Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Allah este Al-Halim – partea a doua

  [Aceasta este] porunca lui Allah, iar Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (An-Nisaa’ 4:12) Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (Al-Ahzab 33:51) Dacã Îi veti face lui Allah un împrumut frumos, El vi-l va da înapoi înmultit si vã va ierta pe voi, cãci Allah este Multumitor […]

 

Allah este Cel Blând[Aceasta este] porunca lui Allah, iar Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (An-Nisaa’ 4:12)

Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (Al-Ahzab 33:51)

Dacã Îi veti face lui Allah un împrumut frumos, El vi-l va da înapoi înmultit si vã va ierta pe voi, cãci Allah este Multumitor [si] Blând [Sakur, Halim] (At-Taghabun 64:17)

Si ca fiecare altul dintre preafrumoasele si absolutele nume ale Lui Allah, si credinta in acest nume are anumite consecinte asupra dreptcredinciosului musulman.
*1. Fixarea / confirmarea calitatii blandetei si indulgentei si a rabdarii in ceea ce il priveste pe Allah Preaslavitul si Preinaltul; si aceasta presupune iertarea celor nesupusi dintre robii Sai si amanarea pedepsei, dandu-le astfel ocazia de a se intoarce cu cainta din ratacirea lor.
*2. Si blandetea si rabdarea si indulgenta lui Allah asupra supusilor Sai si lasarea de-o parte a tratarii lor prin pedepsire, dintre calitatile de perfectiune si absolut ale lui Allah, Cel Plin de Glorie si Noblete Si blandetea Sa, nu se manifesta ca urmare a neputintei Sale in ceea ce ii priveste, ci ea este iertare si stergere a pacatelor in ceea ce ii priveste, si ii amana pe ei dandu-le
posibilitatea de a se indrepta, in pofida capacitatii si a puterii Sale, caci, cu adevarat, lui Allah nu-I este nimic cu neputinta, Preaslavitul si Preainaltul.
Si a spus Preaslavitul:

Oare n-au purces ei prin lume si nu au vãzut care a fost sfârsitul celor de dinaintea lor, desi au fost mai puternici decât ei?! Si nimic din ceruri si de pre pãmânt nu poate sã scape de pedeapsa lui Allah, cãci El este Atoatestiutor [si] Atotputernic [‘Alim, Qadir] (Fatir 35:44)
Si, de asemenea, blandetea si indulgenta Sa nu este consecinta nestiintei asupra a ceea ce fac supusii Sai dintre faptele lor, ci El este Cel Atoatestiutor si Bland, care stie tradarea din ochi, precum si ceea ce este ascuns in piepturi.

Si a spus Preaslavitul:
Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim] (Al-‘Ahzab 33:51)

Si, de asemenea, blandetea si indulgenta Sa in ceea ce priveste creatiile Sale nu este consecinta vreunei nevoii pe care El, Preaslavitul si Preainaltul ar avea-o la acestia; ci Allah Preainaltul manifesta blandete si indulgenta fata de ei si le iarta lor, in pofida autosufiocientei Sale si a inexistentei vreunei nevoi in raport cu acestia. Si a spus Allah Preainaltul:

Sã stiti cã Allah cunoaste ce se aflã în sufletele voastre si fiti prevãzãtori fatã de El, dar sã stiti cã Allah este Iertãtor [si] Blând [Ghafur, Halim] (Al-BAqarah 2:235)

*3. Blandetea si indulgenta Lui Allah sunt marete, iar Allah este innobilat prin rabdarea Sa in raport cu creatiile Sale, iar rabdarea („as-sabr”) este subordonata blandetii si indulgentei, presupusa de aceasta, pentru ca oricine este bland si indulgent este si rabdator. Si in relatarile despre Profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a fost consemnat asupra detinerii de catre Allah Preaslavitul si Preainaltul a calitatii de a fi Rabdator, si ne este cunoscut hadisul in care Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) spunea cum ca nu exista altcineva mai rabdator decat Allah la insultele care I se aduc – necredinciosii ii atribuie Lui Preaslavitul un copil, comitand prin aceasta un pacat enorm, iar El, Preainaltul, ii insanatoseste si le da cele de trebuinta traiului.

Si s-a spus in privinta semnificatiei numelui de „Al-Halim” – Cel Bland si Indulgent – El este Cel care nu opreste binecuvantarile Sale si favorurile pe care le pogoara asupra supusilor Sai, ca urmare a pacatelor acestora, si El Preaslavitul da cele necesare traiului celui care incalca prescriptiile Sale, precum si celui care I se supune; si ii lasa pe ei sa existe, iar ei sunt ingropati in pacate, asa cum il tine si pe cel care se supune si are teama de Allah.

Si, cu adevarat, vede Preaslavitul si Preainaltul pacate si greseli si nedreptati, iar El ii pazeste si ii ascund epe cei care le comit si le trece cu vederea si nu le aminteste.

Si, cu adevarat, ne-a instiintat Preainaltul despre amanarea pedepsei in aceasta viata lumeasca pentru cei care pacatuiesc dintre supusii Sai si ca daca i-ar fi luat pentru pacatele lor imediat cum le-ar fi comis, nu ar mai fi ramas cineva pe fata pamantului, subhan Allah, slava lui Allah.

Si a spus Preaslavitul:

Si dacã Allah ar voi sã-i apuce pe oameni pentru nelegiuirea lor, nu ar lãsa pe el nici o vietate, însã El îi amânã pânã la un termen hotãrât, iar dacã sorocul lor soseste, atunci El nu-i mai întârzie nici mãcar cu un ceas si nici nu-i grãbeste. (An-Nahl, 61)

Domnul tãu este Iertãtor [Al-Ghafur] si Dãtãtor de Îndurare. De ar voi El sã-i piardã pentru ceea ce ei au agonisit, le-ar grãbi lor osânda, însã ei au un soroc si nu vor afla adãpost de el. (Al-Kahf 18:58)
Si au spus invatatii in islam: si daca l-ar lua Allah pe cel pacatos dintre oamenii pentru pacatele sale, nu ar mai fi lasat pe el, adica – pe pamant – nici o vietate care sa vietuiesca pe el. „Insã El îi amânã pânã la un termen hotãrât” , adica – se manifesta cu blandete si indulgenta in raport cu ei si ii amana pe acesti pacatosi nedrepti si nu le grabeste lor pedepsa, ” pana la un termen hotarat” – adica pana la timpul care le-a fost lor prescris. „Iar daca sorocul lor soseste” – adica daca a venit vremea care le-a fost prescrisa pentru nimicirea lor, nu mai au ei scapare de Allah.

Si intarzierea pedeapsei lor nu este decat o binecuvantare si o indurare de la Allah Preaslavitul si Preinaltul asupra lor.
Insa oamenii traiesc ocaziile si oportunitatile pe care Allah li le da pentru a se indrepta, insa nu simt inimile lor indurarea si intelepciunea lui Allah, pana cand nu ii ia Preaslavitul si Preainaltul cu dreptatea si puterea Sa si pana cand nu vine timpul lor de pedeapsa.

Si din ceea ce uimeste – cum ca Allah doreste pentru oameni indurare si oferirea unei noi sanse, si refuza nimicirea lor si aceasta este indurare si aceasta este oferirea unei sanse de salvare, atunci cand ei insisi il implora pe Allah sa le amane lor pedeapsa si nenorocirea lor.
Si a spus Preainaltul:

Dacã Allah ar grãbi rãul pentru oameni cu repeziciunea cu care ei cer binele, sorocul lor ar fi hotãrât. Dar Noi îi lãsãm pe cei care nu nãdãjduiesc în întâlnire cu Noi sã bâjbâiascã în nelegiuirea lor. (Yunus 12:11)

Si, de asemenea, a spus:

Ei zic: “Doamne, grãbeste-ne nouã pedeapsa noastrã, înainte de Ziua Judecãtii!” (Sad 38:16)

 

 

Sursa: islamromania.ro

Source Link

Views: 5

Credința în cărțile lui Allah

  A.A. Mawdudi   Al treilea principiu fundamental, a treia dogmă pe care profetul Muhammed ne-a învăţat să o resăectăm este credinţa în cărţile sfinte ale lui Allah, pe care le-a trimis, în diferite perioade, prin intermediul unor profeţi. Allah, şi înainte de profetul Muhammed, a trimis profeţilor cărţi sfinte. Aceste cărţi au fost trimise […]

A.A. Mawdudi

Al treilea principiu fundamental, a treia dogmă pe care profetul Muhammed ne-a învăţat să o resăectăm este credinţa în cărţile sfinte ale lui Allah, pe care le-a trimis, în diferite perioade, prin intermediul unor profeţi.
Allah, şi înainte de profetul Muhammed, a trimis profeţilor cărţi sfinte. Aceste cărţi au fost trimise lor în modul cum i-a fost trimis profetului Muhammed , Coranul. Astfel profetul Ibrahim (Avraam) i-a fost trimis Suhuf (Pagini), profetului Musa (Moise) Teurat (Vechiul Testament), profetului David Zebur (Psalmii din „Vechiul Testament”) şi profetul Isa (Isus) Indjil (Evanghelia). Noi nu cunoaştem denumirile altor cărţi sfinte trimise altor profeţi. Cert este faptul că noi credem în toate cărţile sfinte trimise de Allah.
Dintre cărţile sfinte enumerate mai sus doar cartea Suhuf a lui Avraam nu a ajuns până la noi. Celelalte trei cărţi sfinte au ajuns până în zilele noastre aparţinând evreilor şi creştinilor. Numai că în legătură cu acestea Coranul ne face cunoscut că aceste cărţi au fost modificate şi denaturate de către oameni şi că, cuvântul lui Allah este amestecat cu unele invenţii. Această acţiune de modificare şi denaturare a textelor acestor cărţi a fost atât de profundă şi evidentă că însăşi evreii şi creştinii recunosc acest lucru. Din păcate, acest proces de modificare şi denaturare a acestor cărţi sfinte continuă şi în zilele noastre.
Într-adevăr, atunci când ne aplecăm cu mai multă atenţie asupra acestor cărţi, constatăm că multe capitole şi o serie de porunci menţionate în ele nu pot fi atribuite lui Allah. În aceste cărţi cuvântului lui Allah este amestecat cu invenţiile oamenilor. Nu deţinem niciun fel de instrument care să ne ajute să separăm cuvântul lui Allah de creaţiile obişnuite ale oamenilor. Profetul Muhammed îi îndeamnă pe musulmani să creadă în aceste cărţi sfinte, pentru că sunt timise de Allah unor profeţi, deşi mai târziu acestea au fost denaturate şi din care cauză Allah a găsit potrivit să trimită Coranul pentru a repara greşelile comise de oameni faţă de cărţile pe care le trimisese mai înainte.
Coranul este ultima dintre cărţile sfinte trimise oamenilor de către Allah şi există unele deosebiri între această carte şi cele predcedente.
Aceste deosebiri constau în următoarele:
1.La majoritatea celor precedente textul original s-a pierdut, astăzi existând doar textele prelucrate. Pe de altă parte, Coranul a ajuns pănâ la noi în forma în care a fost relevat de Allah profetului Muhammed. Şi de atunci nu a mai suferit nici cea mai mică modificare, rămânând complet original. Există toate premisele ca şi în viitor textul autentic al Coranului se va păstra intact.
2.În cărţile divine anterioare oamenii au denaturat cuvântul lui Allah prin introducerea unor creaţii proprii în textul original. Numai în Coran cuvântul lui Allah a fost păstrat nealterat. Acest adevăr este recunoscut şi de adversarii islamului.
3.Se poate afirma cu argumente istorice că unele popoare nici nu au avut cărţi sfinte şi că aceste cărţi sunt trimise unor profeţi. Dar tot atât de adevărată este şi constatarea că au mai existat şi alte cărţi sfinte trimise, în diferite perioade unor profeţi despre care noi astăzi nu mai ştim nimic. În această privinţă Coranul are complet altă situaţie. Chiar şi adversarii islamului recunosc că există dovezi indubitabile în ceea ce priveşte faptul că Coranul a fost relevat profetului Muhammed. Aceste dovezi sunt atât de zdrobitoare, încât se pot stabili cu exactitate şi perioadele şi împrejurările în care au fost relevate părţile Coranului.
4.Cărţile divine anterioare, de regulă, au fost relevate în antichitate, în nişte limbi moarte. Astăzi niciun popor sau comunitate nu foloseşte acele limbi. Sunt doar câţiva specialişti care susţin că ştiu limbile respective. Din această cauză, chiar dacă aceste cărţi s-ar fi păstrat în forma lor originală, astăzi ar fi fost imposibil de descifrat aceste cărţi.

În contrast cu această realitate, limba Coranului este o limbă vie, o limbă care este limba maternă a milioane de oameni şi de asemenea alte milioane de oameni au învăţat-o şi o înţeleg. Această limbă se studiază aproape în toate universităţile din lume. Orice om simplu poate să înveţe această limbă, iar dacă nu are destul timp, poate găsii oriunde pe cineva să cunoască această limbă şi să-l ajute la înţelegerea textului Coranului.
5.Cărţile divine existente, la început, au avut în vedere doar anumite popoare şi cuprindeau principii şi percepte specifice perioadei respective. Astăzi conţinutul lor este depăşit din care cauză nu sunt urmate cu atâta străşnicie. De aici se poate trage concluzia că aceste cărţi aveau o adresă îngustă, neavând în vedere toţi oamenii de pe planetă.

În contrast cu această situaţie, Coranul vizează întreaga unitate. Nici măcar o singură normă, precept, învăţătură nu se limitează la un grup restrâns de oameni. Tot aşa, toate poruncile, toate normele şi perceptele din Coran au o valabilitate nelimitată în timp. Toate aceste argumente confirmă încă o dată universalitatea Coranului.
6.Nu se poate contesta că şi celelalte cărţi divine preamăresc binele şi virtutea, educă în spiritul dreptăţii şi adevărului şi îndeamnă oamenii să trăiască o viaţă care să fie conformă cu voinţa lui Allah. Dar dogmele, principiile cuprinse în aceste cărţi nu aveau vastitatea şi profunzimea celor cuprinse în Coran. Numai şi numai Coranu este cartea divină care rezolvă absolut toate laturile vieţii umane, în cel mai înalt grad.
7.Datorită intervenţiei oamenilor şi a denaturării de către ei a acestor cărţi divine, în ele s-au strecurat multe percepte, reguli, norme care astăzi nu pot fi acceptate de logica umană. Mai mult, în aceste cărţi sunt strecurate şi unele lucruri obscene, neadmisibile.
Coranul în schimb este ferit de asemenea denaturări şi falsificări. El nu conţine absolut nimic care să contravină logicii elementare şi nimic din el nu poate fi calificat ca fiind necanform cu realitatea.
Nu conţine nici măcar un cuvânt care să îndemne omul la nişte comportări şi acţiuni greşite, la tot felul de atitudini contrare firii umane. Coranul este încărcat, de la început până la sfârşit, de adevăruri, învăţături şi pilde de necontestat. Cuprinde ideile cele mai bune şi legile cele mai perfecte pentru civilizaţia umană. Este o călăuză inestimabilă în viaţa omului şi un îndrumător de neânlocuit, care ne conduce la mântuire.
Datorită acestor însuşiri ale Coranului, tot mai mulţi oameni îşi exprimă credinţa în această carte sfântă şi tot mai mulţi oameni părăsesc celelalte cărţi în favoarea ei, pentru că numai Coranul conţine toate cunoştinţele de care are nevoie omul pentru a fi în voia lui Allah. Tocmai de aceea umanitatea nu mai are nevoie de altă carte divină.
Analiza deosebirilor existente între Coran şi celelate cărţi sfinte ne conduce, fără îndoială, la recunoaşterea faptului că simţim, în sufletele noastre o credinţă incomparabil mai mare în Coran, decât în celelalte cărţi sfinte.
Respectul şi credinţa de celelalte cărţi sfinte se datorează faptului că şi ele au fost relevate de Allah. Dar credinţa noastră în Coran trebuie să fie cu atât mai mare, cu cât, spre deosebire de celelalte cârţi sfinte, în el s-a păstrat intact cuvântul lui Allah, aşa cum el a fost relevat profetului nostru Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

Civilizația islamică și religia

  Mustafa Sibaee  Impactul civilizației islamice asupra istoriei Domeniul dogmei si al religiei: Principiile civilizatiei islamice au exercitat o influenta puternica asupra miscarilor reformei religioase care au avut loc in Europa, incepand din secolul VII si pana in epoca renasterii moderne. Islamul care a proclamat unicitatea lui Allah, singularitatea puterii sale, situarea sa deasupra intruparii, […]

 

Mustafa Sibaee

 Impactul civilizației islamice asupra istoriei

Domeniul dogmei si al religiei:

istanbul-pictures2Principiile civilizatiei islamice au exercitat o influenta puternica asupra miscarilor reformei religioase care au avut loc in Europa, incepand din secolul VII si pana in epoca renasterii moderne. Islamul care a proclamat unicitatea lui Allah, singularitatea puterii sale, situarea sa deasupra intruparii, nedreptatii si imperfectiunii, precum si independenta omului in adorarea sa si in legatura sa cu Allah si in intelegerea randuielilor Lui fara sa fie nevoie de intermedierea clerului, a fost un factor de seama in deschiderea mintilor omenesti spre aceste principii minunate.

 

 

Popoarele erau in vremea aceea legate in catusele disputelor doctrinare violente si supunerii fata de autoritatea clericilor asupra ideilor si opiniilor lor si a bunurilor lor. A fost firesc din aceste considerente, ca atunci cand cuceririle islamice s-au extins de la Est la Vest, natiunile din imediata invecinatate sa fie influentate de principiile noii religii in privinta dogmei mai inainte de orice. Acest lucru s-a intamplat efectiv, cand, in secolul VII d. Ch., au aparut printre occidentali oameni care au respins adorarea chipurilor sau care au contestat si au refuzat mijlocirea intre Allah si robii Sai sau care au chemat la independenta in ceea ce priveste intelegerea cartilor sfinte, departe de autoritatea reprezentantilor religiei si controlul lor.

 

Numerosi cercetatori au afirmat ca Luther a fost influentat in miscarea sa reformista de opiniile filozoifilor arabi si savantilor musulmani referitoare la religie, dogma si revelatie. In vremea sa, universiatile europene se bizuiau pe cartile filozofilor musulmani care fusesera traduse cu multa vreme in urma in limba latina. Se poate afirma , de asemenea, ca miscarea de separare a religiei de stat proclamata in timpul revolutiei franceze a fost rezultatul miscarilor de idei violente care au dominat Europa vreme de mai bine de trei veacuri, iar civilizatia islamica a avut un merit incontestabil in aprinderea scanteii acestora prin intermediul cruciadelor si al Andaluziei.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 3