Fiind o religie universala, Islamul este adresat tuturor, indiferent de limba vorbita.Desi limba araba este limba Qur’an-ului si a mostenirii islamice, Islamul nu a intentionat eradicarea altor limba care sunt limba materne ale musulmanilor in unele parti ale Globului.Islamul priveste diferentele de limba ca unul dintre semnele lui Allah in creatia Sa.Aceasta este dovedita de […]
Fiind o religie universala, Islamul este adresat tuturor, indiferent de limba vorbita.Desi limba araba este limba Qur’an-ului si a mostenirii islamice, Islamul nu a intentionat eradicarea altor limba care sunt limba materne ale musulmanilor in unele parti ale Globului.Islamul priveste diferentele de limba ca unul dintre semnele lui Allah in creatia Sa.Aceasta este dovedita de faptul ca limba araba nu este limba nativa a majoritatii musulmanilor.Totusi, musulmanilor li se cere sa efectueze rugaciunea in limba araba.
Este bine stiut ca in timpul serviciului de adorare (salaat) , musulmanii folosesc limba araba. Ei recita anumite pasaje din Qur’an si pronunta anumite formule pentru a confirma caracterul sublim al lui Allah si natura umila a omului.Aceasta este facuta ata de arabi cat si de non-arabi, chiar si de cei care nu au deloc cunostinte de limba araba. Asa a fost in timpul Profetului (saws) si pana in zilele noastre, oricare ar fi tara de origine a musulmanului.
La prima vedere ar parea normal si de dorit ca credinciosul sa adreseze rugaciunea Domnului, intr-o maniera in care sa fie perfect constient de ceea ce spune. Dar o privire mai atenta asupra acestuia spect arata ca sunt motive care militeaza impotriva unei astfel de solutii.
Potrivit credintei islamice, Qur’anul este Cuvantul lui Allah, iar recitarea sa este considerata ca ceva merituos. Este calatoria credinciosului catre Dumnezeu, chiar prin Cuvantul Sau Sfant, la fel ca un fir care conduce curentul electric ce ilumineaza becul. Calatoria spre Allah este, desigur, scopul final la care fiecare suflet aspira sa ajunga. ”Cuvantul” original a fost revelat in limba araba si orice traducere ar servi cu greu, scopul calatoriei mistice.
Pentru cei care ar cauta motive mai lumesti, haideti sa ne amintim o distinctie clara care trebuie facuta intre rugaciune, in sensul implorarii (Du’aa) si rugaciune, in sensul serviciului de adorare (Salaat) I ceea ce priveste rugaciunea, in general, cea in afara manierei formale ..nimeni nu a ridicat vreo obiectie la libertatea individului de a-si adresa cererile, rugamintile catre Allah, in orice limba si in orice postura fizica prefera fiecare. Este o problema pur personala si privata care priveste relatia fiecarei creaturi, direct cu Creatorul.
Trebuie subliniat ca rugăciunea este preferabil sa fie efectuata in comun, alaturi de comunitate. Salaatul efectuat individual si in izolare este doar tolerat si nu recomandat. Sa vedem, in continuare, diversele aspecte ale acestui act colectiv si public.
Daca Islamul ar fi fost o religie regionala, rasiala sau nationala, s-ar fi folosit, cu siguranta, limba curenta a regiunii, rasei sau natiei.Sunt foarte diferite cerintele unei religii universale, ai carei membri vorbesc sute de limba regionale, fiecare fiind de neînteles pentru restul grupurilor apartinand tuturor raselor si regiunilor Pamantului.Viata noastra devine din ce in ce mai cosmoplolita si practic, orice oras are musulmani apartinand mai multor grupuri lingvistice, atat intre rezidenti cat si intre calatorii in tranzit.
Sa presupunem ca un englez merge in China, nu cunoaște nici un cuvant in aceasta limba si aude pe strada ceva de genul ”chen chu chih shan”, evident ca nu ar intelege ce inseamna.Si daca aceasta ar fi traducerea binecunoscutei chemari la rugaciune, Allahu akbar, englezul nu ar pricepe-o si ar pierde ruga saptamanala de vineri sau rugaciunea comuna din acel moment.
Astfel, o religie universala cere ca anumite lucruri de baza sa fie comune tuturor credinciosilor.Chemarea la rugaciune si diferite formule recitate in actul rugaciunii, constituie , in mod evident, o parte a acestor elemente fundamentale ale practicarii cultului.
Nu poate fi neglijat aspectul psihologic al fiintelor umane, care au uneori comportamente xenofobe.S-ar ivi zilnic ocazii in care divergente de ordin politic sau chiar personal, ar face ca un englez, de exemplu, sa nu participe la rugaciunea efectuata in limba franceza, rusa sau alta limba Araba, ca limba a Qur’an-ului si Hadith-ului, trezeste respect in mintea oricarui musulman si nu e considerata ca limba a arabilor, ci limba a Profetului (saws) , a Mamelor Credinciosilor, a lui Allah Insusi, care a ales-o sa fie limba ultimelor Lui revelatii.
Practic, nici o religie, cu exceptia Islamului, nu detine azi originalul integral al Revelatiei pe care e bazata.
Nu trebuie sa uitam nici ca in intregul salaat sunt doar cateva pasaje de recitat.Prima data Adhan si Iqama.Pe parcursul actului de adorare mai sunt formulele Allahu akbar, Subhana rabbiyal-‘athim, Subhana rabbiyal-‘a’la, scurtul capitol al Fatiha, alte 2 scurte capitole, Tashahhud si atat.Totalul nu depaseste o pagina si majoritatea cuvintelor acestor texte sunt, in general, intelese de musulmani si au patruns in limba tuturor tarilor musulmane, asa ca chiar si un copil sau un incepator le invata fara efort. Astfel rugăciune inceteaza a mai fi o recitare mecanica.
Un alt aspect al limbii arabe care merita subliniat:in afara de incomparabilele sale calitati muzicale recunoscute, limba araba literara nu s-a schimbat de cel putin 1500 ani, ca gramatica, vocabular, ortografie sau pronuntie.
Pentru religia adusa de ultimul Mesager al lui Allah si Pecetea Profetilor si deasemenea destinata pentru toate timpurile, pana la sfarsitul lumii, nu e providential ca limba aleasa sa fie stabila si neschimbata?
Ruga dimineata, la trezire:
Alhamdulillah al-adhi ayhana ba’da ma amatana wa ilayh innushu.
Laudat sa fie Allah care ne-a daruit viata noua dupa ce ne-a dat moartea (somnul) si la El trebuie sa ne intoarcem.
- Ruga in timpul efectuarii ablutiunii al wudhu’:
Bismillah al-azimi wa hamdu-lillahi ‘ala din al-Islam.
Incep in numele lui Allah, cel Slavit si toata lauda este pentru Allah pentru ca ne-a calauzit spre Islam.
- Ruga la culcare:
Allahuma bi ismika amutu wa ahya.
Oh, Allah, cu numele tau mor (merg la somn) si cu numele tau revin la viata!
- Ruga pentru iertarea lui Allah si viata prospera, in siguranta si sanatate, in lumea de aici se cea de dincolo:
Allahuma inni as’aluka al’afwa wal’afyiata fid dunia wal akhira.
Oh, Allah, cer caut iertarea Ta si siguranta (sanatate si prosperitate) in lumea aceasta si in vesnicie.
- Ruga pentru calauzirea noastra, de catre Allah , spre smerenie:
Allahuma ij’alni soghiran fi ayni wa kabiran fi a’yun al-nasi.
Oh, Allah!Fa-ma sa ma simt mic in proprii ochi si mare in ochii celorlalti oameni.
- Ruga pentru iertarea pacatelor:
Allahuma maghfiratuka ausa’u min dhunubi wa rahmatuka aria’indi min ‘amali!
Oh, Allah!Iertarea Ta este mai mare decat pacatele mele si mila Ta este mai mare decat faptele mele (umile) .
- Ruga inainte de masa:
Bismillah wa’ala barakat Allah!
In numele lui Allah si sub binecuvantarea Lui!
- Ruga la sfarsitul mesei:
Alhamdulillahi Allahi al’amana wa saqana wa ja’alana min al-Muslimin!
Laudat fie Allah care ne-a hranit, ne-a dat sa bem si ne-a facut dintre cei care I se supun!
- Ruga pentru iertare:
Allahuma innaka ‘afuwwun tuhibb’ul afwa fa’fu anni!
Oh, Allah, Tu esti cel mai mare Iertator, Tu iubesti iertarea, iarta-ma deci!
- Ruga care se spune de 7 ori dupa salat al fajr si dupa salat al magrib:
Allahuma ajimi min an-nar!
Oh, Allah, scapa-ne de focul iadului!
Source Link
Views: 3
Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah Preaînaltul a spus: «Sunt aşa cum slujitorul Meu se aşteaptă să fiu şi Eu sunt cu el, atunci când Mă pomeneşte. Dacă el Mă pomeneşte în inima sa, de asemenea îl pomenesc şi Eu în inima Mea. Dacă Mă pomenește într-o adunare, Eu îl pomenesc pe el într-o adunare mai bun (a îngerilor). Dacă se apropie de Mine cu o lăţime de palmă, Mă apropii şi Eu cu lungimea unui braţ. Dacă se apropie de Mine cu lungimea unui braţ, Mă apropii şi Eu de el cu lungimea unei mâini. Dacă el se îndreaptă spre Mine umblând, Eu pornesc către el în fugă»”.
