Despre dragoste în Coran

Despre dragoste în Coran Sahar El-Nadi   Cu siguranță, dragostea este un subiect ce ocupă un rol important în Coran, fiind ilustrată într-un mod elevat, sofisticat, atât din punct de vedere lingvistic, cât și intelectual. Conform dicționarelor, verbul „a iubi” înseamnă: 1. a avea inclinațiune pentru cineva; 2. a simți plăcere, a avea gust pentru […]

Despre dragoste în Coran

Sahar El-Nadi

 

15Cu siguranță, dragostea este un subiect ce ocupă un rol important în Coran, fiind ilustrată într-un mod elevat, sofisticat, atât din punct de vedere lingvistic, cât și intelectual.

Conform dicționarelor, verbul „a iubi” înseamnă:

1. a avea inclinațiune pentru cineva;

2. a simți plăcere, a avea gust pentru ceva;

3. (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste;

4. A trata cu un deosebit atașament sufletesc.

În limba arabă, același verb poartă mai mult decât simple conotații emoționale precum cele ilustrate mai sus, pentru că limba arabă este o limbă foarte complexă și bogată. Mai mult decât atât, profundele umbre ale iubirii pot fi exprimate în limba noastră în mod elocvent și în absența cuvântului „dragoste”.

Exprimarea manifestării  iubirii și obligațiile/responsabilitățile de compasiune, grijă, stimă, respect, sacrificiu de sine, dedicare, iertare și așa mai departe, reprezintă o formă frumoasă de a exprima iubirea în limba arabă, limba originală a Coranului.

Coranul este plin de  versete care subliniază manifestarea de iubire a lui Dumnzeu față de creația Sa, dar și dragostea credincioșilor față de El. În Islam, credința este o faptă practică, nu doar o emoție. Trebuie exprimată practic în fapte, precum și verbal în rugăciuni. În consecință, veți observa că în Coran, de fiecare dată când se menționează credința, va fi întotdeauna urmată de sintagma „cei care împlinesc fapte bune”.

În mod similar, ori de câte ori se menționează dragostea lui Dumnezeu, se amintește de darurile practice cu care El îi binecuvântează pe credincioși, după cum aplicațiile practice ale iubirii acestora pentru Dumnezeu, îi vor apropia de El.

Abordarea coranică față de natura umană este echilibrată: recunoașterea emoțiilor pendulează între pozitiv și negativ, iar oamenii , se știe că nu sunt îngeri care să nu cunoască slăbiciuni sau sentimente negative. În consecință, Coranul reglementează emoțiile și disciplinează manierele, răsplătindu-l pe cititor cu o gingășie miraculoasă, speranță și emoții delicate înțesate în text.

Unele dintre cele mai frumoase versete din Coran care pot fi recitate drept rugi, sunt cele rostite de profeți când ÎL invocau pe Dumnezeu, precum și cele rostite de Dumnezeu credincioșilor, detaliând recompensele Sale promise lor în această viață și în cea care va urma, chiar și celor care greșesc, promițându-le iertare și milă nesfârșită dacă se căiesc și se întorc la calea Sa.

De asemenea, există versete magnifice care amintesc de numele frumoase ale lui Dumnezeu, recitate pentru a preaslăvi îndurarea Lui.

Când un musulman îl întâlnește pe Dumnezeu în rugăciune, aceasta este văzută ca expresia ultimă de dragoste prin smerenie și supunere din partea unei creaturi iubitoare față de Creatorul ei/lui slăvit. Este considerată de asemenea a fi o șansă de a vorbi lui Dumnezeu în mod direct de cinci ori pe zi prin recitarea Coranului, precum și prin cuvinte sincere, simple, oneste și spontane izvorâte direct din inima celei/celui care se roagă în timpul prosternării.

Același lucru se aplică tuturor formelor de practicare a Islamului, indiferent dacă sunt obligatorii sau opționale, ritualurilor și comportamentelor. Răspunsul lui Dumnezeu și răsplata unei asemenea onestități de sentimente și acte de sinceritate sunt detaliate în Coran și resimțite de milioane de adoratori. De ce altceva ar fi nevoie pentru dovedirea unei relații de iubire reciprocă?

Jeffrey Lang a abordat acest subiect în cartea sa „Losing My Religion: A Call for Help[1]:

Adorarea în Islam este holistică. Capitularea în fața lui Dumnezeu este revelată mai mult de comportamentul nostru de zi cu zi față de ceilalți decât doar de practica noastră de rituri religioase. Viața castă îmbunătățește relația noastră cu Dumnezeu. Coranul amintește adesea de dragostea lui Dumnezeu față de binefăcători.  (2:195; 3:134; 3:148; 5:13; 5:195), față de cei care se căiesc (2:222), față de cei care se curățesc (2:222; 9:108), față de cei care sunt cu conștiință în relația lor cu Allah (3:76; 9:4; 9:7), față de cei perseverenți (3:146), față de cei care își pun încrederea în Allah (3:159), de susținătorii dreptății (5:42; 49:9; 60:8) și față de cei care se străduiesc pe calea lui Dumnezeu (61:4).

Numele și atributele lui Dumnezeu menționate în Coran însumează virtuțile care ne ajută să obținem dragostea Lui. Cele mai întâlnite nume sunt cele referitoare la îndurarea lui Dumnezeu,compasiunea și iertarea Lui: cele mai pure manifestări ale iubirii. Așadar, observăm că relația dintre un credincios sincer și Dumnezeu este caracterizată în mod consistent de legătura de iubire.

Odată ce Dumnezeu este perfecțiunea virtuților pe care noi le dobândim, noi ne vom dezvolta în ele, abilitatea noastră de a ne apropia de EL crescând. Cu cât vom fi mai îndurători, cu atât ne vom putea bucura mai mult de infinita îndurare a lui Dumnezeu. Cu cât vom fi mai miloși, cu atât mai mult vom putea cunoaște infinita compasiune a lui Dumnezeu. Același lucru poate fi afirmat despre dragoste.” (90:295)

În Islam, credința reprezintă sursa supremă a tuturor lucrurilor referitoare la relația omului cu Dumnezeu. Așadar, credința este sursa din care izvorăște iubirea, înflorind și întărind credința, în felul acesta producând mai multă iubire pentru a consolida credința mai mult, și tot așa, într-un cerc de aur infinit.

 

 

Sursa:

  • new-muslims.info/ro
  • onislam.com

 


[1] Lang, Jeffrey. Losing My Religion: A Call for Help. Beltsville, MD: Amana Publications, 2004

Source Link

Views: 56

Zece trasaturi ale unui bun musulman

  Sheikh Abdulkhaliq Ash-Shareef   Credinta unui bun  musulman se va reflecta de asemenea in zece trasaturi la care el va munci constant. Acestea sunt urmatoarele: Corp puternic – qawwiyyun gismihi – cel cu corpul ingrijit si intarit este mai placut la Allah, pentru ca acela care isi ingrijeste corpul cu acest scop, va fi […]

 

Sheikh Abdulkhaliq Ash-Shareef

 

Credinta unui bun  musulman se va reflecta de asemenea in zece trasaturi la care el va munci constant. Acestea sunt urmatoarele:

  1. Corp puternic – qawwiyyun gismihi – cel cu corpul ingrijit si intarit este mai placut la Allah, pentru ca acela care isi ingrijeste corpul cu acest scop, va fi in stare sa tina postul asa cum trebuie, sa se treazasca si sa se rooage in toiul noptii stand in picioare, sa fie rezistent…  Mu’adh ibn Jabal avea 19 ani cand a invatat in doar o jumatate de luna limba ebraica – scrisul, cititul, vorbitul. In ceea ce priveste rija fata de corpul nostru, Omar (Allah sa fie multumit de el!) ii povatuia e musulmani sa ii invete pe copiii lor  inotul, aruncarea cu sageti si calaritul.
  2. Metin al-khuluq . De ce am spus metin al-khuluq si nu qawwiyyu-l khuluq? Pentru ca qawwiy al-khuluq face  ca acest caracter sa se deterioreze. Islamul este impartit in patru: aqidah/ dogma, akhlaq/bunul caracter, ‘ibadat/acte de adorare, mu’amalat/relatii interumane. Aqidah si akhlaq nu se schimba niciodata, de la Adam si pana la sfarsitul lumii vor ramane la fel… nu va exista vreo vreme in care minciuna  va fi permisa sau vreun alt asemenea exemplu…  Al-akhlaq este un sfert din aceasta religie. Khadijah r.a. cand a intrat la Profetul s.a.s. si el avea revelatii, el isi facea probleme de ce aveau sa spuna quraisitii. Insa ea l-a linistit amintindu-i de parerea meccanilor de atunci fata de el, spunandu-i ca ei aveau foarte mare incredere in el… Profetul era numt inainte de profetie As-Saadiqu-l Amiin. Cand el impreuna cu Abu Bakr au pornit spre Medina, Ali innoptase in patul profetului pentru ca trebuia sa inapoieze acele lucruri pe care nemusulmanii i le incredintasera. Caracterul musulmanului este un aspect foarte important din ceea ce il defineste si reprezinta oglindirea unei insemnate parti a credintei sale.-636-540
  3. Muththaqqaf al-fikr – un musulman trebuie sa aiba o gandire elevata, culta. Cunoasterea este o obligatie a fiecaruia dintre musulmani, indiferent de sex si de varsta. Musulmanii trebuie sa isi educe copiii in acest spirit, sa ii ajute sa cunoasca istoria, stiintele exacte, limbile straine, dar si stiintele islamice, astfel incat sa cladeasca in acei copii personalitati puternice cu o cultura solida, dar si cu o identitate islamica profunda.
  4. Qaadiran ala kezbi rizqih – Al Jannah/Paradisul are nevoie de cei care lucreaza si muncesc, care depun eforturi pe aceasta cale, nu de cei care asteapta aceasta rasplata fara sa trudeasca in acest scop. Profetul s.a.s. a spus: „O, Khadijah, a trecut vremea somnului!” A venit timpul responsabilitatii! Toate cele trei caracteristici mentionate anterior presupun responsabilitate. Cel care detine un bun este responsabi de acel bun (Saahibul maal huwa saahibul mas’uliyyah). Daca cineva este capabil, insa sta lenes in patul lui, atunci cel care il ajuta cu bani, de fapt ii face un rau. Asadar, capacitatea de a isi castiga singur existenta este o necesitate la musulmani.
  5. Seliymun ‘aqidah – Un musulman trebuie sa indeplineasca conditia principala de credinta adevarata, credinta autentica in Allah, Cel Care este unul, Care nu are asociati, Creatorul, Care ne va trage la socoteala si ne va rasplati cu Raiul sau ne va pedepsi cu Iadul in Ziua de Apoi.
  6. Sahihul ‘ibadah – presupune implinirea actelor de credinta conform modelului nostru, Profetul Muhammed s.a.s.  Fara sa ne incredem in tot felul de amulete, de ochi albastri de sticla, in persoane care pretind a fi mai alese decat altele sau in alte forme de superstitie.
  7. Mujahidan li nafsih – a fi luptator cu tine insuti presupune posturi voluntare, straduinta in a acumula stiinta cat mai multa, in a citi Coran in fiecare zi, in a ne disciplina nefs-ul.
  8. Munazzaman fiy shu’uunih – inseamna organizat in treburile sale. Omul bine organizat va fi si atent cu timpul sau, timpul sau liber va fi si o consecinta a unei bune organizari, dar, in felul acesta, va fi si de folos celorlalti.
  9. Hariysan ala waqtih (atent cu timpul sau)
  10. Naafi’an li ghayrihi (de folos celorlalti).

 

Sursa: Liga Islamica si Culturala din Romania

Source Link

Views: 3

Indatoririle față de timp

Indatoririle față de timp Yusuf Al-Qaradawi Daca timpul este atat de important, asa cum am discutat anterior, in masura in care este considerat a fi insasi viata, atunci omul are anumite indatoriri fata de propriul timp. El trebuie sa inteleaga aceste indatoriri, apoi sa transfere aceasta intelegere in credinta si in vointa, iar aceasta, la […]

Indatoririle față de timp

Yusuf Al-Qaradawi

135859511250fa842868eaa7.01289147

Daca timpul este atat de important, asa cum am discutat anterior, in masura in care este considerat a fi insasi viata, atunci omul are anumite indatoriri fata de propriul timp. El trebuie sa inteleaga aceste indatoriri, apoi sa transfere aceasta intelegere in credinta si in vointa, iar aceasta, la randul sau trebuie sa se manifeste in munca si in realizari.

Dorinta de a beneficia de timp

Prima indatorire a musulmanului fata de timp este ca sa aiba grija de acesta, la fel cum are grija de proprietatea sa, poate chiar mai mult. El trebuie sa faca uz de acesta intr-un mod folositor, atat lui insusi, cat si Ummei (comunitatii) sale. Pentru ca salafii (fie ca Allah sa fie multumit de ei) au stiut cel mai bine valoarea timpului, ei au fost mai precauti decat oricine altcineva in tratarea lui. Acest lucru este clar in cuvintele lui Al-Hasan Al-Basri, care a spus ca a intalnit oameni care aveau grija de timpul lor mult mai mult decat avem noi astazi de averea noastra.

De aceea, astfel de oameni au fost in mod special doritori sa-si ocupe timpul in mod folositor si niciodata sa nu-l risipeasca, asa cum Umar Ibn Abd Ul-Aziz a spus :”Intr-adevar, ziua si noaptea lucreaza in voi, deci si voi sa lucrati in ele.”
Ei obisnuiau sa spuna ca irosirea timpului este un semn de aversiune si ca timpul este precum o sabie: daca nu-l tai, te va taia el pe tine. O asemenea convingere i-a facut mereu dornici sa se perfectioneze. Totodata ei credeau ca cineva a carei zi de astazi este precum ziua de ieri, este lezat, dar cineva a carei zi de astazi este mai rea decat ziua de ieri, este blestemat.

Ei erau foarte atenti ca sa nu lase o zi sau macar o parte din zi sa treaca fara sa beneficieze de ea, fie prin dobandirea cunostintelor folositoare, fie prin implinirea de fapte bune, luptand impotriva propriilor dorinte, sau fiind de folos celorlalti. Ei se temeau intotdeauna ca timpul sa nu zboare in van, fara ca ei sa fie constienti de el. Acest lucru este evident in cuvintele lui Ibn Mas’ud, care, (fie ca Allah sa fie multumit de el) a spus ca el niciodata nu a plans mai mult dupa ceva decat a plans dupa o zi care a trecut fara sa traga foloase din ea. Iar un altul a spus ca o zi nu a fost binecuvantata daca nu a folosit-o pentru a dobandi acea cunoastere care sa-l aduca mai aproape de Allah. Iar un intelept a spus ca cine lasa sa treaca o zi din viata sa fara sa beneficieze de ea, s-a nedreptatit (vatamat) pe sine in mod grav.

Felul in care musulmanii isi irosesc timpul in zilele noastre cauzeaza durere, tristete si mahnire in inimile noastre. De fapt, a risipi timpul este mult mai periculos decat a risipi averea pentru ca spre deosebire de avere, timpul nu poate fi recuperat.

Una dintre frazele pe care se intampla sa o auzim adesea este „a omori timpul”. Vedem oameni care stau ore intregi si joaca table, sah sau carti. Putin le pasa daca distractiile lor sunt corescte sau gresite. Ei sunt complet sustrasi de la indatoririle fata de religia lor, iar preocuparea lor principala este de a omori timpul. Asemenea oameni merita compatimiti, intrucat ei nu sunt constienti ca prin omorarea timpului, nu fac decat sa se ucida pe ei insisi. De aceea, a-ti omori timpul este ca si cum ai comite suicid. Este o crima comisa in fata tuturor oamenilor si totusi cei care o comit nu sunt condamnati deloc. Asta este pentru ca oamenii nu realizeaza cat de grava este aceasta crima, si poate mai rau decat atat, ei de fapt nu cred ca fac ceva gresit.

 

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 0