Esența și sensurile șari’ah

  S. A. Al-Mawdudi   Omul a fost înzestrat cu multiple însuşiri, nu pentru a face rău, ci pentru a fi în permanenţă în slujba binelui. După modul cum se folosesc de însuşirile şi calităţile lor, oamenii se împart în două categorii: 1) Cei care îşi folosesc intenţionat denaturat însuşirile şi calităţile lor, din care […]

S. A. Al-Mawdudi

Omul a fost înzestrat cu multiple însuşiri, nu pentru a face rău, ci pentru a fi în permanenţă în slujba binelui.
După modul cum se folosesc de însuşirile şi calităţile lor, oamenii se împart în două categorii: 1) Cei care îşi folosesc intenţionat denaturat însuşirile şi calităţile lor, din care cauză au de suferit atât ei înşişi, cât şi ceilalţi oameni. 2) Cei care sunt sinceri şi serioşi, dar din cauza ignoranţei lor se confruntă cu greşeli.
Cei care, intenţionat, îşi folosesc calităţile pentru a face rău sunt cei mai periculoşi şi păcătoşi oameni. Este nevoie ca aceştia să fie ţinuţi sub control şi sunt necesare măsuri împotriva lor.
În ceea ce priveşte pe cei care greşesc din cauza ignoranţei lor, aceştia au nevoie să fie educaţi şi învăţaţi să aleagă calea cea bună şi să-şi folosească însuşirile în cele mai bune condiţii. În această privinţă şeriat-ul are o importanţă deosebită.
Şeriatul este o expresie a voinţei lui Allah şi constitue o călăuză deosebit de importantă în ordinea, în modul cel mai bun al vieţii oamenilor. Legea lui Allah este numai în interesul oamenilor. În această lege nu există nicio prevedere care să îngrădească, în vreun fel, posibilităţile sau drepturile oamenilor. Ea descurajează ascetismul, viaţa de pustnic. Şeriatul este împotriva unui mod de viaţă caracterizat prin austeritate extremă, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuinţelor, în scopul realizării unui ideal religios. Şeriatul nu poate să aibă asemenea pretenţii, din moment ce această lege este expresia voinţei lui Allah şi El niciodată nu cere supuşilor săi o astfel de viaţă. Omul a fost creat cu absolut tot ce este necesar pentru a se bucura de o viaţă demnă şi fericită şi, de asemenea, de a-şi perpetua neamul. Voinţa lui Allah este ca el, în armonie cu celelalte vieţuitoare şi cu natura, să-şi îndeplinească menirea pe care o are în această viaţă, aceea de a acţiona în aşa fel încât să creeze paradisul pe pământ. Şeriat-ul, ca lege care exprimă voinţa lui Allah, interzice tot ce este în detrimentul, în dauna oamenilor şi permite şi încurajează tot ce este în folosul lor.
Principiul de bază al Şeriat-ului este de a deveni în întâmpinarea tuturor necesităţilor şi dorinţelor reale ale omului, de a apăra toate interesele şi de ai facilita, în final, ca omul să reuşească în viaţă şi să fie fericit. În atingerea acestor idealuri nu este suficient ca omul să fie corect, să nu atenteze la bunurile şi drepturile altora, ci trebuie neapărat să ţină seama şi de unele principii morale şi etice ca solidaritatea, într-ajutorarea şi cooperarea cu ceilalţi semeni ai săi. Iar în ceea ce priveşte binele şi răul, câştigul şi paguba, principiul de bază al acestei legi este de a prefera cîştigul modest în dauna câştigului mare şi de a sacrifica, de a pierde un câştig, un profit mic, în faţa unei daune mari iminente. Deşi şeriat-ul este împotriva exagerărilor de orice fel şi de asemenea este împotriva nesocotinţei, lipsei de chibzuinţă şi de înţelepciune.
Nu e secret pentru nimeni faptul că fiecare om are limitele sale. Nu întotdeauna omul poate discerne, de unul singur, ce este bine şi ce este rău, ce este folositor şi ce este dăunător. Sursele lui de informare în direcţia unor realităţi sunt limitate. Tocmai pentru a scuti oamenii de posibilitatea comiterii unor fapte nedemne, în necunoştinţă de cauză, Allah le-a trimis legi şi porunci care-i fereşte de asemenea fapte. Valabilitatea acestor legi şi porunci a fost verificată şi probată de timp şi odată cu dezvoltarea societăţii umane, pe toate planurile, acestea au căpătat o credibilitate şi mai mare.
Omenirea, în perioada contemporană, arată tendinţe mai mari de apropiere de divinitate, de religie. Experienţa umană de pănâ acum face necesară acceptarea de către din ce în ce mai mulţi oameni a divinităţii, a legilor şi poruncilor lui Allah. După o experienţă amară, din ce în ce mai mulţi oameni se conformează  acestor norme.
Se poate întâmpla ca unii oameni să nu priceapă în întregime unele prevederi şi norme ale şeriat-ului, dar ei au convingerea că au acceptat un cod de legi care are o bază ştiinţifică şi al cărei singur scop este de a-i izbăvi de ignoranţă şi de unele erori ce se pot comite în necunoştinţă de cauză.

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

Despre șari’ah – partea 1

  În Coran găsim că esenţa misiunii profeţilor este menţionată în mai multe versete. În 4:64 „Noi nu trimitem niciun trimis, decât pentru a i se da ascultare, cu voia lui Allah. [..]”  şi în descrierea versetului 89, capitolul 6 al Coranului se spune: „Aceştia sunt cei cărora Noi le-am încredinţat scriptura, înţelepciunea şi profeţia. […]

 

În Coran găsim că esenţa misiunii profeţilor este menţionată în mai multe versete. În 4:64 „Noi nu trimitem niciun trimis, decât pentru a i se da ascultare, cu voia lui Allah. [..]”  şi în descrierea versetului 89, capitolul 6 al Coranului se spune: „Aceştia sunt cei cărora Noi le-am încredinţat scriptura, înţelepciunea şi profeţia. Şi dacă aceştia nu cred în ele, atunci le încredinţăm Noi unui neam care nu le tăgăduieşte.”. Această autoritate nu este doar în sens religios, dar implică fiecare aspect al vieţii umane. Un alt veset coranic abordează dintr-o altă perspectivă, dar în cadrul aceluiaşi context şi anume acela că obiectivul aflat în spatele sistemului politic islamic este de a instaura deptatea pe pământ, echilibrul şi  de a reconcilia interesul diverselor grupuri cu orientări diferite. De exemplu în 57:25 se spune „Noi i-am trimis pe trimişii Noştri cu semnele cele limpezi, am făcut să pogoare cu ei Scriptura şi Balanţa, pentru ca oamenii să fie cu dreptate, [..]”.

 

 

Source Link

Views: 0

Relațiile sexuale în perspectivă islamică

Relațiile sexuale în perspectivă islamică Khurram Murad   În Islam, sexul nu reprezintă un tabu, un aspect al vieţii umane de care să te simţi vinovat, ci un impuls natural şi creator, un dar de la Allah. Dar unirea prin căsătorie trebuie să preceadă bucuria plăcerilor sexuale care reprezintă răsplata responsabilităţilor asumate de către bărbat […]

Relațiile sexuale în perspectivă islamică

Khurram Murad

 

Butterfly-PhotosÎn Islam, sexul nu reprezintă un tabu, un aspect al vieţii umane de care să te simţi vinovat, ci un impuls natural şi creator, un dar de la Allah. Dar unirea prin căsătorie trebuie să preceadă bucuria plăcerilor sexuale care reprezintă răsplata responsabilităţilor asumate de către bărbat şi femeie în construirea noii familii; aceste plăceri uşurează greutăţile şi cimentează şi întăresc relaţia dintre cei doi. A căuta relaţii sexuale în afara limitelor stabilite de Allah este un păcat; a le căuta însă în cadrul acestor limite reprezintă un act de adorare.

Dacă sexul în cadrul şi în afara căsătoriei ar fi considerat la fel de legitim sau de uşor accesibil, instituţia sacră a familiei ar fi treptat distrusă. De aceea, Islamul nu doar interzice complet toate formele de deviere sexuală şi relaţiile sexuale premaritale sau extramaritale, ci, de asemenea, creează condiţiile pentru ca acestea să fie extrem de greu accesibile şi sever pedepsite. Astfel se explică şi reglementările referitoare la acoperirea diferitelor părţi ale corpului şi interacţiunea socială dintre cele două sexe.

Poligamia

Poligamia este permisă în Coran, deşi nu este poruncită, aşa cum se pare că unii oameni cred. În schimb, a fi drept – atât cât e omeneşte posibil – reprezintă o poruncă; în caz contrar, bărbatul trebuie să rămână monogam. Dezavantajele unei căsătorii poligame sunt recunoscute, dar nu în măsura în care să determine interzicerea ei legală. Această prevedere legală poate fi înţeleasă adecvat doar în contextul perspectivei islamice asupra a două subiecte importante. În primul rând, familia constituie piatra de temelie a societăţii umane şi relaţiile sexuale extramaritale sunt complet interzise. Viaţa maritală reprezintă cel mai dezirabil mod de viaţă – Islamul doreşte ca femeia să fie soţie şi niciodată doar o amantă. Atât bărbatul, cât şi femeia trebuie să facă anumite sacrificii pentru a reuşi în viaţa de familie. În al doilea rând, legea islamică a fost dată pentru toate timpurile şi ar trebui, aşadar, să poată răspunde tuturor situaţiilor posibile, sociale şi individuale. Prevederi legale, cum ar fi interzicerea totală a divorţului sau a poligamiei, ar putea genera probleme mult mai grave decât cele pe care le-ar rezolva. Chiar şi în ţările în care poligamia este scoasă în afara legii monogamia este destul de rară, aşa că sexul extramarital este considerat drept poligamie – cum de fapt şi este.

În cadrul libertăţilor şi interdicţiilor postulate în Islam, societăţilor şi indivizilor le rămâne decizia de a-şi articula conduita aşa cum doresc. Este important de observat că este nevoie şi de femeie, pe lângă bărbat, pentru a forma o căsătorie poligamă, întrucât nicio căsătorie în Islam nu poate avea loc  fără consimţământul femeii. De asemenea, prima soţie poate cere divorţul, dacă nu poate accepta situaţia. Prin urmare, stă complet în puterea indivizilor să elimine virtual poligamia, fără a face apel la lege.

 

Sursa: IslamulAzi

Source Link

Views: 4