Rugăciunea împlinită corect

   Muhammad Ali Al-Hashimi Adevărata femeie musulmană încearcă din greu să împlinească rugăciunile corect, cu o profundă concentrare şi precizie a mişcărilor fizice. În timp ce recită, ea se gândeşte la sensurile versetelor şi la cuvintele de slavă şi laudă pe care le rosteşte. Sufletul ei este pătruns de teama de Allah, de mulţumirea faţă […]

 Muhammad Ali Al-Hashimi

Adevărata femeie musulmană încearcă din greu să împlinească rugăciunile corect, cu o profundă concentrare şi precizie a mişcărilor fizice. În timp ce recită, ea se gândeşte la sensurile versetelor şi la cuvintele de slavă şi laudă pe care le rosteşte. Sufletul ei este pătruns de teama de Allah, de mulţumirea faţă de Allah şi de adevărata laudă pe care o aduce lui Allah. Dacă se întâmplă ca, în timpul rugăciunii, Satana (Şeitan) să-i şoptească vreun lucru care să-i abată atenţia de la rugăciune, ea, pentru a-l alunga, se concentrează asupra versetelor din Coran pe care le recită şi asupra cuvintelor de laudă pe care le rosteşte.

După ce a terminat rugăciunea, femeia musulmană nu se grăbeşte să ajungă din nou la gospodăria ei şi la treburile casnice. Mai degrabă, aşa cum obişnuia să facă Profetul, ea cere iertarea lui Allah, spunând de trei ori: „Astaghfirullah!” [Cer iertarea lui Allah!] şi repetă ruga: „Allahumme antas-salaam ua minka as-salaam, tabaarakta yaa dha’l-jalaali ual-ikraam!” [O, Allah, Tu eşti Pacea şi de la Tine vine pacea, Binecuvântat eşti Tu, o, Domn al Măreţiei şi al Cinstei!] Apoi repetă pomenirile şi rugile pe care se ştie că le recita Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – după ce termina de făcut rugăciunea. Există multe astfel de pomeniri  (adhkaar53), una dintre cele mai importante este să se repete de treizeci şi trei de ori „Subhan Allah”; de treizeci şi trei de ori „La ilahe ill-Allah”; de treizeci şi trei de ori „Allahu Akbar” şi apoi, ca să fie o sută: „La illahe ill-Allah uahdehu laa şerike lahu, lehul-mulku lahul-hamd, ue huua ’ala kulli şai’in qadiir.”

Potrivit unui hadis sahih (relatare autentică), Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Cel care îl laudă pe Allah (spune: „Subhan Allah”) de treizeci şi trei de ori după fiecare rugăciune, îl slăveşte pe Allah (spune: „Al-Hamdu lillah”) de treizeci şi trei de ori şi îl preamăreşte pe Allah (spune: „Allahu Akbar”) de treizeci şi trei de ori, toate adunate ajung la nouăzeci şi nouă, apoi împlineşte în încheiere o sută, spunând: „La illahe ill-Allah uahdehu laa şerike lahu, lehul-mulku lahul-hamd, ue huua ’ala kulli şei-in qadiir” [Nu există altă divinitate în afară de Allah Unicul, care nu are pe nimeni egal, a Lui este Împărăţia şi Slava şi El este mai presus de toate Atotputernic!], păcatele acestuia vor fi iertate, chiar dacă acestea erau precum spuma mării.”

Apoi ea se întoarce cu smerenie la Allah şi Îi cere să îndrepte toate treburile ei în această viaţă şi în cea ce va să vină, să o binecuvânteze şi să o călăuzească în toate lucrurile.

Astfel, femeia musulmană termină de făcut rugăciunea cu inima şi mintea curate şi învigorate cu o doză de energie spirituală, care o va ajuta să facă faţă poverilor vieţii de zi cu zi, ştiind că se află sub paza lui Allah. Ea nu va intra în panică dacă i se va întâmpla un lucru rău şi nici nu va deveni lacomă dacă are parte de lucruri bune. Aceasta este starea femeilor cu dreaptă credinţă care se roagă şi au teamă de Allah:

Omul a fost făcut nestatornic; / Când are parte de rău, el este abătut / Iar când are parte de bine, el este zgârcit, / Afară de cei care fac Rugăciunea, / Care sunt stăruitori în Rugăciunea lor, / Din a căror avere este un drept hotărât, / Pentru cerşetor şi pentru cel lipsit.  [Coran 70:19-25]

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 0

Sinuciderea – un păcat major

  După cum se ştie, Islamul este o religie în care intenţia joacă un rol extrem de important, atât de important încât în Ziua Judecăţii ea va prevala asupra faptelor noastre. Spre exemplu: nicio faptă bună nu va fi evaluată ca fiind bună dacă intenţia cu care a fost făcută a fost alta decât de […]

După cum se ştie, Islamul este o religie în care intenţia joacă un rol extrem de important, atât de important încât în Ziua Judecăţii ea va prevala asupra faptelor noastre. Spre exemplu: nicio faptă bună nu va fi evaluată ca fiind bună dacă intenţia cu care a fost făcută a fost alta decât de dragul lui Allah Preaînaltul sau dacă nu este în concordanţă cu Coranul şi cu Sunnah .

Cum este privită sinuciderea în Islam?
Sinuciderea, după regulile islamice, este acea faptă prin care un om îşi ia viaţa cu intenţie, prin orice modalitate şi mijloc, indiferent de conjunctură.
Sinuciderea este considerată de Islam un păcat major şi este interzisă şi prin Coran şi prin Sunnah.
In sura An-Nisaaᶝ ( النساء ), verset 29 Allah Preaînaltul porunceşte:

Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este Indurător cu voi! (An-Nisaa’ 4:29)
Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Intr-adevăr acela care cu intenţie se ucide pe sine, atunci cu siguranţă va fi pedepsit cu Focul Iadului şi în el va rămâne veşnic.”  – colecţionat de Al-Bukhari şi Muslim.

In general, sinuciderile au loc ca urmare a unor situaţii defavorabile rezultate dintr-o acţiune a omului sau din voia lui Allah Preaînaltul. De exemplu: se sinucide pentru că nu poate îndura moartea copilului (moartea copilului a survenit din voia lui Allah Preaînaltul) sau se sinucide pentru că are datorii mari la bancă (conjunctură defavorabilă cauzată de propria acţiune), ori că nu a fost lăsat la discotecă (e caz real‼) sau de frica părinţilor că a luat notă mică la examen (conjunctură defavorabilă cauzată de actele altor oameni). Exemplele, desigur pot continua.

Persoanele care recurg la suicid sunt acele persoane care nu sunt capabile să înfrunte ceea ce le este dat să trăiască şi nu au încredere în Allah Preaînaltul.

După cum se poate observa: disperarea, neîncrederea în puterea lui Allah Preaînaltul, nerăbdarea, şi necredinţa sunt premise ale sinuciderii.

Unii musulmanii confundă martiriul cu sinuciderea. Desigur, aceştia nu mai pot fi numiţi musulmani deoarece ei înșiși anulează ceea ce înseamnă Islam prin faptele lor. Ei confundă martiriul adevărat, acela care duce în Paradis, cu sinuciderea ca act de război. Ei confundă Jihadul cu actul de terorism, care este complet interzis şi de Coran şi se Sunnah.

Ei cred că această acţiune (acei care se transformă singuri în bombe umane) este bună şi plăcută lui Allah Preaînaltul şi o fac în speranţa de a ajunge în Rai sau că Allah Preaînaltul le va ierta păcatele anterioare, inclusiv pe acesta al confuziei dintre Jihad şi terorism sau război defensiv cum îl numesc ei. Insă mulţi dintre ei ignoră ceea ce Allah Preaînaltul a spus în versetul 29 al surei 4 An-Nisaaᶝ ( النساء ).

De unde porneşte această confuzie, această concepţie greşită?

Ea porneşte de la un hadith în care Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune:

Acela care participă la Jihad pentru cauza lui Allah din propria voinţă, fără să fie constrâns, cu credinţă în Allah şi în apostolii Săi, va fi răsplătit de Allah fie cu o recompensă, fie cu o pradă (dacă supravieţuieşte) sau va fi primit în Paradis (dacă va fi ucis în luptă ca un martir). Dacă iau în considerare cât de grea este misiunea aceasta pentru cei ce mă urmează, atunci nu m-aş da înapoi de la calea oricărui Jihad şi aş fi vrut să mor ca un martir pentru cauza lui Allah şi apoi să învii şi iarăşi să fiu martirizat şi iar să învii ca să mor din nou martirizat pentru cauza Lui.”

In acest hadith se vorbeşte despre jihadul islamic, cel reglementat de Coran, iar nu de războaie personale pornite din ură sau răzbunare.

Ei interpretează greşit acest hadith, uitând că: 1.Ii este interzis unui musulman să înceapă el lupta; 2. Că cei care pleacă la luptă în Jihad, ei nu se duc acolo cu intenţia să moară (răsplata poate fi o pradă dacă supravieţuieşte) şi 3. Ii este interzis oricărui musulman să ucidă persoane fără apărare femei şi copii, (nu au arme şi nu sunt soldaţi) decât din auto-apărare, dar aceasta este altă problemă care ne abate de la subiect.
.
Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a mai spus: „oricine jură strâmb, cu intenţie, pe altă religie decât Islamul, atunci el este ceea ce spune. (ex. Dacă acela spune: «dacă nu este adevărat ceea ce spun atunci eu sunt iudeu, el este cu adevărat un iudeu» ). Şi cine se sinucide cu un fier atunci el va fi pedepsit în Iad cu acelaşi fel de fier.”
Tot Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a mai spus: „Un om s-a rănit foarte rău şi astfel s-a sinucis, în acest caz Allah va spune: Robul Meu şi-a cauzat moartea singur, în grabă, deci îi voi interzice intrarea în Paradis. ”
Un alt hadith ne spune:  „Oricine se aruncă de pe o stâncă, cauzându-şi moartea, va fi aruncat în Foc printr-o prăbuşire asemănătoare însă va fi pentru veşnicie, iar cine bea otravă şi moare din aceasta, el va duce cu sine această otravă şi o va bea în Iad pentru veşnicie, iar cine se sinucide cu o armă de fier, atunci el o va duce cu sine în Iad şi se va înjunghia cu ea pentru totdeauna. ”
Hammam bin Munabbih spunea că la Abu Huraira a auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: „Niciunul dintre voi să nu îşi ceară (îşi dorească) moartea, şi să nu o cheme înainte de vreme, pentru că atunci când unul dintre voi moare, el nu mai poate să facă fapte bune, iar viaţa unui credincios nu poate fi prelungită decât prin fapte bune.”
Anas bin maAlik ne-a relatat un hadith al Profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) în care se spune: ”nimeni nu trebuie să îşi ceară moartea atunci când se află în necaz şi dacă nu există nicio scăpare atunci să spună: O, Allah! Ţine-mă în viaţă atât timp cât mai există ceva bun pentru traiul meu şi adu-mi moartea atunci când ea este un bine (o binecuvântare) pentru mine.”

Cum se procedează atunci când trebuie îngropat un sinucigaş?

Acela care s-a sinucis nu trebuie îngropat ca un kaafir. El trebuie spălat, trebuie să i se recite din Coran asupra lui şi trebuie îngropat ca un musulman, pentru că el a fost doar un păcătos, iar ceilalţi trebuie doar să caute scăpare la Allah Preaînaltul împotriva acestui păcat (sinuciderea).

Sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 3

Rugăciunea este stâlpul religiei

  Bismillahir-Rahmanir-Rahim (În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel  Îndurător) „Rugăciunea este stâlpul religiei” Bediuzzaman Said Nursi Dacă vrei să înțelegi, cu aceeași  certitudine cu care doi plus doi fac patru, cât de valoroasă și cât de importantă este rugăciunea și cât de ieftină și cu cât de puțină cheltuială este câștigată și cât de […]

Bismillahir-Rahmanir-Rahim

(În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel  Îndurător)

„Rugăciunea este stâlpul religiei”

Bediuzzaman Said Nursi

Dacă vrei să înțelegi, cu aceeași  certitudine cu care doi plus doi fac patru, cât de valoroasă și cât de importantă este rugăciunea și cât de ieftină și cu cât de puțină cheltuială este câștigată și cât de naiv și de dăunător poate fi omul care o neglijează, ascultă cu atenție următoarea pildă și privește…

Odată, un conducător măreț le-a dat celor doi servitori ai săi câte douăzeci și patru de monede de aur și i-a trimis la o fermă frumoasă și privată, la o depărtare de două luni de mers, spunându-le: ”Folosiți acești bani pentru biletul de drum și cumpărați-vă ceea ce aveți nevoie acolo pentru locuit. La o zi distanță de mers se află o stație. Acolo există și căruță și vapor și tren și avion. Ele pot fi folosite în funcție de capitalul fiecăruia.”

După ce au ascultat, cei doi servitori au pornit la drum. Unul dintre ei care a fost norocos, și-a cheltuit până la stație o parte mică din bani. Dar, în această cheltuială, a fost inclusă și o afacere atât de profitabilă încât l-a încântat pe stăpânul său, mărindu-și astfel capitatul de o mie de ori.

Cât despre celălalt servitor, de vreme ce era ghinionist și trântor, și-a cheltuit douăzeci și trei de bani de aur până la stație, pe jocuri de noroc și pe altele asemenea, rămânându-i un singur ban de aur. Prietenul lui i-a spus: ”Folosește acel ban pentru un bilet. Așa nu vei merge pe jos și nici nu vei muri de foame. Iar stăpânul nostru este generos; poate că va fi milostiv cu tine și îți va ierta greșelile. Te va sui într-un avion și vom ajunge la destinație într-o singură zi.

Dacă nu, vei fi nevoit să mergi pe jos, prin deșert, singur și flămând, timp de două luni.”

Oare cel mai nepriceput om nu poate să înțeleagă cât de stupid, cât de dăunător și fără noroc este acela care, dacă din cauza încăpățânării, nu și-ar cheltui acel ultim ban de aur pentru un bilet, care este precum o cheie a unei comori, ci în schimb l-ar cheltui pentru vicii trecătoare?

Source Link

Views: 2