Niciodată să nu spui „în curând”

 Niciodată să nu spui „în curând”  Aishah Haider   Unul dintre trucurile preferate ale lui Șeitan este de a-i face pe oameni să se gândească și să zică:  „O să fac cutare lucru în curând”,  „peste puțin timp”,  „poate mâine” sau „săptămâna viitoare” și așa mai departe.  Îi face să-și amâne acțiunile făcându-i să se […]

 Niciodată să nu spui „în curând” 

Aishah Haider

 

Unul dintre trucurile preferate ale lui Șeitan este de a-i face pe oameni să se gândească și să zică:  „O să fac cutare lucru în curând”,  „peste puțin timp”,  „poate mâine” sau „săptămâna viitoare” și așa mai departe.  Îi face să-și amâne acțiunile făcându-i să se simtă siguri și fericiți cu prezentul.  Câțiva oameni au numit asta „Obstacolul cel Mare”.

O persoană poate lua ca motiv o chestiune ca studiatul,  apoi el zice:  „Când voi termina de studiat,  atunci mă voi căi,  îmi voi învăța religia și o voi practica”.  Când iși termină studiile,  el spune:  „Când voi primi serviciul,  , atunci mă voi căi”.  Însă el nu se căiește.  Apoi spune:  „Când voi împlini Pelerinajul”,  „Când voi fi căsătorit”,  și așa mai departe.

El iși pune obstacole în fața sa constant,  amânând lucruri și bucurându-se de situația curentă de ușurare și fericire.  El continuă în acest fel până moare și totuși viața lui adevarată nici măcar n-a început (aceasta este viața cu credință și cu fapte bune).

Ceea ce intenționează de fapt Șeitan este să te împiedice complet de la indeletnicirea cu activitați benefice sau cel puțin de a amâna acest lucru.  Pentru cei credincioși acest lucru este un mare pericol. Șeitan vine și îi șoptește:  „Tu nu ești demn să studiezi știința islamică sau să chemi oamenii la religie.  Așteaptă puțin până vei studia”.  Însă noi am fost instruiți să transmitem mesajul chiar și unui singur verset din Coran dacă asta este tot ceea ce știm.

Ibn Al Qayyim a spus:  Câți oameni cu scopuri bine fixate și decizii există,  pe care Șeitan le-a amânat făcându-i să zică „în curând”? Și pe câți dintre cei care se străduiesc i-a oprit.  Poate un învățat intenționează să se întoarcă la studiile sale și Șeitan îi șoptește:  „Relaxează-te pentru o oră!”.  Șeitan nu încetează cu încercările de-a face ca lenea și inactivitatea să pară atrăgătoare unei persoane încât aceasta să continue să-și amâne acțiunile.  El îi spune omului evlavios care se roagă noaptea:  Timpul nu se oprește! Noaptea este lungă! El continuă cu aceste șoapte până se face dimineață și omul nici măcar nu s-a rugat.

Așa că,  luați aminte și invățați de la ceea ce a raportat Abu-AbdurRahman Al Maghazili:  În Makkah traia o femeie ințeleaptă care era foarte evlavioasă și intr-o zi frații ei au venit la ea.  Ea a plâns mult timp și apoi a zis:  „Frații mei! Voi sunteți bucuria ochilor mei,  așa că imaginați-vă Ziua Judecății cu ochii inimii voastre și priviți-vă faptele pe care le-ați făcut.  Orice credeți că în acea zi va fi acceptat,  nadajduiți și sperați cu încredere în Domnul vostru pentru acceptare și binecuvântari în ele.  Și orice așteptați să fie respins în acea zi,  atunci încercați sa corectați azi.  Nu fiți neglijenți cu sufletele voastre”.

 

___________
Sursa:  onislam.net –  islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 1

Timpul liber

  Yusuf Al-Qaradawi FOLOSIREA TIMPULUI LIBER Timpul liber este o binecuvantare vare nu este luata in seama, nefiind apreciata pe deplin de multi oameni, asa cum si Profetul (pbuh) a spus : „Exista doua privilegii acordate de Allah care sunt uitate de multi oameni: sanatatea si timpul liber” (Al Bukhari). Prin „timp liber” intelegem a […]

 

Yusuf Al-Qaradawi

FOLOSIREA TIMPULUI LIBER

Timpul liber este o binecuvantare vare nu este luata in seama, nefiind apreciata pe deplin de multi oameni, asa cum si Profetul (pbuh) a spus : „Exista doua privilegii acordate de Allah care sunt uitate de multi oameni: sanatatea si timpul liber” (Al Bukhari).
Prin „timp liber” intelegem a fi liberi de treburile lumesti si de acele obstacole care il impiedica pe om sa se gandeasca la viata de dupa moarte. Acest lucru nu vine in contradictie cu preceptele islamice care incurajeaza omul sa munceasca pentru a-si castiga existenta. Omul trebuie sa munceasca, cu conditia ca nimic sa nu-l impiedice in a-si indeplini indatoririle fata de Allah si in a se cufunda in bucuriile si necesitatile vietii.
De aceea, este o chestiune de a ajunge la un echilibru intre viata si religie. Iata o comparatie care exprima un astfel de echilibru. Persoana careia i s-au incredintat poruncile lui Allah este comparata cu un negustor al carui capital este sanatatea si timpul liber, acestea fiind totodata mijloacele lui de a face profit si de a obtine succes. Prin aceasta comparatie, este clar faptul ca oricine incheie o intelegere cu Allah supunandu-se poruncilor Sale, va obtine profituri, iar oricine incheie o intelegere cu diavolul, urmandu-l pe acesta, va pierde cu siguranta capitalul sau.

In alt hadis, Profetul (pbuh) spune:
„Profitati de cinci lucruri inaintea altor cinci… – si a enumerat intre acste cinci lucruri – timpul vostru liber inaintea meseriei voastre.” (Al-Hakim)
Acest lucru inseamna ca timpul liber nu va ramane intotdeauna liber, pentru ca trebuie sa fie ocupat fie cu fapte bune, fie cu fapte rele. Cel care il umple cu facerea de bine si cu piosenie este binecuvantat, iar cel care-l umple cu ticalosie si stricaciune este blestemat.

Unii dintre drepti spun ca timpul liber este o mare binecuvantare, pe care daca omul o iroseste lasandu-se condus de dorintele sale, atunci Allah il va deposeda de orice puritate sau transparenta pe care era obisnuit sa o simta in inima sa.
Un intelept a spus ca este o mare dezamagire a fi liber de orice ocupatie si a nu te refugia la Allah.
Cat despre predecesorii cei drepti, ei obisnuiau sa deteste un om fara ocupatie, pentru ca timpul liber se transforma astfel din binecuvantare in blestem. In acest caz, atat femeile cat si barbatii sunt egali, pentru ca timpul liber il conduce pe barbat la neglijenta si stimuleaza instinctele femeii.

The_Time_Traveler_by_xetobyte
Acest lucru este clar in povestea Profetului Yusuf (Iosif). Sotia stapanului lui Yusuf a fost atrasa de acesta si a incercat prin multe trucuri sa castige dragostea lui, dar a esuat. Ea a fost determinata sa faca acest lucru de viata tihnita pe care o ducea, iar aceasta ne conduce la concluzia ca timpul liber devine chiar mai periculos cand cineva e tanar si are dorinte sexuale puternice, cat si destui bani ca sa-si indeplineasca asemenea dorinte.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 4

Vietuitoarele marilor – permise sau nu?

Vietuitoarele marilor – permise sau nu? Adnan Ash-Shareef     Vânatul pe mare vă este îngăduit, iar mâncarea lui este pentru voi, ca şi pentru călători, merindă. (Al-Ma’ida: 96). Coranul cel Sfânt a permis consumarea cărnii proaspete din vânatul de mare, aşa după cum spun cuvintele lui Allah Preaînaltul: El este Cel care a supus marea, […]

Vietuitoarele marilor – permise sau nu?

Adnan Ash-Shareef

 

 

topex_fish_browseVânatul pe mare vă este îngăduit, iar mâncarea lui este pentru voi, ca şi pentru călători, merindă. (Al-Ma’ida: 96).

Coranul cel Sfânt a permis consumarea cărnii proaspete din vânatul de mare, aşa după cum spun cuvintele lui Allah Preaînaltul:

El este Cel care a supus marea, pentru ca voi să mâncaţi din ea carne proaspătă.  (An-Nahl: 14);

Cele două mări nu sunt la fel; aceasta este bună, dulce, plăcută la băut, iar aceasta este sărată şi amară. Şi, totuşi, din fiecare [dintre cele două] mâncaţi carne proaspătă. (Fatir: 12).

Tradiţia nobilă a detaliat sensul cărnii proaspete, precizând: „Mâncaţi ceea ce a fost viu când l-aţi pescuit şi apoi a murit, dar, nu mâncaţi ceea ce aruncă marea şi pluteşte la suprafaţa ei!” (Transmis de Jabir).

Legea divină a îngăduit, de asemenea, călătorilor sămănânce vânatul din mare. Dar acest lucru este condiţionat de conservarea peştelui, astfel încât să nu se altereze şi de prelucrarea lui, aşa cum se procedează astăzi. Toate aceste lucruri sunt clare, nu au nevoie decât de o explicare simplă, dar ceea ce ne atrage atenţia aici, este pronumele afix din expresia „mâncarea ei”. Oare el se referă la vânat, adică la mâncare sau la mare? Dacă se referă la vânat, atunci care este mâncarea pe care ne-a îngăduit-o Domnul? Dacă pronumele se referă la mare, atunci care este mâncarea mării, în afară de peştele pe care-l vânăm?

a) Mâncarea vânatului de mare:

Peştele pe care-l vânăm se hrăneşte cu planctonul, alcătuit din specii mici şi microscopice de peşti şi crustacee. Specialiştii în biologia marină au descoperit recent că sute de miliarde de tone din aceste vietăţi mici, care constituie hrana vânatului de mare, se ridică în fiecare noapte din adâncul oceanelor la suprafaţa apei şi se hrănesc cu ele peştii mici şi mijlocii, iar la ivirea zorilor coboară din nou în adâncuri. S-a constatat, de asemenea, că planctonul, care reprezintă hrana peştilor, este una dintre sursele alimentare cele mai bogate în proteine şi, de aceea, omul îl pescuieşte, îl prelucrează şi-l împarte cu peştii, ajungând aproape să-i priveze de el, dar să se priveze şi pe sine, în consecinţă, de toate bunurile mărilor!

b) Mâncarea mării în afară de peşte:

În apa mării se află resurse alimentare uriaşe. Alături de peşte, de crustacee şi de mâncarea lor, vegetaţia marină reprezintă o sursă de energie alimentară ce nu este de neglijat. De câţiva ani, Japonia singură extrage 140000 de tone dintr-un anumit soi de alge, numite “wakme“, care au o valoare nutritivă înaltă,întrucât sunt alcătuite din 20 % substanţe proteice, pe lângă sărurile minerale, vitamine, sodiu, fier, potasiu şi calciu. Ele au şi unele efecte terapeutice, întrucât reduc grăsimile şi scad tensiunea sangvină. Există un soi de alge uriaşe, numite kelp, care cresc cu o viteză de 60 de centimetri pe zi şi pe care omul a început să le exploateze, extrăgând din ele substanţe chimice folosite în producerea energiei, aşa cum este gazul metan. Vietăţile marine animale şi vegetale conţin substanţe chimice folosite în combaterea  diverselor boli. Din unele soiuri de alge roşii s-a extras substanţa chimică “acidul cianic”, folosit pentru distrugerea unor viermi care trăiesc în aparatul digestiv. Din alte alge şi ciuperci s-au extras antibiotice cu un efect puternic în combaterea microbilor care atacă vieţuitoarele. Dar şi mai interesant este faptul că aceste substanţe au fost găsite în ciupercile care cresc în jurul gurilor canalelor de scurgere a apelor murdare şi a gunoaielor, fiindcă acţiunea acestor ciuperci este curăţirea mărilor de microorganism ele dăunătoare care se înmulţesc cu o viteză uimitoare în apele murdare. Omul nu a extras până în momentul de faţă decât puţine medicamente din surse marine şi este posibil să fie descoperite mii de alte medicamente în vieţuitoarele marine. Este suficient  să menţionăm că în apa mării trăiesc sute de specii de peşti, crustacee şi moluşte otrăvitoare, din al căror venin se pot extrage zeci de medicamente  eficace.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2