Suntem oameni, iar o parte minunata care alcatuieste lumea noastra este ca suntem diferiti. Suntem diferiti ca aspect, ca temperamente, suntem diferiti cultural, rasial… Unele dintre acestea depind de noi, iar altele nu. Nu putem alege în ce familie ne naștem, în condiții sociale, economice, în ce zonă geografică, în ce cultura, în ce […]
Suntem oameni, iar o parte minunata care alcatuieste lumea noastra este ca suntem diferiti. Suntem diferiti ca aspect, ca temperamente, suntem diferiti cultural, rasial… Unele dintre acestea depind de noi, iar altele nu. Nu putem alege în ce familie ne naștem, în condiții sociale, economice, în ce zonă geografică, în ce cultura, în ce rasa… Însă există și alte aspecte care trasează identitatea noastră si care depind aproape exclusiv de alegerile noastre libere – oamenii pe care vrem sa ii avem aproape (căsătoria, prieteniile, amicitiile), credința/valorile spirituale si religioase pe care sa le urmăm, preferintele noastre legate de estetic, de educatie … si asa mai departe.
Astfel, exista pe aceasta lume atât de multe identități complexe unice, încât ultimul lucru pe care cineva ar trebui sa il faca, este acela de a reduce un om la un singur aspect care îl alcătuiește ca identitate.
Exemplificand, putem sa ne gandim la romani. Nu singurul lucru care ii definește pe toti romanii ar fi credinta ortodoxa din zona Bucovinei. Sigur ca cei multi sunt crestini ortodocși , dar nu toti respecta tradițiile religioase din zona mai sus amintita. Dar, în afara de acest fapt, exista foarte multi romani care sunt de alta credinta. Da, ignorând confesiunea, un roman ar putea fi ardelean, dobrogean, muntean, oltean, moldovean, bănățean.. Nu toti romanii trebuie priviți din perspectiva unei singure regiuni.Si chiar si asa, oamenii în acea regiune, desi sa spunem ca toti ar fi de aceeasi religie si de aceeasi clasa sociala (desi e imposibil), tor nu ar fi toti la fel. Unii sunt mai blanzi, altii nu prea; unii prefera ceva, altii altceva, unii sunt bine organizati, altii nu … si asa mai departe.
Ar fi interesant de observat cum ne deranjează sa fim etichetați drept olteni, daca noi suntem în fapt ardeleni… cum pe europenii occidentali ii deranjează sa fie confundati cu noi, cei din estul continentului. Cu atât mai mult cu cat, de exemplu, întâlnim pe cineva care ne spune că a avut și el un coleg de munca de pe undeva de aici, ca era un băiat bun si muncitor în general, dar ca de obicei aceia care vin din estul Europei sunt hoti, neciopliti, ca incearca sa fenteze mereu (statul, companiile sau pe oricine), ca infracțiunile ar fi norma, iar purtarea proasta fata de femei, de asemenea. Observăm din referirea interlocutorului nostru la acel „baiat bun” ca era doar pentru a ma face sa ma simt mai bine pentru avalanșa de prejudecati rele cu care discuta in ceea ce privea identitatea mea.
In ciuda faptului ca traim in epoca telecomunicațiilor , facem astfel de catalogari mult prea usor. Pentru noi un chinez este un budist scund, alb, cu ochii trasi, care mananca toate lighioanele ciudate ale planetei, un muritor de foame care provine dintr-o țara în care totul e facut prost. Ei, daca privim mai de aproape, chinezii sunt oameni ca si noi, foarte diferiti cultural, în funcție de orașul, zona, istoria si cultura fiecărui loc de provenienta, in mod natural, au obiceiuri distincte, dialecte diferite, religii diferite, iar cultura culinara este si ea un mozaic minunat. Lucrurile nu sunt neaparat prost facute, ci, dimpotriva, multe sunt facute extraordinar, concurand cu brandurile internaționale care au parte de toata admiratia.
Musulmanii sunt si ei atât de diferiti, încât atunci când ii catalogam pe toti după acțiunile unuia, sau unui grup mic, rezultatul este îngrozitor. Multi musulmani traiesc in Orientul Mijlociu (care e locuit de asemenea si de creștini, evrei, dar si alte minoritati), dar si in nordul Africii, Malayezia, Indonezia, Nordul Chinei, Asia Centrala, in tari din Europa Centrala precum Bosnia și Herțegovina, Albania, Muntenegru… In mod firesc, ei sunt extrem de diferiti cultural, traditional, asa cum un creștin din România difera extrem de mult de intelegerea religioasa si ca identitate de un creștin filipinez(putem vorbi astfel daca reducem tipologia unui roman creștin la una singyra, si pe cea a filipinezului, de asemenea – ceea ce e oricum absurd)! Asadar, un musulman din România, de exemplu, nu are aproape nimic în comun cu un musulman din, sa spunem, Bangladesh. Sigur, ambii se roagă în moduri similare, sărbătoresc aceleași sărbători religioase, citesc aceeasi Carte Sfântă. Însă ei isi ghidează viețile după învățăturile pe care le asculta de la învățați diferiti, provin din familii în care prioritățile diferă, sunt atrasi de domenii diferite de preocupare, sunt pasionați fiecare de altceva… Exista oameni care asociază musulmanilor tari anume, care spun ca „acasa la ei” aceștia ar face si ar drege într-un anume fel. Pe lângă faptul că musulmanii nu provin dintr-o tara anume, ei nu pot fi redusi la un singur comportament si o unica personalitate.
Majoritatea musulmanilor este cea care are o înțelegere cumpătată, care traieste in pace cu oamenii de langa ei, care are prieteni diverși, cu preocupări omenești curente… si ei merg la cinema, si ei sunt pasionați de artă, si ei sunt fani ai trupelor mari de muzică, merg la cursuri de pian sau sunt actori celebri. Precum în celelalte exemple date mai sus, nu ar fi corect să judecăm toti musulmanii din perspectiva actelor disperate la care recurg unii musulmani din Siria, din Pakistan sau din oricare alta parte a lumii.
Evenimentele triste care se intampla acum in lume sunt o consecință a unor serii de decizii politice greșite, neinspirate si lipsite de consistenta în responsabilitate. Atacurile din lume care sunt comise de unii musulmani nu sunt inspirate din nicio cultură sau religie, ci sunt doar acte de răzbunare gândite îngust și strâmb de un mic grup. Asa cum nu toti creștinii ar trebui priviți doar din perspectiva unui anumite grupări dintr-o tara anume, care se confruntă oricum cu o serie de crize politice, armate, sociale etc.
Trăim în prezent în societăți diverse, în care avem colegi si prieteni musulmani, în care gazduim turisti musulmani sau poate mergem in vacanta in tari majoritar musulmane, astfel viata noastra de zi cu zi este într-o interacțiune permanentă cu ei. Poate ca ar fi bine sa realizam ca nu e util si uman sa ne inflamam contra colegului nostru de birou, lipsit de nicio vina in ceea ce priveste atacul din Sri Lângă, sau de orice alta stire ce ne e prezentata oricum printr-un limbaj care sa inducă o vina colectivă a musulmanilor. Fiecare individ trebuie tratat si judecat în funcție de propriile lui acțiuni si credințe. E bine sa avem acest lucru în vedere atunci când pretindem acelasi lucru de la ceilalți.
Source Link
Views: 1
Imediat, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a dat cu puţină salivă pe piciorul lui Abu Bakr şi durerea a dispărut ca prin minune. Ei au stat în peşteră timp de trei nopţi, de vineri, până duminică. După lăsarea întunericului, ‘Abdullah, fiul lui Abu Bakr, venea să-i vadă şi rămânea acolo peste noapte, punându-i la curent cu situaţia din Mekka. Dimineaţa devreme pleca înapoi şi ca de obicei se amesteca printre mekkani, pentru a nu atrage câtuşi de puţin atenţia asupra activităţilor lui clandestine. ‘Amir bin Fuhaira care avea grijă de turma de capre a stăpânului său, Abu Bakr, se furişa în fiecare seară fără a fi observat şi ducea câteva capre până la peşteră, pentru a-i alimenta cu lapte pe cei doi care sălăşluiau acolo.
