Fiecare cuvânt ar trebui rostit de oameni cu multă grijă, ştiind că vor da socoteală în Viaţa de Apoi pentru tot ceea ce au făcut şi au spus. În Coran, Allah le spune oamenilor să Îi fie supuşi astfel încât să nu cadă pradă îndoielii în ceea ce priveşte realitatea întâlnirii cu El, dar nici să uite că Allah se află peste tot în jurul lor. Dacă cineva abandonează învăţăturile Coranului cu privire la acest aspect, limbajul, atunci Satana va profita de situaţie şi îl va împinge la disperare, făcându-l să uite de Allah. Din acest motiv, Allah ne arată că trebuie să fim permanent conştienţi şi atenţi la tentativele de a ne abate de la drumul cel drept, aşa cum se afirmă în următorul verset din Coran:
Şeitan a pus stăpânire peste ei şi i-a făcut pe ei să uite pomenirea lui Allah. Aceştia sunt ceata lui şeitan şi ceata lui şeitan sunt cei pierduţi! (Al-Mujadilah 58:19).
Oamenii se pot folosi de această capacitate de a vorbi aşa cum doresc: fie într-un mod iubit de Allah, fie cu neglijenţă. Dacă se află printre cei care nu îşi amintesc de Allah şi cad în fărădelege, cuvintele lor, pe o perioadă de aproximativ câteva decenii, nu se vor solda cu un alt rezultat decât, probabil, pedeapsa în Viaţa de Apoi. Cuvintele pe care ei nu le vor mai ţine minte, unde, când şi cui au fost adresate, dar care în schimb sunt păstrate la Allah, vor fi aduse în faţa lor, unul câte unul:
Şi cartea [fiecăruia] va fi pusă dinaintea [lui cu faptele sale]! Îi vei vedea pe păcătoşi înfricoşaţi de ceea ce se află în ea. Şi vor grăi ei: «Vai nouă! Ce-i cu această carte care nu a lăsat nimic nepomenit, nici cel mai mic, nici cel mai mare păcat?!» Şi ei vor afla dinaintea lor tot ceea ce au săvârşit şi nu-l va nedreptăţi Domnul tău pe niciunul! (Al-Kahf 18:49).
În Viaţa de Apoi, orice încercare de a ascunde, îndrepta sau interpreta cuvintele lor va fi fără de folos. Atunci Allah va ordona pielii, auzului şi văzului lor să depună mărturie pentru ceea ce acel om a spus în această viaţă:
Şi vor grăi ei către pieile lor: «De ce aţi făcut mărturie împotriva noastră?», iar ele le vor răspunde: «Ne-a făcut să grăim Allah, Cel care face să grăiască toate lucrurile. El v-a creat pe voi întâia oară şi la El veţi fi întorşi! Voi nu v-aţi putut ascunde, ca să nu dea mărturie împotriva voastră urechile voastre, ochii voştri şi pieile voastre, însă voi v-aţi închipuit că Allah nu ştie multe din cele pe care voi le săvârşiţi.» (Fussilat 41:21-22).
În acea Zi, când vor vedea teribila pedeapsă, nu îşi vor putea exprima decât profundul regret:
Şi ei vor zice: «Dacă noi am fi ascultat şi am fi priceput, nu am fi printre oaspeţii Văpăii!» Şi astfel ei vor mărturisi păcatele lor. Aşadar, striviţi să fie oaspeţii Văpăii! (Al-Mulk 67:10-11);
Şi de i-ai vedea stând la marginea Focului, zicând: «O, de ne-am întoarce noi [la viaţă], n-am mai socoti semnele Domnului nostru mincinoase şi am fi în rândul celor credincioşi!» (Al-An’am 6:27).
În această viaţă, oamenilor li s-a oferit o şansă unică de a crede în Allah, de a-L pomeni şi preamări, însă ei continuă să vorbească cu încăpăţânare şi nesupunere. Au fost avertizaţi de-a lungul timpului asupra modului în care ar trebui să se exprime, însă ei şi-au întors feţele. În acea Zi, chiar dacă ei vor dori să se întoarcă, nu vor mai avea această şansă. Nu vor putea rosti niciun cuvânt care să le aducă mila lui Allah. În acea Zi, Allah nu le va mai acorda capacitatea de a vorbi:
Şi va cădea cuvântul [pedeapsa Sa] asupra lor pentru ceea ce au săvârşit ei cu nedreptate, iar ei nu vor putea rosti [nicio vorbă]. (An-Naml 27:85);
Vai, în Ziua aceea, pentru cei care învinuiesc de minciună! Aceasta este Ziua în care ei nu vorbesc şi nu li se va îngădui lor să se dezvinovăţească! Vai, în Ziua aceea, pentru cei care învinuiesc de minciună! (Al-Mursalat 77:34-37).
În timp ce aceşti oameni care îl urmează pe Satana şi uită să Îl pomenească pe Allah vor avea parte de pedeapsă în Viaţa de Apoi, musulmanii, care încearcă prin fiecare faptă şi vorbă să câştige mulţumirea lui Allah, vor câştiga eternitatea şi Paradisul. Ştiind că vor da socoteală în Ziua Judecăţii, ei vor lăsa numai cuvinte frumoase în urma lor. Aşa cum ni se spune în următorul verset din Coran:
Nu vezi ce pildă a dat Allah pentru cuvântul bun? El este ca un pom bun, cu rădăcina neclintită şi cu ramuri [ce se înalţă] în cer! El dă fructe tot timpul – cu voia Domnului său. Şi Allah dă pilde oamenilor pentru ca ei să-şi aducă aminte. (Ibrahim 14:24-25).
Discursul frumos este ca un copac roditor ce răspândeşte binecuvântări. În mod sigur va conduce către cele mai frumoase recompense de la Allah.Există mari diferenţe legate de recompensele primite de musulmani în Viaţa de Apoi, dacă facem comparaţie cu ceea ce vor primi cei care vorbesc fără să îşi cântărească cuvintele. Allah ne spune în Coran că vorbele musulmanului sunt cele mai potrivite:
Şi cine spune vorbe mai frumoase decât acela care cheamă la Allah, săvârşeşte faptă bună şi zice: «Eu sunt dintre musulmani?» (Fussilat 41:33).
___________
Asociația Surori Musulmane
Source LinkViews: 4