetului care erau cunoscuţi a fi dintre cei zece. În tradiţia islamică există zece companioni ai Profetului care au primit în mod explicit vestea că ei vor merge în Paradis. Aceasta înseamnă că, atât Allah cât şi Profetul erau foarte mulţumiţi de credinţa şi cu practica lor şi de faptul că ei aveau să-şi trăiască vieţile lor, dar şi să moară ca dreptcredincioşi. Aceştia şase îi includeau pe ’Ali, ’Osman (care a fost ales cel de-al treilea calif), AbdulRahman ibn ‘Auf, Sa’ad ibn Mu’adh, Al Zubair şi Talha. Aceştia erau cei şase pe care ’Omar i-a nominalizat.

El a fost destul de strict şi a spus că toţi cei şase ar trevui să se întâlnească şi să numească pe cineva dintre ei pentru a fi sugerat oamenilor şi că nu ar trebui să existe vreo diviziuneşi nimeni nu ar trebui să devieze. Odată ce exista o înţelegere asupra acestui lucru, cu toţii ar fi trebuit să fie uniţi pentru ca ei să aleagă unul dintre cei şase, pe care să-l spijine cu toţii. În timpul întrunirii celor şase, AbdulRahman bin ’Auf a făcut o sugestie şi a întrebat „Cine dintre voi se oferă să-şi retragă nominalizarea?”. A urmat un moment de linişte, iar el a luat iniţiativa şi a afirmat că îşi va retrage nominalizarea şi că nu vrea să devină un conducător.

Astfel ei au convenit ca el să fie mediator. El a luat de la ei jurământul că indiferent d ce se decide, cu toţii vor urma acel lucru. Ela  încercat în mai multe feluri să afle care era consensul. Astfel el a ales doi membri mai proeminenţi ai acestei comisii pe ’Ali şi pe ’Osman. El a mers la fiecare în parte atunci când ei erau singuri. A mers la ’Osman şi i-a spus „Presupune că nu vei fi tu cel ales să fii conducător; cine crezi că ar fi în acest caz cel care merită cel mai mult?”. El a răpuns că acela ar fi ’Ali (vărul Profetului). Apoi a mers la ’Ali şi i-a pus aceeaşi întrebare, iar ’Ali i-a spus că ’Osman. În afară de aceştia doi, alţi doi membri proieminenţi, Al-Zubair şi Sa’a şi-au manifestat preferinţa accentuată pentru  ’Osman. Aceasta fusese una dintre căile prin care a obţinut o părere de la membrii comisiei. În plus, AbdulRahman ibn ’Auf şi-a petrecut mai ulte nopţi întrunindu-se, discutând şi consultându-se cu companioni ai Profetului pe lângă consultarea cu oameni obişnuiţi. El a constatat că atât ’Ali cât ’Osman păreau a fi candidaţii cei mai puternici şi mai mult acceptaţi, cu o uşoară inclinaţie spre ’Osman. În acel moment nevoia părea să încline balaţa spre ’Osman.

Pe lângă aceasta, el a ţinut o întrunire generală după rugăciunea din zori (fajr) care se împlineşte cu 75 de minute înainte de răsăritul soarelui. La acea rugăciune erau foarte mulţi oameni prezenţi în moschee, printre care oameni care emigraseră de la Mecca la Medina şi unii dintre bătinaşi (Al-Ansar), unii comandanţi de luptă sau alţi comercianţi cunoscuţi. Ei au vorbit acolo despre virtuţile lui ’Osman şi ale lui ’Ali, iar în opinia lui AbdulRahman ibn ’Auf au sfârşit cu concluzia în favoarea lui ’Osman. Atunci când el a propus că legământ ar trebui făcut faţă de ’Osman, oamenii au acceptat. Încă o dată vreau să punctez că această numire a avut loc abia după ce ’Osman a câştigat legitimitatea din partea maselor drept al treilea succesor sau conducător după Profetul Muhammed.

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 4