Tag: miracol

Calatoria nocturna si ascensiunea la ceruri

Calatoria nocturna si ascensiunea la ceruri   Care a fost scopul ca profetul (salla Allahu alaihi wa sallam) sa mearga la Ierusalim?  Doar pentru ca este locul celor mai multe religii. Deci cei mai multi profeti, mesageri, fii lui Israel au fost din Ierusalim. toata viata lor obisnuiau sa mearga acolo, aici este locul unde […]

Calatoria nocturna si ascensiunea la ceruri

Care a fost scopul ca profetul (salla Allahu alaihi wa sallam) sa mearga la Ierusalim? 

Doar pentru ca este locul celor mai multe religii. Deci cei mai multi profeti, mesageri, fii lui Israel au fost din Ierusalim. toata viata lor obisnuiau sa mearga acolo, aici este locul unde Moise (Pacea fie asupra lui) a fost instruit sa mearga cand oamenii lui au refuzat si s-au pierdut in desert pentru 40 de ani. De aceea era semnificant ca profetul (salla Allahu alaihi wa sallam)sa mearga la locul de nastere al majoritatii profetilor.

Profetul (salla Allahu alaihi wa sallam)a fost cu Jibril pe Al Buraq si au ajuns la Ierusalim unde profetul (salla Allahu alaihi wa sallam) i-a intalnit pe mesagerii lui Allah, i-a condus in rugaciune si dupa aceea si-a inceput calatoria spre ceruri.

Unii ar putea sa-si foloseasca logica, dar nu se poate, unii ar intreba cum pieptul profetului (salla Allahu alaihi wa sallam) a putut fi despartit in doua, inima sa-i fie scoasa si el sa fie constient de ceea ce se intampla. El nu a murit, nu s-a folosit anestezic sau ceva asemanator, cum de s-a intamplat asta de doua ori si el nu a murit. Aceasta este dintre creatiile lui Allah, in asa multe cazuri nu se poate aplica logica, sau tehnologia si stiinta moderna. De multe ori auzim de oameni care au murit pentru 12 ore si au venit inapoi din morti. Au fost inviati? Nu. Dar medicina nu poate explica asta.

Aici este arhanghelul Jibril cu instructiuni de la Allah sa faca asta, si a fost facut, deci ce este rau in asta? Nu este nimic logic in asta, in sensul in care oamenii nu pot aplica logica umana, trebuie sa crezi ca aceasta s-a intamplat doar pentru ca asa a vrut Allah sa fie. De asemenea, cum se poate ca un om sa calatoreasca dintr-un loc in altul in mai putin de o ora? De la Makkah la Ierusalim. acum 100 de ani, daca cineva ar fi spus ca vom putea calatori de la Londra la New York in mai putin de 4 ore, toti ar fi crezut ca e nebun. Cu avioanele Concord (acum sunt interzise), de regula se facea 4 ore si cine stie, poate, in viitor, va dura mai putin. Daca vor merge in spatiu si inapoi poate ca va dura doar o ora pentru ca cineva sa poate face calatorii atat de lungi. Noi nu aplicam stiinta moderna si tehnologia acestei Calatorii Nocturne deoarece aceasta a fost un miracol.

Calatoria nocturna si ascensiunea la ceruri

Profetul (salla Allahu alaihi wa sallam) a fost dus de acolo pe Al Buraq si de acolo a fost inaltat, si-a continuat calatoria nocturna spre ceruri.

Ceea ce noi stim este doar primul nivel al cerurilor si ni s-a spus ca sunt 7 niveluri. Intr-un hadith ni se spune ca intre un nivel si celalalt este o calatorie de 500 de ani, deci va puteti imagina distanta si cat timp ii ia unui calaret sa mearga pentru 500 de ani. Foarte multi kilometrii, asta nu se poate numara. Deci ceea ce vedem noi, calatoria in spatiu, astronautii, navele spatiale, tot ceea ce ei vad, cercetatorii care cauta alte planete in sistemul nostru solar, toate astea se considera a fi un singur nivel. Va puteti imagina maretia acestei probleme, a creatiei lui Allah, veti stii cat de mare este Allah si cat de mici sunteti voi. Aceasta v-a puteti imagina si numai daca va uitati la locul in care stam noi acum, aici.

Care este raportul de marime intre noi si acest studiou?1/10 de exemplu. Ce se intampla daca urc intr-un elicopter si ma inalt un pic mai sus, cam la 100 m de pamant? Voi vedea toata zona. Si daca urc la 1000 m, voi vedea orasul, apoi voi vedea tara, apoi continentul si apoi voi vedea intreaga lume. Si unde sunt eu acolo? Nu ma pot vedea, nu pot vedea pe nimeni. Si imaginati-va ca aceasta este doar o singura planeta si un anumit numar de planete in sistemul solar, iar cea mai apropiata planeta de noi este la o distanta de 2 ani si cea mai departata numai Dumnezeu stie la ce distanta este, poate la 100 sau 150 de ani. Si acesta este doar un sistem solar si ni s-a spus ca in galaxia noastra sunt milioane de sisteme solare asemanatoare, si ni s-a mai spus ca sunt sute de mii de galaxii, si in toate acestea, eu unde sunt? Sunt o persoana foarte mica.

Ni s-a spus in Coran despre oamenii care nu si-au implinit datoria fata de Allah, nu i-au dat dreptul Sau, pe cand toate pamanturile si cerurile sunt in palmele Sale, Cel Maret. Deci ce este asta? Odata ce realizezi dimensiunile tale, odata ce realizezi realitatea in care traiesti, asta iti ofera o viziune clara despre Maretia lui Allah, Creatorul universului.

 

sursa: profetulmuhammed.com

Source Link

Views: 2

Corabii inaltate pe mare

  Adnan Ash-Shareef     Şi printre semnele Sale sunt corăbiile de pe mare, ce seamănă cu munţii/ Dacă voieşte, El domoleşte vântul şi ele rămân nemişcate pe suprafaţa apei. Întru aceasta se află semne pentru toţi oamenii care sunt răbdători şi mulţumitori/ Sau El le lasă să piară, pentru cele pe care le-au agonisit. […]

 

Adnan Ash-Shareef

 

 

Şi printre semnele Sale sunt corăbiile de pe mare, ce seamănă cu munţii/ Dacă voieşte, El domoleşte vântul şi ele rămân nemişcate pe suprafaţa apei. Întru aceasta se află semne pentru toţi oamenii care sunt răbdători şi mulţumitori/ Sau El le lasă să piară, pentru cele pe care le-au agonisit. Însă, El iartă mult. (Ash-Shura: 32-34).

1. Titanicul

visitez-lepave-titanic-live-sur-web-L-1La 10 aprilie 1912, a pornit din portul englezesc Southampton într-o croazieră mândria industriei navale – vaporul Titanic sau vasul invincibil, având la bord elita comunităţii internaţionale şi financiare, aşa cum se caracterizaseră călătorii înşişi. Mândria şi vanitatea constructorilor vasului iau împins să considere acest vapor de neînvins. Unul dintre membrii echipajului a fost auzit spunând, fălindu-se în faţa unui grup de călători: „Nici chiar Dumnezeu nu este în stare să scufunde acest vapor!” Dar în cea de a treia zi de mers, prin zona nordică a Oceanului Atlantic, s-a ciocnit de un iceberg plutitor, care i-a provocat o breşă cu lungimea de 90 de metri şi, după numai două ceasuri şi un sfert, vasul invincibil şi muntele plutitor din fier şi oţel s-a oprit pe fundul oceanului, cu 1504 călători la bord. Vasul avea  o încărcătură de 46 mii de tone şi o lungime de 246 de metri. Responsabilii au fost avertizaţi, în prealabil, despre existenţa unui iceberg pe itinerarul său, dar vanitatea omului şi încrederea oarbă în forţa sa l-au împiedicat să ia măsurile de precauţie, unii călători cerând cu ironie bucăţi din iceberg, în caz că se va ciocni cu vasul lor, pentru a le pune în paharele cu băutură, convinşi fiind că vasul lor nu va lua foc şi nici nu se va scufunda, aşa după cum li se spusese. Poetul egiptean Ahmad Şawqi a rezumat scufundarea Titanicului în următoarele cuvinte:

„A fost izbit, a trosnit şi a cerut ajutor,

Dar, i-a venit sorocul, rămânând doar o poveste”

Icebergul care a învins vaporul invincibil şi a sfărâmat vanitatea omului avea o lungime de doar 25 de metri şi o lăţime de numai 25 de metri, dar aceste dimensiuni i-au permis să lovească şi să scufunde un vas în greutate de 200000 de tone. În anul 1987, o misiune franco-americană a descoperit epava acestui vapor în Oceanul Atlantic, la adâncimea de 4200 de metri, la distanţă de 500 kilometri de litoralul norvegian, şi a constatat că el fusese rupt în două bucăţi. S-au transmis ştiri care dovedesc că omul nu a învăţat nimic din lecţia Titanicului, lumea aleasă întrecându-se să achiziţioneze piese din el, după trecerea a şaptezeci şi cinci de ani de la scufundare, la preţuri exorbitante: două sute de mii de dolari în schimbul unei statuete de bronz, două mii de lire sterline în schimbul unei farfurii de porţelan, cinci mii de dolari în schimbul unei cărţi poştale care s-a păstrat până astăzi, uitând că, zilnic, mor în lume patruzeci de mii de copii din cauza foametei. Vai omului! „El este nedrept şi neştiutor!”

2. „Şi v-a supus vouă corabia pentru a pluti pe mare din porunca lui”

Corabia a fost supusă pentru a pluti pe mare din porunca lui Allah şi nu după dorinţele sufletului care îndeamnă la rău şi după lăcomia indivizilor şi a statelor care au folosit flotele din cele mai vechi timpuri şi până astăzi pentru a învinge popoarele sărace şi slabe şi a le jefui resursele. În fundul mărilor şi al oceanelor, s-au scufundat şi se scufundă, în fiecare zi, zeci de corăbii care încalcă voinţa lui Allah, în privinţa făpturilor sale. Enciclopedia Cousteau apreciază că în fiecare an ajung pe fundul mărilor şi al oceanelor vase cu un tonaj de un milion de tone. Printre ele se află corăbii spaniole din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, care transportau aurul, argintul şi comorile furate din ţările Americii Latine şi ale Africii, flote de război vechi şi moderne care sau războit pe nedrept în oceanele lumii pentru a pune mâna pe resursele popoarelor slabe şi pentru a-şi impune dominaţia asupra lor şi tancuri petroliere gigantice, cu o încărcătură de cinci sute de mii de tone. Toate acestea au intrat sub incidenţa următorului verset: „Pe fiecare l-am pedepsit Noi după păcatul lui: printre ei, se află acela asupra căruia am trimis vijelie cu pietre; printre ei, se află acela pe care l-a lovit strigătul; printre ei, se află acela pe care Noi am făcut să-l înghită pământul; printre ei, se află acela pe care Noi l-am înecat. Şi nu Allah a fost nedrept cu ei, ci, ei au fost nedrepţi  faţă de ei înşişi” (Al-‘Ankabut).

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

Foloasele munţilor

Adnan Ash-Sharif   Şi munţii i-a fixat,…  (Coran) Munţii reprezintă factorul principal în acumularea apei dulci şi în fixarea solului. Dacă nu ar fi munţii, cea mai mare parte a apei căzute din cer s-ar scurge în mare fără să se adune în pământ şi ar purta solul cu ea. Acest adevăr ştiinţific pare astăzi […]

Adnan Ash-Sharif

 

Şi munţii i-a fixat,…  (Coran)Lake-in-the-mountains

Munţii reprezintă factorul principal în acumularea apei dulci şi în fixarea solului. Dacă nu ar fi munţii, cea mai mare parte a apei căzute din cer s-ar scurge în mare fără să se adune în pământ şi ar purta solul cu ea. Acest adevăr ştiinţific pare astăzi axiomatic, dar ştiinţa nu l-a cunoscut decât în urmă cu ceva mai bine de o sută de ani. Cei mai mulţi hidrologi credeau până la mijlocul secolului XIX că sursele apelor dulci şi izvoarele subterane se află în apa de mare, care s-ar infiltra în straturile pământului, unde s-ar purifica de sarea din ea şi apoi ar izbucni sub forma râurilor, pentru a se întoarce din nou în mare. Dar Revelaţia a arătat că sursa apei dulci se află în cer şi nu în mare, după cum a arătat care este rolul munţilor înalţi în acumularea apei şi în formarea râurilor cu apă dulce:

Şi Noi trimitem vânturile care fecundează şi trimitem apă din cer, pe care v-o dăm de băut, însă voi nu o puteţi strânge. (Al-Hijr: 22).

Sursele apelor Nilului nu au fost cunoscute în secolul XIX (1862), când descoperitorii Speke si Grant au confirmat că apele Nilului Alb provin din impactul dintre vaporii de apă, care se ridică din Oceanul Indian şi munţii înalţi din Kenya, unde se condensează la impactul cu vârfurile reci ale munţilor şi se transformă în cascadele ce constituie izvoarele acestui afluent al Nilului. Aproximativ asemănător stau lucrurile şi în cazul fluviului Congo. Constatăm legătura dintre munţii înalţi şi apele dulci şi în cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Şi nu am făcut pe el munţi trainici, semeţi şi nu v-am dat vouă să beţi apă dulce? (Al-Mursalat :27).

Munţii joacă rolul unui filtru pentru zăpezile care le acoperă vârfurile şi apele care cad peste ei, întrucât apa se scurge foarte încet către straturile lor interioare si pământul din vecinătatea lor, unde se  acumulează apele freatice. Dacă nu ar exista munţii, cea mai mare parte a apei căzute din cer s-ar scurge în mare, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul:

 Şi Noi am pogorât apă din cer cu măsură. Apoi, Noi am făcut să stea în pământ, cu toate că avem puterea să o facem să dispară.   (Al-Mu`minun: 18).

Munţii bogaţi care se reînnoiesc

În munţi sunt dâre albe şi roşii, cu felurite culori, şi stânci foarte negre?!  (Fatir: 27).

Ne-am oprit îndelung asupra cuvântului judad “dâre”, pe care cele mai multe comentarii ale Coranului l-au explicat ca însemnând “cărări” şi prin aceasta s-a limitat sensul versetului sfânt la următoarele: “A creat munţii pe care sunt dâre de diferite culori”. Dar se ştie că acest cuvânt are mai multe sensuri, aşa după cum aflăm din „Lisan al-Arab”: judad este plural de judda, cu sensul de “cărări”. Dar judad este şi plural de jadda, cu sensul de lucru care se reînnoieşte. Iar jadd înseamnă “bogat”, ca în ruga Trimisului cel generos : “Doamne, nu poate nimeni împiedica ceea ce ai dat şi nu poate nimeni să dea ceea ce ai oprit, şi nu este de folos măreţia celor măreţi, în faţa Ta!”. Un alt sens al cuvântului judad, în afară de “cărări “, este acela de “lucruri bogate, care se reînnoiesc”.

Pornind de la aceasta, constatăm dar – Allah ştie cel mai bine ! – că versetul lui Allah Preaînaltul “A creat munţii pe care sunt dâre de diferite culori” are şi un alt sens, adică Domnul a făcut ca unii munţi să se reînnoiască şi să dispună de bogăţii. Oare a descoperit stiinţa despre munţi ceva de acest fel?

Explorarea Polului Sud a început în anul 1820 şi s-a descoperit că este vorba de un continent acoperit de zăpezi îngheţate care se ridică până la înălţimea de 1500 metri şi că acest munte uriaş de gheaţă care se reînnoieşte de milioane de ani reprezintă 90% din rezervele de apă dulce pe care Creatorul le-a depus în pământ.

Munţii care conţin fier, cupru, aur, pietre preţioase, marmură de diverse culori sunt, de asemenea, o sursă de bogăţie, care doar rareori se epuizează.

Dimpotrivă, această bogăţie se reînnoieşte încet, cu trecerea timpului, în ciuda ameninţării cu epuizarea venită din partea omului şi a factorilor naturali, aşa cum sunt aerul, soarele şi apa, şi aceasta pentru că munţii au rădăcini adânci în straturile pământului şi, pe măsură ce vârfurile şi platourile lor se uzează, se ridică rădăcinile din adâncul pământului şi reînnoiesc ceea ce au consumat omul şi natura. Munţii Apalaşi din America de Nord, de pildă, în ciuda vârstei lor estimate la mii de milioane de ani şi a factorilor de eroziune, continuă să fie semeţi şi înalţi însă ei nu mai au rădăcini în adâncul pământului.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2