Profetul Muhammad – s.a.s.

Profetul Muhammad – s.a.s.

de S. A. A. Mawdudi

prophet-muhammad-name-calligraphy-butterfliesOricine poate să reflecte  asupra acestor chestiuni şi să se minuneze cum de un negustor arab rând, un cioban, într-un ţinut ca Arabia învăluită în întuneric, dintr-o perioadă sumbră precum era acea perioadă acum 1400 de ani, a putut fi învrednicit de această rază de lumină miraculoasă, de ştiinţă, de putere, de capacitate si de puterea aceea morală nemaipomenită. El întotdeauna a susţinut că mesajul pe care l-a adus oamenilor este creaţia propriei sale minţi. În caz contrar el ar fi ales calea declarării că este fiul lui Allah sau chiar Allah însuşi. N-ar fi fost deloc greu de convins nişte oameni care nu ezitaseră să recunoască, cu sau fără voia lor drept Allah al lor pe Krishna şi Buda, iar pe Isus îl credeau ca fiu al lui Allah. Mai mult, erau şi dintre aceia care se închinau , fără şovăire, la foc, apă şi aer. Cu atât mai uşor l-ar fi acceptat drept Allah-ul lor pe un asemenea om extraordinar ca Muhammed. Dar el nu a avut niciodată această intenţie. Din contră, el afirma: „Şi eu sunt un om ca voi. Nimic nu v-am adus de la mine. Toate acestea mi-au fost relevate de către Allah. Acest mesaj, care nu poate avea egal în lumea noastră, este mesajul lui Allah. Mesajul acesta nu este produsul minţii mele. Fiecare cuvânt al acestui mesaj este relevat de către Allah şi meritul şi onoarea pentru aceasta aparţine în întregime lui Allah. Nici una din realizările mele extraordinare, legile pe care vi l-am adus şi toate principiile cu cre v-am învredericitit nu-mi aparţin. Mă simt complet incapabil să creez asemenea lucruri care depăşesc capacitatea şi puterea mea. În toate depind numai de Allah. Eu sunt doar un executant fidel al voinţei Lui.”
Observati, ce exemplu superb si exemplar de cinste, de corectitudine şi de onoare este acesta! Dacă un mincinos sau ipocrit ar fi făcut tot ce îi stă în putinţă ca să revendice meritele altora, chiar şi în situaţia când minciuna lui ar fi fost descoperită. Deşi acest mare om ştia că nimeni nu ar fi putut să-l desmintă, pentru că rămâneau învăluite în mister metodele de investigare a surselor sale de inspiraţie, totuşi el nu a încercat vreodată să-şi atribuie aceste merite şi realizări. Oare poate exista o altă dovadă mai concludentă decât aceasta în ceea ce priveşte corectitudinea, cinstea şi măreţia spiritului său? Toţi aceşti factori ne conduc, fără îndoială, la convingerea că acest om este adevăratul trimis al lui Allah.
Iubitul nostru profet Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost un astfel de om. El este purtătorul unor valori extraordinare, este un exemplu de virtute şi bunătate, este simbolul dreptăţii şi corectitudinii, este marele profet al lui Allah şi trimisul Lui pe pământ. Viaţa pe care a dus-o, ideile lui, credinţa în Allah şi bunătatea de care dădea dovadă în orice împrejurare, caracterul lui sublim, conduita sa morală ireproşabilă, de fapt toate realizările lui în slujba oamenilor stau mărturie în ceea ce priveşte profeției lui. Cineva care investighează imparţial viaţa şi învăţătura lui, se va convinge de faptul că el este adevăratul profet al lui Allah, iar Coranul pe care l-a adus oamenilor este cartea adevărată a lui Allah. Niciun cercetător imparţial, onest şi serios nu poate să nu ajungă la această convingere.
În plus, trebuie să ştim bine că numai prin Muhammed putem găsi drumul adevărat al islamului. Coranul şi viaţa lui Muhammed constitue singurele surse demne de crezare pentru a putea cunoaşte voinţa lui Allah. Muhammed este un profet trimis de Allah tuturor oamenilor şi şirul lung de profeţi s-a încheiat cu el. Este ultimul dintre profeţi. Toate poruncile sale adresate oamenilor, Allah le-a trimis prin intermediul lui Muhammed şi sunt consemnate în Coran şi în Sunna (tradiţia sacră a islamului). Şi de aceea orice adevărat şi bun musulman acceptă învăţătura lui şi merge pe calea arătată de el. Aceasta este adevărata cale a reuşitei şi a izbăvirii.

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din RomâniaSource Link

Views: 2

0Shares

RUGĂCIUNEA – SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT

RUGĂCIUNEA – SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT

De Aaid Al-Qarni

 

O, voi cei care credeţi! Căutaţi ajutor întru răbdare şi rugăciune (As-Salat), căci Allah este cu cei răbdători.

[Qur’an 2:153]namaz4 RUGĂCIUNEA - SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT

Dacă eşti asediat de teamă şi anxietate, ridică-te şi roagă-te, sufletul tău aşa va fi liniştit şi vă găsi alinarea. Atâta timp cât îţi faci rugăciunea cu inima deschisa va avea asupra ta aceste efecte.

Rugăciunea constituia pentru Profet un motiv de bucurie şi plăcere; era singurul lucru pe care îl putea face la nesfârşit fără a se sătura sau a se simţi obosit.

Sunt atâtea autobiografii despre oameni care au simţit nevoia de a se ruga atunci când s-au aflat într-un impas şi doar aşa au reuşit să îşi păstreze puterea şi voinţa de a trece peste toate greutăţile.

Rugaciunea Temei (care este făcută în vreme de război) a fost scrisă pentru situaţiile de criză când membrele îţi sunt grav rănite, decapitări sunt peste tot în jurul tău şi din ce în ce mai multe suflete zboară către ceruri. Este o vreme când nimic altceva nu mai dă roade împotriva acestora în afară de o rugăciune spusă din adâncul sufletului.

Generaţia de astăzi este pusă sub problema stresului cotidian şi a altor probleme psihice. Aceştia ar trebui să se întoarcă spre moschee, să îşi efectueze rugăciunile şi să caute să IL mulţumească pe Allah. Dacă nu se vor întâmpla toate acestea, lacrimile nu vor secătui sufletele şi durerea ne va distruge psihicul.

Dacă facem cele cinci rugaciuni zilnice din toată inima noastră vom căpata cea mai mare binecuvântare: ispaşirea păcatelor noastre şi inaltarea în faţa lui Allah. Rugăciunea este şi un posibil leac împotriva stării de boală deoarece statorniceste credinţa în sufletele noastre. Cât despre aceia care nu vin la moschee şi nu îşi fac rugăciunea, nefericirea şi nenorocirile se vor abate asupra lor şi vor duce o viaţa amărâtă.

Iar aceia care nu cred că vor avea parte de nenorocire şi Allah va lăsa faptele lor în deşert.     [Qur’an 47: 8]

______________________________________________
Extras din cartea “Nu te intrista!”, Aid al-QarniSource Link

Views: 5

0Shares

A face “dhikr” (a-L pomeni pe Allah) prin intermediul numelui de “Allah”

A face “dhikr” (a-L pomeni pe Allah) prin intermediul numelui de “Allah”

 

O chestiune importanta referitoare la numele de “Allah” se refera la modalitatea corecta de a face “dzikr”, adica de a-l pomeni pe Domnul si Stapanul nostru Cel Preainalt prin intermediul acestui nume. Exista numeroase evidente in acest sens, asa cum este mentionat si in cuvantul lui Allah:
 zikir
„Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Chemati-L cu ele si depãrtati-vã de aceia care schimonosesc numele Lui! Ei vor fi rãsplãtiti dupã ceea ce fac!”
[Al-‘Araf 180]
Exista, insa, in cazul unor grupari deviante practici si maniere de a face “dzikr” (adica de a-l pomeni pe Allah) cu totul indepartate de ceea ce a fost consemnat in relatarile corecte despre profetul Muhammad (“sunnah sahihah”) – Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa! 
Dintre acestea, o atentie deosebita trebuie data feririi de acele practici deviante care presupun pomenirea lui Allah formand grupuri si repetand numele de “Allah” in nenumarate randuri si in graba, pana cand la un moment dat nici nu se mai intelege ce spun si isi insotesc aceste practici de sunete de tobe si trambite… astaghirullah (Allah sa ne ierte). Ii cerem lui Allah sa ne tina departe de ratacire si sa ne lumineze inima cu lumina credintei si sa ne intareasca pe calea cea dreapta, Calea care ne poate conduce spre Rai, cu voia lui Allah.
 Ei cred ca prin aceasta practica un act de adorare, ca il pomenesc pe Allah, dand curs de fapt la acte departate de ceea ce ne-a fost transmis de nobilul nostru profet, Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!), pentru ca nu exista nici o relatare care sa indice faptul ca acesta ar fi obisnuit sa repete numele de “Allah” singur, in forma individuala, in nenumarate randuri, facand astfel “dzikr”.
 
Ci, dimpotriva, toate pomenirile existente in relatarile corecte despre profet (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) indica rugi si pomeniri in urmatoarea forma, asa cum a fost relatat in ahadis sahihah: Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cine a spus: “Subhan Allah ua bi-hamdihi” ( “Slava si lauda lui Allah”) de 100 de ori intr-o zi, i-au fost sterse pacatele sale, chiar si daca ar fi fost (numeroase) cat spuma marii.”
Si, de asemenea, a spus profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): “(Sunt) doua cuvinte usoare (de spus) pentru limba, grele pe cantar, iubite de Cel Milostiv: “Subhan Allah ua bi-hamdihi, subhan Allah Al-‘Adzim” (“Slava si lauda lui Allah, slava lui Allah Cel Preamaret”).
 Si a mai spus (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): Cele mai placate vorbe lui Allah, sunt patru, nu are importanta cu care dintre ele ai inceput : “subhanAllah” (slava lui Allah), si “alhamdulillah” (lauda lui Allah), si “la ilaha illa Allah” (nu exista alta divinitate in afara de Allah) si “Allahu akbar” (Allah este Cel mai Mare”).
Aceasta este maniera in care profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) ne indruma sa il pomenim pe Allah si nu exista nici o relatare despre acesta ca l-ar fi pomenit pe Allah repetand numele de “Allah” singur, individual.
lumea-islamica.com
Source Link

Views: 3

0Shares