Author: Vlad Stoica

Teoria Rasială a lui Darwin

  Adnan Oktar În 1871, Darwin a publicat o carte, „Descendenţa omului”, prin care pretindea că omul a evoluat din fiinţe asemănătoare primatelor. Darwin nu a reuşit să demonstreze prin dovezi veridicitatea teoriei lui, dar este clar că a născocit anumite scenarii imaginare. De asemenea, Darwin a manifestat un interes ideatic. El a afirmat că […]

0Shares

 

Adnan Oktar

În 1871, Darwin a publicat o carte, „Descendenţa omului”, prin care pretindea că omul a evoluat din fiinţe asemănătoare primatelor. Darwin nu a reuşit să demonstreze prin dovezi veridicitatea teoriei lui, dar este clar că a născocit anumite scenarii imaginare.

De asemenea, Darwin a manifestat un interes ideatic. El a afirmat că unele rase umane sunt mai evoluate, deci mai avansate decât altele, pe când celelalte rase, pe de altă parte, se află la acelaşi nivel cu primatele.

Un alt aspect important a fost că Darwin şi-a „construit” întreaga teorie având la bază lupta pentru supravieţuire. În concepţia sa, la baza sistemului naturii stătea un conflict dur, o luptă sângeroasă: cel puternic întotdeauna îl învinge pe cel slab, asigurându-şi astfel dezvoltarea.

Darwin a afirmat că un conflict similar există şi la nivelul speciei umane. Chiar şi subtitlul cărţii sale, „Originea speciilor – conform selecţiei naturale − sau conservarea speciilor favorizate şi lupta pentru viaţă”, îi dezvăluie cu claritate viziunea rasistă.

În concepţia lui Darwin, rasa superioară era reprezentată de omul alb european, cea asiatică sau africană pur şi simplu pierzând în lupta pentru supravieţuire.

Darwin a mers chiar şi mai departe, sugerând că acestea din urmă vor fi, în cele din urmă, total anihilate.

„În viitorul nu foarte îndepărtat, dacă ne raportăm la trecerea secolelor, rasele civilizate ale speciei umane aproape sigur le vor extermina şi înlocui pe cele primitive, în întreaga lume. În acelaşi timp, primatele antropomorfe vor fi fără îndoială exterminate.”

Aşa cum ni se dezvăluie din această declaraţie, în mod explicit, Darwin a fost un adevărat rasist, crezând în superioritatea omului alb. El credea că, în timp, omul alb mai întâi va înrobi aşa-numitele rase inferioare, pentru ca mai târziu să le anihileze. Într-adevăr, ideile sale au găsit un teren propice. La vremea respectivă, omul era deja în căutarea unei teorii care să-i justifice crimele.

Începând din secolul al XVI-lea, europenii au început să colonizeze diferite părţi ale lumii. Primii colonialişti au fost spaniol

racism

ii, sub îndrumarea lui Cristofor Columb.

În scurt timp, conchistadorii spanioli au invadat America de Sud, supunându-i la sclavie pe localnicii care aparţineau unei rase paşnice. Provinciile Americii de Sud, care aveau resurse bogate în aur şi argint, au fost jefuite de aceşti invadatori. Băştinaşii care s-au opus au fost măcelăriţi. După spanioli, portughezii, olandezii şi mai apoi englezii au luat parte la această competiţie a colonizării.

În secolul al XIX-lea, Marea Britanie a devenit cel mai mare imperiu colonial. Din India în America Latină, imperiul britanic a exploatat pretutindeni resursele naturale. Omul alb jefuia Pământul pentru satisfacerea propriilor interese.

Desigur, aceste puteri coloniale nu au dorit să fie menţionate în istorie în calitate de „jefuitori”. Aşa că s-a inventat o justificare pentru această exploatare. Această justificare îi cataloga pe oamenii exploataţi drept primitivi sau chiar asemănători animalelor.

Aceste afirmaţiii au fost elaborate în prima parte a procesului de colonizare, când Cristofor Columb a navigat spre America. Pretinzând că băştinaşii din America nu erau fiinţe umane adevărate, ci mai degrabă animale evoluate, colonialiştii spanioli şi-au închipuit că pot justifica astfel practicarea sclaviei.

Aşa cum se întâmplă de obicei, acest argument nu a atras mulţi susţinători, deoarece în acea perioadă europenii credeau că au fost creaţi egali de Dumnezeu şi că toţi proveneau dintr-un singur strămoş: profetul Adam.

Totuşi, în secolul al XIX-lea, lucrurile s-au schimbat. Pe măsură ce doctrinele materialiste au prosperat, oamenii au început să ignore faptul că oamenii au fost creaţi de Dumnezeu. De asemenea, aceasta a însemnat naşterea rasismului.

Baza aşa-zis „ştiinţifică” a rasismului a constituit-o teoria evoluţionistă a lui Darwin.

Antropologul indian Lalita Vidyarthi afirmă: „Teoria lui Darwin referitoare la supravieţuirea celui mai bine adaptat a fost îmbrăţişată de către oamenii de ştiinţă ai acelor timpuri, care credeau că omenirea a trecut prin diferite faze de evoluţie, culminând cu civilizaţia omului alb. Până la jumătatea secolului al XIX-lea, rasismul a fost acceptat ca un fapt incontestabil de către majoritatea oamenilor de ştiinţă occidentali.”

Prin perspectiva sa atât de rasistă, Darwin a susţinut politica de colonizare a marilor puteri europene. Imperialismul epocii victoriene a Angliei a ales teoria lui Darwin ca o aşa-zisă bază „ştiinţifică” şi justificare.

sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 1

0Shares

Istoria teoriei evoluționismului

Adnan Oktar   Acum aproape 5.000 de ani, pe fertilele pământuri ale Orientului Mijlociu, religiile păgâne au apărut în Mesopotamia. Acestea au dat naştere unei serii de mituri şi superstiţii referitoare la originea vieţii şi a  Universului. Una dintre acestea era credinţa în evoluţie. Potrivit scrierii sumeriene epice − Anuma Harish, viaţa a apărut pentru prima […]

0Shares

evolutionism istorie

Adnan Oktar

 

Acum aproape 5.000 de ani, pe fertilele pământuri ale Orientului Mijlociu, religiile păgâne au apărut în Mesopotamia.

Acestea au dat naştere unei serii de mituri şi superstiţii referitoare la originea vieţii şi a  Universului. Una dintre acestea era credinţa în evoluţie.

Potrivit scrierii sumeriene epice − Anuma Harish, viaţa a apărut pentru prima oară în apă, în mod spontan, speciile evoluând una din cealaltă.

Mulţi ani mai târziu, mitul evoluţionismului a găsit teren propice în cadrul altei civilizaţii păgâne − Grecia antică. Unii dintre filosofii Greciei antice, care se autointitulau materialişti, acceptau doar existenţa materiei, considerând-o sursa vieţii. Prin urmare au recurs la mitul evoluţionismului, moştenit de la sumerieni, pentru a-şi explica modul în care fiinţele au luat viaţă. Astfel, Grecia antică a devenit punctul de intersecţie al filosofiei materialiste cu mitul evoluţionismului.

Mai tîrziu, păgânii romani se vor strădui să menţină acest patrimoniu.

Aceste două  concepte, provenind din culturi centrate pe adorarea idolilor, au fost introduse în lumea modernă în secolul al XVIII-lea.

Unii intelectuali europeni, influenţaţi de surse antice greceşti, au adoptat materialismul, îmbrăţişând o credinţă comună: nu erau de acord cu ideea unei religii monoteiste.

Cartea „Sistemul naturii”, scrisă de faimosul materialist Baron d’Holbach, a fost considerată principala sursă a ateismului. În acest context, biologul francez Jean Baptiste Lamarck a fost prima persoană care a caracterizat în detaliu teoria evoluţionismului.

Teoria lui Lamarck, care ulterior va fi respinsă, susţinea că fiinţele vii au evoluat de la individ la individ, prin mici diferenţieri, de-a lungul timpului. Charles Darwin a fost cel care a repetat şi promovat ideile lui Lamarck, dar într-o formă uşor schimbată.  El şi-a prezentat ideile în Anglia, în anul 1859, prin publicarea cărţii „Originea speciilor”. Cartea lui Darwin era de fapt o versiune detaliată a mitului evoluţionismului, introdus iniţial de sumerieni.

În teoria sa se susţinea că toate speciile diferite proveneau dintr-un singur strămoş comun, apărut în apă, din întâmplare, din care, mai apoi, au evoluat toate celelalte specii, tot la întâmplare. Această aserţiune a lui Darwin nu era formulată pe baze ştiinţifice şi de aici şi refuzul oamenilor de ştiinţă ai vremii de a se alătura ideii sale. În special paleontologii erau conştienţi că întreaga teorie era, în mare parte, rodul imaginaţiei lui Darwin. Fosilele au demonstrat că fiinţele vii nu au suportat un proces de evoluţie, de la primitiv la complex.

Chiar şi organismele vii care au trăit acum sute de milioane de ani prezentau aceleaşi caracteristici anatomice complexe precum corespondentele lor din zilele noastre.

Nu s-au găsit urme ale formelor de tranziţie presupuse de teoria lui Darwin şi care ar fi trebuit să unească speciile între ele. În anii următori, alte premise ale teoriei au fost respinse, rând pe rând.

Biochimia a demonstrat că viaţa este mult prea complexă pentru a apărea în mod întâmplător, aşa cum a susţinut Darwin. S-a constatat că până şi formarea în mod întâmplător a celei mai simple molecule de proteină este imposibilă, … ce să mai spunem de celulă? Anatomia, pe de altă parte, arată că organismele au o alcătuire proprie şi au fost create separat.

Pe scurt, teoria lui Darwin nu avea un fundament ştiinţific, dar, totuşi, a obţinut rapid sprijin politic, deoarece oferea aşa-numitele „baze ştiinţifice” pentru marile puteri ale secolului al XIX-lea.

 

 

Sursa: amr.ro

Source Link

Views: 3

0Shares

Provocări pentru actualitate

  Adnan Oktar   “El este Cel care pogoară asupra robului Său semne limpezi, pentru ca să vă scoată pe voi din întuneric la lumină. Şi Allah este Cel Iertător, Cel Îndurător (57:9) Astăzi lumea este, pe drept vorbind,  neliniştită din cauza grupărilor care apelează la teroare. Este foarte clar că toţi  factorii care îndeplinesc […]

0Shares

 

Adnan Oktar

 

“El este Cel care pogoară asupra robului Său semne limpezi, pentru ca să vă scoată pe voi din întuneric la lumină. Şi Allah este Cel Iertător, Cel Îndurător (57:9)

ExhibitionsAstăzi lumea este, pe drept vorbind,  neliniştită din cauza grupărilor care apelează la teroare. Este foarte clar că toţi  factorii care îndeplinesc sau care sprijină acte teroriste trebuie pedepsite conform drepturilor penale internaţionale. Dar mai important este ce strategii de lungă durată  trebuiesc aplicate pentru rezolvarea acestei probleme. Analizele efectuate până la ora actuala au demonstrat că teroarea nu există în nici una din religiile divine, ci vina oamenilor, iar mult mediatizata expresie „teroarea islamică” a fost prezentată în toată goliciunea ei.  Acest lucru ne prezintă mai multe puncte de vedere:

1) Lumea Occidentală şi în special SUA, va lua, în mod motivat, cele mai drastice măsuri împotriva terorismului. Dar aceste măsuri aşa cum nu sunt împotriva unei religii sau a enoriaşilor acestora, nu trebuie să fie nici o luptă împotriva musulmanilor, ci dimpotrivă trebuie să arate foarte clar că este o măsură împotriva beneficiilor Islamului. Scenariul foarte periculos care a apărut prin anii ’90 din „Ciocnirea Civilizaţiilor” trebuie împiedicat sub orice formă. Între civilizaţii nu trebuie să existe lupte, ci toleranţă şi pace.

2). Trebuiesc sprijinite acţiunile “Adevăratului Islam” care este bazat pe iubire, prietenie şi fraternitate şi trebuie ca acest lucru să fie înţeles cum trebuie de comunităţile islamice. Măsura care trebuie luată împotriva fracţiunilor radicale din ţările islamice nu este cea de “secularizare forţată” deoarece această politică  va determina grupările în cauză să reacţioneze. Rezolvarea acestei probleme se va realiza numai prin înţelegerea Islamului, adică prin răspândirea unei imagini de musulman care arată lumii fericirea şi bucuria care şi-a însuşit termenii  educaţiei Coranice precum cele de a a respecta drepturile omului, democraţia, libertateai, buna comportare, ştiinţa, arta şi estetica.

3) Sursele terorii sunt neştiinţa şi fanatismul, iar această problemă se va rezolva numai prin educaţie. Grupările care sunt simpatizante a terorii, trebuiesc înştiinţate că teroarea este împotriva principiilor islamice şi că susţinând astfel de acţiuni vor face rău nu numai islamului şi musulmanilor ci întregii omeniri. De aceea pentru a scăpa de barbarismul acestor oameni ei trebuies în primul rând educaţi.

4) Politica externă a SUA a apărat în ultimii 10 ani  de masacre şi opresiuni musulmanii din diferite zone.

5) Teroarea care îşi are bazele în comunism, fascism, rasism precum şi în alte  ideologii se poate înlătura prin metode culturale de lungă durată. Astăzi, la baza educaţiei din ţările din toate colţurile lumii stă gândirea materialistă şi Darwinistă. Dar darwinismul, aşa cum am subliniat şi mai înainte vede omul precum un animal într-o permanentă luptă, care crede că omul poate progresa  numai prin luptă şi  este o ideologie greşită care pune bazele oricărui fel de teroare. Susţinând că numai cei puternici pot rămâne în picioare şi văzând războiu precum  o virtute,  Darwinismul este de secole o mlaştină care a târât întreaga lume spre belea. De aceea pe lângă măsurile juridice şi cele luate de poliţie  în lupta împotriva terorismului trebuie să înceapă la nivel planetar o campanie de educare a oamemnilor împotriva acestui curent. Piatra de temelie a acestei campanii ar trebui să fie demonstrarea oamenilor despre erorile darwinismului şi materialismului şi învăţarea întregii omeniri despre buna educaţie pe care Allah a stabilit-o. Liniştea de mult aşteptată şi stabilitatea se va realiza numai atunci când frumuseţea educaţiei cerută de religie va fi trăită între oameni, pentru că dacă nu secăm mlaştina nu putem scăpa de această problemă.   Sperăm ca astfel de precauţii va ajuta lumea să scape de terorism şi de toate celelalte organizaţii, dure şi sălbatice.

Toate aceste evoluţii sunt prevestesc faptul că oamenii vor cunoaşte îndeaproape educaţia islamului şi se vor îndepărta de toate prejudecăţiile pe care le-au avut până acum. Secolul 21 va fi, cu voia lui Allah, un veac care va face să se înţeleagă că numai prin trăirea comportamentului cerut de Islam se va instaura în lume pacea şi liniştea de mult aşteptată.

 

sursa: AMR

Source Link

Views: 1

0Shares