Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Tag: Islam

Eu sunt musulman: un om al păcii

  Cred că nu există altă divinitate în afară de Allah Preaînaltul. El este Protectorul, Unicul, iar ştiinţa Lui este peste tot şi nu într-un anume loc. El este Cel care a creat cerurile şi pământul în şase zile şi pe urmă s-a înălţat pe tron. El ştie ce intra în pământ şi ce iese […]

Cred că nu există altă divinitate în afară de Allah Preaînaltul. El este Protectorul, Unicul, iar ştiinţa Lui este peste tot şi nu într-un anume loc.

El este Cel care a creat cerurile şi pământul în şase zile şi pe urmă s-a înălţat pe tron. El ştie ce intra în pământ şi ce iese din el, ce coboară şi ce se înaltă la el, El este cu voi, oriunde v-aţi afla. Şi Allah vede bine ceea ce faceţi. (Al-Hadid:4).

Nimic nu este asemenea Lui, nimic nu seamănă cu El şi El este creatorul tuturor lucrurilor.

Eu cred în toţi profeţii Lui, fără a face discriminare între Moise, Isus sau Muhammed (salleAllhu aleihi we sellem). Mă rog la Allah Preaînaltul pentruajutor, călăuzire şi pentru iertarea păcatelor, fără a o face prin intermediari. Mă rog la Allah Preaînaltul tot timpul şi ştiu că învăţătura Lui este cu mine tot timpul oriunde m-aş duce. El este Judecătorul tuturor faptelor mele şi aplic poruncile din Sfântul Coran.

Urmez învăţăturile Islamului: rugăciunea, postul, dania şi pelerinajul la Mekka. Mai mult, suicidul şi omorul sunt interzise pentru că Islamul a cerut oamenilor să trăiască în pace. Nu comit adulter şi evit toate ispitele care m-ar corupe sau m-ar face să deviez de la drumul cel drept, pentru că sunt conştient că prin natura sa, corpul este slab:

Şi nu vă apropiaţi de preacurvire, căci ea este o josnicie! Şi rău drum este ea! (Al-Israa’ 17:32).

Adevărata fericire este cea pe care o obţii fără ca apoi să regreţi. O asemenea fericire este rezultatul unui nivel înalt al sentimentelor spiritului şi este întărită prin puterea sufletului. Un bun exemplu este povestea unui om care şi-a dorit să comită adulter, dar conştiinţa lui l-a oprit, şi odată, când era sub influenţa alcoolului nu a mai rezistat şi s-a lăsat dus de val şi s-a luat la ceartă cu un om bun care o apără pe femeie. Omul nostru, fiind sub influenţa alcoolului l-a omorât pe omul cel bun care a încercat să intervină în cearta dintre el şi femeie.

Deci concluzionăm că băuturile alcoolice pot fi sursa tuturor păcatelor.

Nu particip la jocurile de noroc, nici măcar pentru sume mici, pentru că cel care pariază nu are respect pentru veniturile sale. Pentru a pune norocul cuiva într-o balanţă de pariuri pe cărţi este o slăbiciune josnică a personalităţii:

O, voi cei care credeţi! Vinul, jocurile de noroc, pietrele ridicate (idolii) şi săgeţile (pentru prezicere) sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriţi-vă de ele ca să izbândiţi! (Al-Maidah 5:90).

Un musulman nu împrumută şi nu ia împrumut cu camătă pentru că acest lucru este o cale către rătăcire. Un musulman ar trebui să dea cu împrumut unuia care are nevoie dacă este în puterea lui. Pe de altă parte, cel care dă poate cere garanţii cu scopul de a fi sigur că banii vor fi returnaţi, dar el/ea nu ar trebui să folosească aceste garanţii dacă vrea să facă fapte bune.

Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Sfânt:

O, voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah şi lipsiti-vă de restul de camătă ce v-a mai rămas (la oameni), dacă sunteţi credincioşi!/ Dacă nu o veţi face, vi se vesteşte război din partea lui Allah şi a Trimisului Său. Însă dacă vă veţi căi, veţi avea banii voştri (mai puţin camată). Nu nedreptăţiţi şi nu veţi fi nedreptăţiţi!/ Aceluia care este strâmtorat să i se dea păsuire până îi va fi uşor, iar să faceţi milostenie e şi mai bine pentru voi, dacă stiţi! (Al-Baqarah 2:278-280).

Un musulman nu bârfeşte şi nu vorbeşte urât despre un frate de-al său. Cel ce bârfeşte pe un semen de-al lui este ca şi cum ar mânca carnea fratelui său mort. Acelaşi lucru se întamplă şi în cazul în care cineva încearcă să strice reputaţia unui frate de-al său şi îl vorbeşte pe la spate atunci când el nu are noroc:

Dreptcredincioşii sunt fraţi. Deci împăcaţi-i pe cei doi fraţi ai voştri şi fiţi cu frică de Allah! Poate că veţi afla îndurare!/ O, voi cei care credeţi! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât ei, nici muierile (să nu râdă) de alte muieri, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâţi şi nu vă batjocoriţi cu porecle unii pe alţii. Ce rău este numele urât şi ruşinos, după credinţă! Iar cei care nu se căiesc, aceia sunt nelegiuiţi./ O, voi cei care credeţi! Feriţi-vă cu străjnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat! Nu vă iscodiţi şi nu vă ponegriţi unii pe alţii! Oare voieşte vreunul dintre voi să mănânce carnea fratelui sau mort? (Nu!) Voi aţi urât aceasta! Şi fiţi cu frică de Allah, fiindcă Allah este Iertător şi Îndurător! (Al-Hujurat:10-12).

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3

Islamul și persoanele cu dizabilități

Yusuf Al-Qaradawi   Viața omului este plină de greutăți și suferință. În acest sens, Allah a grăit: Nu l-am creat pe om dintr-o picătură de amestecuri, ca să-l încercăm (…)? Al-Insan 76:2 Când omul privește la aceste suferințe și nenorociri ca la încercări din partea lui Allah Preaînaltul de a vedea adevăratele lui culori, el […]

Yusuf Al-Qaradawi

Viața omului este plină de greutăți și suferință. În acest sens, Allah a grăit:

Nu l-am creat pe om dintr-o picătură de amestecuri, ca să-l încercăm (…)?

Al-Insan 76:2

Când omul privește la aceste suferințe și nenorociri ca la încercări din partea lui Allah Preaînaltul de a vedea adevăratele lui culori, el va înțelege că dincolo de aceste încercări există o înțelepciune divină măreață. Aceasta este, cu siguranță, o realitate absolută, chiar dacă noi o conștientizăm sau nu.

Vorbim de un mare lucru că atunci când Atotputernicul  Allah privează o persoană de o anumită abilitate sau de un anume dar, compensează prin binecuvântarea lui cu un alt dar prin care îi întrece pe alții. Astfel, vedem că acei oameni care au o dizabilitate de vedere, au un auz foarte fin și pot auzi zgomote și mișcări foarte încete din jurul lor. Ei sunt dăruiți cu excelența în multe alte abilități pentru a compensa imperfecțiunea lor.

Dacă o persoană privește astfel lucrurile, el își va găsi cu siguranță liniștea și va fi mulțumit cu încercarea dată lui de Allah. Fiecare persoană ar trebui să realizeze că nu va putea schimba inabilitatea lui sau fugi de destinul scris lui de Allah, astfel că el ar trebui să încerce să facă tot ce-i stă în putință pentru a își îmbunătăți viața, pentru a își depăși condiția și a transforma această „lămâie” acră în miere dulce.

Această dizabilitate ar trebui să fie o motivație de creativitate și excelență în orice domeniu al vieții. O persoană cu dizabilități ar trebui să facă din condiția sa un imbold pentru sine pentru a deveni un membru proeminent în societate.

Cum să învingi dizabilitatea?

Devino un membru activ în societate!

Pentru a deveni un membru activ în societate, o persoană cu dizabilități trebuie să fie foarte conștientă de împrejurări, dar și de natura dizabilității sale. Pe lângă aceasta, este o îndatorire a societății să ofere o mână de ajutor acestei categorii de oameni.

Istoria islamică este o sursă pentru foarte multe exemple de oameni care, deși aveau diverse dizabilități, ocupau poziții excelente și un rang proeminent în societate. `Atta’ ibn Abi Rabah, cunoscut ca o persoană de culoare, șchioapă și paralizată, era Marele Muftiu al Meccăi. El a fost distins cu aprecierile lui `Abdul-Malik ibn Marawan, califul acelor vremuri, iar la baza acestui fapt prestigios au stat cunoștințele sale vaste.

De asemenea, cunoaștem istorisirea marelui companion `Amr ibn Al-Jamuh care avea, de asemenea, o dizabilitate de mers. Când a vrut să participe la jihad, cei patru fii ai săi i-au spus: „Tu ai o scuză să rămâi acasă, pentru că ești bătrânși ai și o dizabilitate.” Însă el, cu credință și încredere deplină în Allah, el le-a spus: „Ba nu, pentru că eu sper să pășesc în Paradis cu piciorul meu șchiop.” Vorbind despre aceasta, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Lăsați-l! El este un om care vrea martiriul.”

Atotputernicul Allah îi îndrumă pe toți musulmanii să nu îi lase izolați pe cei cu dizabilități pentru ca nu cumva ei să cadă într-un fel de disperare și indispoziție fizică. Ei ar trebui primiți bine în societatea deschisă și să fie tratați în cel mai bun mod.

Îndatorirea societății față de persoanele cu dizabilități

Este o îndatorire a întregii societăți să înființeze școli pentru acele persoane și să le asigure siguranța pentru ca ei să devină membrii buni în societate, astfel încât să fie folositori sieși, dar și familiilor lor. În Occident li se acordă o mare grijă persoanelor cu dizabilități.

Este responsabilitatea noastră, a musulmanilor, să punem umărul la responsabilitatea de a manifesta grijă maximă față de aceste persoane, deoarece, conform învățăturilor religiei noastre, aceste persoane reprezintă surse de milostenie divină și binecuvântări revărsate asupra noastră acum și mai apoi. Ei sunt cei slabi de dragul cărora suntem sprijiniți și făcuți învingători.

În următorul  hadith Profetul nostru (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Vi se oferă sprijin și izbândă pentru virtutea acelora slabi dintre voi.” (Abu Dawud)

Dacă nemusulmanii manifestă milă și grijă față de persoanele cu dizabilități motivați de sentimente legate de umanitate, noi, musulmanii, ar trebui să facă această motivați atât de sentimente de umanitate, dar și religioase. În Islam ni se poruncește să manifestăm îndurare față de tot ce este în această lume. Să ne amintim de aceste cuvinte ale Profetului:

„Manifestați milă față de cei de pe pământ, pentru ca Cel care este în Ceruri (Allah) să ăși reverse mila asupra voastră!” (At-Tirmidhi)

sursa: new-muslims.info

Source Link

Views: 4

Musulmanul vs. ideologiile extremiste

Enghin Cherim Din păcate observăm că în urma masacrului uman din Franța, unii musulmani au un sentiment de inferioritate, de vinovăție sau se simt cu musca pe căciulă când conaționalii lor nemusulmani le amintesc de masacrele săvârșite în numele Islamului. Ba chiar, unii mai în glumă mai în serios, îi cataloghează drept complici ai teroriștilor. […]

Enghin Cherim
Din păcate observăm că în urma masacrului uman din Franța, unii musulmani au un sentiment de inferioritate, de vinovăție sau se simt cu musca pe căciulă când conaționalii lor nemusulmani le amintesc de masacrele săvârșite în numele Islamului. Ba chiar, unii mai în glumă mai în serios, îi cataloghează drept complici ai teroriștilor. Acesta este motivul pentru care am ținut să scriu aceste rânduri în care să abordez câteva aspecte cu privire la acest eveniment tragic din perspectiva celor doua constante ale Islamului – Coranul și practica profetului Muhammed.
În ceea ce privește Coranul,  acesta este foarte clar cu privire la ocărârea și batjocorirea celor de alte credințe:
„Nu-i ocărâți pe aceia care cred și se roagă la alceva/altcineva în afară de Allah/Dumnezeu, căci altminteri și aceștia îL vor ocărî pe Allah/Dumnezeu din ura pricinuită de ignoranță.” [6:108]
Vedem cum în acest verset, Allah / Dumnezeu ne oprește de la ocărârea celor care nu împărtășesc aceleași valori cu noi. 
De asemenea o altă valoare pe care ne-o implantează Coranul în mentalitatea și comportamentul nostru de musulman este prezentată în următorul verset:
„O, voi cei care credeți! Puneți în practică [religia] pentru Allah fiind reprezentanții dreptății și sã nu vã împingã ura împotriva unui neam sã nu fiți drepți!” [5:8]
Așadar conform Coranului, oricât de mare ar fi ura noastră față de un individ sau un grup de indivizi nu trebuie să depășim limitele și să fim nedrepți cu ei. Musulmanului i se cere să fie drept în orice situație și față de oricine, indiferent de cine sunt aceștia și indiferent de convingerile lor religioase.
O altă valoare pe care o stabilește Coranul este sacralitatea vieții umane. Mai mult, Coranul consideră uciderea unui suflet nevinovat ca fiind unul dintre cele mai mari păcate, ba chiar echivalează uciderea pe nedrept cu pieirea întregii omeniri.
Pe de altă parte, viața profetului Muhammed pune în practică și subliniază valorile și traiectoriile stabilite de Coran, arătându-ne astfel calea pe care ar trebui s-o urmeze un musulman în atitudinea și practica sa.
Știm foarte bine că Trimisul lui Allah a fost calomniat și batjocorit prin diferite moduri atât de politeiștii din Mecca cât și de evreii din Medina, însă Profetul a răbdat și a continuat să transmită mesajul divin fără a răspunde în vreun fel provocatorilor. De altfel Coranul ne transmite că scopul trimiterii lui Muhammed este de a fi îndurător cu toți oamenii și de a răspândi îndurarea pe pământ prin comportamentul său exemplar, instaurând pacea și bunăstarea. În acest context, Coranul îi cere Profetului să fie drept și să se comporte în cel mai bun și frumos mod cu cei care nu i-au alungat pe musulmani din căminele lor și nu s-au luptat cu ei din pricina crezului lor. În plus, în nici un caz, Coranul nu-i cere Profetului să se lupte cu cei care l-au ocorât și l-au blasfemiat, ani la rând, încă din primele zile ale profeției. 
Având în vedere că din perspectiva Islamului nu se permite sau nu se justifică în vreun fel masacrul terorist din Franța, totuși de ce au loc astfel de atrocități în numele acestei religii?
Dacă ar fi să aruncăm o privire asupra comunității musulmane pe plan mondial nu vom putea trece cu vederea fără să observăm unele practici care contravin învățăturilor coranice și ale practicii profetice. Este vorba de unele grupări extremiste, precum Al-Qaida, ISIS, Boko Haram, a căror percepție a Islamului diferă considerabil de percepția majorității musulmanilor. Pentru a înțelege mai bine natura acestor grupări vă invit să analizam regiunile în care aceste grupări își desfășoară acțiunile. Regimuri totalitare, colonizare cutural-economică, asuprire, opresiune, exploatare, nedreptate, lipsa de libertate, sărăcie și ignoranța sunt doar unele dintre particularitățile comune ale acestor zone de conflict. Din aceste motive, în ceea ce mă privește sunt convins că apariția acestor grupări nu au la bază nicidecum Coranul, ci pur și simplu sunt produsul acestei situații tragice în care încă mai supraviețuiesc. Trebuie să înțelegem că acești oameni disperați care și-ai pierdut nădejdea de la o viață liniștită caută să-și justifice, în orice chip, acțiunile și ca urmare ajung să perceapă Islamul într-un mod eronat și denaturat. 
Ca atare, cei care atacă Islamul și sursele lui și-l fac vinovat de acțiuni teroriste/violente ar trebui  să reanalizeze preconcepțiile cu privire la Islam, luând în considerare și conjunctura istorică/cauzele care stau la baza apariției acestor ideologii extremiste. De asemenea, cei care pretind obiectivitatea, n-ar trebui să generalizeze practici particulare. Așa cum nu toți creștinii sunt cruciați, așa cum nici toți norvegienii nu sunt precum Anders care a luat zeci de vieți, tot la fel, nu toți musulmanii sunt teroriști.
Din aceste considerente, cred că apariția ideologiilor cu tentă violentă este cauzată de problemele socio-politico-economice din aceste zone și nu au vreo legătură cu vreo religie, nicidecum cu Islamul. Din păcate crizele socio-politico-economice din lumea arabă s-au reflectat și în percepția Coranului și a practicii profetice, respectiv în verdictele diverșilor imami/șeiici/teolegi. De altfel, majoritatea celor care comit crime în numele Islamului, ucigând atât musulmani cât și nemusulmani, nu au studiat Islamul din Coran și din practica profetică, ci de pe internet sau de la diverși „imami” care interpretează textele divine ideologic, după bunul lor plac.
În concluzie, musulmanul nu are de ce să se simtă vinovat de aceste practici greșite căci ele nu sunt justificate nici de Coran și nici de practica profetică. Mai mult, această situație ar trebui să-l facă pe musulman să aprofundeze cunoașterea religiei astfel încât să fie convins de inocența Islamului cu privire la aceste acuzații. Pe de altă parte, ar trebui ca noi, oamenii secolului XXI, să ne cunoaștem reciproc culturile mai bine, căci numai așa ne vom respecta unii pe ceilalți, vom putea conviețui și așa vom putea contribui cu toții la clădirea unei lumi mai bune.
sursa: islamromania.ro
Source Link

Views: 4