Tag: verset

Aerul

  Adnan Aș-Șareef   “Îl preamăresc cele  şapte ceruri  şi pământul  şi cei care se află în ele  şi nu este nimic care să nu-L preamărească şi să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor. Dar El este Blând şi Iertător” (Al-Isra: 44). Arhanghelul Gavriil a venit într-o zi la Trimisul lui  Allah […]

 

Adnan Aș-Șareef

 

“Îl preamăresc cele  şapte ceruri  şi pământul  şi cei care se află în ele  şi nu este nimic care să nu-L preamărească şi să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor. Dar El este Blând şi Iertător” (Al-Isra: 44).

Arhanghelul Gavriil a venit într-o zi la Trimisul lui  Allah (- Allah  să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) care stătea trist, cu rănile sângerând, dupăce îl loviseră câţiva din neamul de la Mekka, şi i-a zis lui: Ce-i cu tine? El ia răspuns: Aceştia mi-au făcut cutare  şi cutare. L-a întrebat: Vrei să-ţi arăt un semn? El i-a răspuns: Da! S-a uitat la un pom situat pe cealaltă parte a văii  şi i-a zis: Cheamă pomul acela!  Şi el  l-a chemat  şi pomul a venit mergând până ce s-a oprit în faţa lui. Arhanghelul i-a zis: Spune-i să se întoarcă! Şi i-a zis el şi s-a întors la locul de unde plecase. Atunci, Trimisul lui  Allah   i-a zis Arhanghelului: ”Îmi este de ajuns!“

(Hadis nobil consemnat de Ibn Maja în Sunan)

“Eu cred că materia este făcută din spirit şi ea ne conduce direct la meditaţia asupra lui Dumnezeu”.     Bergson

AERUL

“Dar nu! Jur pe ceea ce vedeţi şi pe ceea ce nu vedeţi”

Creatorul a jurat pe toate făpturile vizibile  şi invizibile. Următoarele informaţii despre aer îi conferă cititorului o idee despre sensurile ştiinţifice conţinute de versetul sfânt de mai sus. Aerul este una din binefacerile invizibile ale Creatorului, pe care El le-a hărăzit să fie un bun al tuturor.

AirQuality_200x300Dacă omul ar fi fost în stare să domine aerul, l-ar fi vândut şi l-ar fi cumpărat şi s-ar fi luptat pentru el, aşa cum a procedat cu cele mai multe lucruri pe care Domnul i le-a făcut supuse  şi i le-a încredinţat lui. Dar cei mai mulţi dintre oameni nu au fost la nivelul acestei încrederi: “Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor, sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă  de  el  însuşi]  şi tare neştiutor” (Al-Ahzab: 72).

Făpturile de pe pământ trăiesc în oceanul gazos invizibil care este aerul  şi care înconjoară  pământul din toate părţile, ridicându-se deasupra lui până la înălţimea de aproximativ şaisprezece kilometri. Aerul uscat este un amestec gazos compus din oxigen în proporţie de 21%, azot în proporţie de 78%, argon în proporţie de 0,9%, bioxid de carbon în proporţie de de 0,003%  şi alte gaze rare, aşa cum sunt metanul  şi altele. Dacă aceste procente s-ar dezechilibra într-o măsură foarte mică, s-ar strica rânduiala minunată care a făcut viaţa posibilă pe planeta Pământ. Este suficient să amintim că unul din motivele secetei care afectează de ani de zile întinse suprafeţe ale pământului este creşterea procentului de bioxid de carbon, care s-a dublat în ultimul secol ca urmare a risipirii energiei  şi a poluării mediului. Savanţii apreciază  că omenirea se va autodistruge, dacă omul nu va pune capăt dezechilibrului balanţei foarte precise stabilite de Stăpân, în ceea ce priveşte compoziţia aerului, căci El ne-a prevenit în această privinţă, atunci când a grăit: “Şi cerul El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa/ Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire”  (Ar-Rahman: 7-8);

“Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite” (Al-Qamar: 49).

Ştiinţa nu a descoperit gazele din care se compune aerul decât în secolul al XVIII-lea, prin savantul englez Pristly şi savantul francez Lavoisier, pe care gloata l-a decapitat în timpul revoluţiei franceze prin ghilotinare, în anul 1793, pretextând că revoluţia nu are nevoie de savanţi. Unul dintre prietenii săi  l-a deplâns, prin cuvintele devenite celebre: “Nu a fost nevoie decât de câteva secunde pentru tăierea unui cap, dar probabil că o sută de ani nu vor fi de ajuns pentru crearea altuia ca acesta..”

 

 

sursa: Revista franceză „Știința și viața”, martie 1991

Source Link

Views: 1

Limitele marilor

Limitele marilor   În secolul al VII-lea, atunci când oamenii nu aveau nici o cunoştinţă despre mări şi oceane, în Coran găsim informaţii remarcabile cu privire la structură şi adâncimea mărilor şi a oceanelor. “El lasă cele două mări să se întâlnească; Între ele există un obstacol, pe care nu-l pot trece“( Coran, Sura ” […]

Limitele marilor

 

În secolul al VII-lea, atunci când oamenii nu aveau nici o cunoştinţă despre mări şi oceane, în Coran găsim informaţii remarcabile cu privire la structură şi adâncimea mărilor şi a oceanelor.

93ff99d5f5608bcbb658fdbd18df1856 Limitele marilor“El lasă cele două mări să se întâlnească; Între ele există un obstacol, pe care nu-l pot trece“( Coran, Sura ” Milostivul “55: 19-20 ).

Studiile făcute de oamenii de ştiinţă au detectat o proprietate surprinzătoare a mărilor descrisă în versetele de mai sus ale Coranului.

Această proprietate a mărilor, constă în dorinţa lor de a fuziona cu altele, dar oamenii de ştiinţă, oceanografii, au descoperit recent că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Datorită existenţei forţei fizice în vigoare, numită: “tensiune de suprafaţă a apelor”, apele mărilor vecine se întâlnesc doar în strâmtori şi nu se pot amesteca. Amploarea acestei tensiuni de suprafaţă este cauzată de diferite grade de densitate a apei mării, acest factor este ca un zid, care previne amestecarea apelor.

Desigur, unicitatea de informaţii care ne-au fost date de versetele din Coran, constau în faptul că proprietăţile mărilor şi oceanelor au fost descrise cu mult timp înainte, atunci când oamenii nu aveau nici cea mai mică idee despre tensiunea de suprafaţă a apei sau de structura lor.

 

 

 

sursa: harunyahya.com

Source Link

Views: 1

ECHILIBRUL MEDIULUI

Adnan Ash-Sharif   “Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită” Mediul terestru, adică mediul în care trăim, alcătuit din pământ cu învelişul său atmosferic, cu mineralele, plantele şi animalele care există pe el şi în interiorul lui, reprezintă un lanţ de verigi care se influenţează una pe alta de aşa […]

964002_527108307351079_1165334161_o

Adnan Ash-Sharif

 

“Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită”

Mediul terestru, adică mediul în care trăim, alcătuit din pământ cu învelişul său atmosferic, cu mineralele, plantele şi animalele care există pe el şi în interiorul lui, reprezintă un lanţ de verigi care se influenţează una pe alta de aşa manieră încât provocarea unui dezechilibru în ceea ce priveşte vreuna din creaţiile lui Allah va avea o influenţă negativă asupra celorlalte. Acest lucru a fost demonstrat recent de ştiinţele despre mediu şi a fost pus în evidenţăşi de următoarele versete din Coranul cel Sfânt:

Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19);

Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al-Qamar: 49);

Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială. (Al-Furqan: 2).

Miliardele de galaxii din univers, miliardele de vieţuitoare de pe pământ, tot ceea ce a fost creat de Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul, de la cea mai mică particulă dintr-un atom până la cele mai uriaşe galaxii, se bazează pe un sistem perfect întocmit, în cadrul căruia toate făpturile se află într-o interdependenţă, fiind influenţate unele de altele în mod negativ sau pozitiv. Fiecare făptură are o funcţie predestinată, căreia nu trebuie să i se aducă vreun prejudiciu şi cu care nu trebuie să se glumească, lucru subliniat de cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Noi nu am creat cerul şi pământul şi ceea ce se află între ele, jucându-ne! (Al-Anbiyaa’: 16).

Iar dacă vieţuitoarele au fost supuse pentru a-l sluji pe om, pe care Domnul l-a cinstit făcându-l stăpân peste ele şi moştenitor pe pământ, acest lucru a fost condiţionat în Coran astfel:

Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! (Al-‘A’raf: 85);

Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi răutăţi pe pământ, [şi nu fiţi] stricători! (Al-Baqarah 2:60);

Şi cerul, El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa,/ Pentru ca voi să nu fiţi nedreptăţiţi la cumpănire. (Ar-Rahman:7-8).

Şi, atunci, omul nu a respectat învăţturile Creatorului “Stricăciunea s-a arătat pe uscat şi pe mare, din pricina a ceea ce săvârşesc mâinile oamenilor, pentru ca [Allah] să-i facă pe ei să guste o parte din ceea ce au făcut ei. Poate că ei se vor întoarce! (Ar-Rum: 41).

Ştiinţa despre echilibrul mediului este o ştiinţă tânără, care a apărut cu aproximativ un sfert de secol în urmă, ca rezultat al poluării, ale cărei consecinţe distrugătoare asupra animalelor, plantelor, omului, pământului şi a învelişului său atmosferic au început o dată cu epoca industrială din secolul al XIX – lea şi au ajuns la apogeu la mijlocul secolului al XX-lea, când asociaţiile ştiinţifice care se ocupă de problemele vieţuitoarelor şi ale naturii au tras semnalul de alarmăşi au fost emise legi referitoare la protecţia mediului împotriva poluării.

Dar omul – cel mai primejdios stricător şi cel mai mare ucigaş de pe acest pământ – continuăşi astăzi să distrugă plantele şi vieţuitoarele, ori de câte ori poate să facă acest lucru – şi, cât de puţin folositoare sunt legile elaborate de om, dacă nu se ţine seama de poruncile divine, exprimate în următoarele cuvinte ale lui Allah:

Şi cerul, El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa,/ Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire. (Ar-Rahman:7-8);

Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! (Al – ‘A’raf 7:85);

Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi răutăţi pe pământ, [şi nu fiţi]) stricători! (Al-Baqarah 2:60).

Următoarele date statistice despre poluarea mediului aerian, terestru şi marin îl ajută pe cititor să-şi formeze o idee simplă în legătură cu gradul în care omul respectă legislaţia elaborată.

 

__________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 0