Tag: omenire

Aștepta Lumină

    O lume în beznă, dar care poartă în ea lumina…şi în zare răsunetul unor veşti şi prorociri despre apariţia în scurt timp a Profetului…în conştiinţe înrăuri-rea este atât de puternică încât, mulţi din Mecca povestesc despre venirea ulti-mului Profet…poveţe, poveţe: cum îşi face apariţia, alergaţi spre El! Şi întregiţi-vă cu spiritul Lui! Toată […]

 

 

O lume în beznă, dar care poartă în ea lumina…şi în zare răsunetul unor veşti şi prorociri despre apariţia în scurt timp a Profetului…în conştiinţe înrăuri-rea este atât de puternică încât, mulţi din Mecca povestesc despre venirea ulti-mului Profet…poveţe, poveţe: cum îşi face apariţia, alergaţi spre El! Şi întregiţi-vă cu spiritul Lui!

sunskyToată omenirea este cu sufletul la gură şi speranţa tuturor este în ultimul mântuitor. Părinţii ar dori ca acest mântuitor să fie unul din descendenţii lor…şi unii pun numele de Muhammed noilor născuţi…

Dar, El va veni din lanţul de aur transmis de la Măreţul Avraam la İsmael şi care trece de la Abdulmuttalip la Abdullah; şi inimile aşteptau ca lumina să apară din această direcţie. Hadis-urile prevesteau venirea Lui; intensificarea întunericului vestea apropierea ivirii luminii. Omenirea din zilele acelea era lipsită de un ţel şi ideal, lucruri vitale pentru viaţă. Faptele oamenilor erau: “asemenea fetei morgana pe un şes. Însetatul o socoate apă, însă când soseşte acolo, nu află nimic” (Nur [Lumina], 24/39).

Simţămimtele, gândurile şi faptele nu erau prea departe de această situaţie. “Ori sunt asemenea întunecimilor dintr-o mare adâncă. Un val le acoperă, iar peste el un alt val, şi deasupra sunt norii; întunecimi peste întunecimi. Dacă cineva îşi întinde mâna, abia mai poate s-o vadă” (Nur [Lumina], 24/40).

Numele acestei perioade este jahiliya (epoca ignoranţei).

Chiar dacă v-am înfăţişat în treacăt un tablou al urâţeniei acelei perioade, n-aş vrea să aştern negură peste sufletele voastre. Dar, pentru a vă relata despre acea perioadă, chiar dacă este puţin, cred că nu este nevoie să abordez unele datini şi obiceiuri ci, cum Mesagerul lui Allah a venit pentru a ocroti tot universul şi cum acest lucru este o binefacere divină.

Pentru toată lumea venirea Lui este cea mai mare binefacere a Celui Drept. Că este aşa, ne-o spune Stăpânul nostru: “Allah a pogorât harul Său asupra credincioşilor atunci când le-a trimis un profet dintre ei care să le citească semnele Sale, care să-i cureţe, care să-i înveţe Cartea şi înţelepciunea, chiar dacă odinioară au fost într-o rătăcire vădită.” (Âl-i İmran [Neamul lui İmran], 3/164).

Priviţi la binefacerea şi mărinimia lui Allah (c.c), căci ne-a trimis un profet, un emisar, care împarte cu oamenii aceeaşi gândire, aceeaşi simţire, este călăuza şi cercetaşul lor pe calea dreptăţii; atunci când au nevoie de un imam, se află în fruntea lor; când vor un predicator, trece în amvon (minber); când au nevoie de un emir, îşi pune pecetea pe monezi; când vor un comandant, îi conduce mai bine decât cea mai desăvârşită căpetenie militară.

În creştinism există o dogmă greşită, potrivit căreia Măritul İisus a fost sac-rificat de către Cel Drept pentru a fi iertat păcatul originar al omenirii. După cre-dinţa greşită a creştinilor, Măritul İisus a fost răstignit şi astfel, păcatul originar, început cu Măritul Adam şi purtat de orice om încă de la naştere, în felul acesta a fost iertat. Există o relatare a acestei percepţii greşite: pentru a ierta păcatele oa-menilor, pentru a nu-i lăsa de capul lor în anormalitate, în deviere, Cel Drept şi-a trimis cel mai iubit rob, pe Muhammed (s.a.s), ca profet, cu scopul de a-i feri pe oameni să-şi greşească drumul şi astfel să nu dispară…să ajungă nişte oameni desăvârşiţi pe bolta omenirii…în orice clipă să-L simtă pe Allah în sufletele lor…şi aşa cum se exprimă Măritul Avraam, să-L considere pe Stăpânul lor, comoara conştiinţei lor:

Nu încap pe pământ şi-n ceruri zise Hak,
Se simte comoara din adâncul inimii.

Inima este un izvor de comori, încât Cel Drept, care nu încape în cele două lumi, în orice clipă, ca cel mai de preţ giuvaer, se face simţit acolo. Cărţile, raţiunea, cugetările, filosofia, enunţurile, cerul, pământul şi tot ce afost creat, nu pot să-L cuprindă pe Allah şi niciuna din acestea nu are puterea să-L exprime. Numai inima, chiar dacă în parte, poate să-L exprime. Omul se străduieşte să-şi deschidă inima, să găsească în inimă ceea ce caută şi, ajungând la Stăpân, devine efemer. De altfel, de aceea Allah L-a timis în mijlocul nostru pe Măritul Muhammed (s.a.s). Da, El a venit pentru a rosti omenirii versetele lui Allah (c.c), capitol după capitol să înfăţişeze miracolele semenilor săi şi să le dezvăluie trăsăturile sale. Datorită Lui natura umană se va purifica de toate mizeriile, devenind pură şi eliberându-se de problemele legate de trup, se va ridica la înălţimea vieţii sufleteşti. Îi va deprinde pe oameni cu raţiunea şi cu cartea, iar omenirea, aflându-se sub lumina raţiunii şi a cărţii, se va trezi în lumea de apoi şi va păşi pe calea veşniciei.

 

 

sursa: F. Gulen

Source Link

Views: 2

Drepturile omului in Islam – 2

Dan Michi   În Islam, drepturile şi responsabilităţile se îmbină cu înţelepciune. Prin urmare, drepturile se termină acolo unde există riscul de a-l răni pe celălalt. În acest mod, dacă activităţile cu caracter industrial şi comercial sunt nu doar permise în Islam, ci chiar încurajate, fabricarea şi vinderea de droguri – nu, deoarece acestea sunt […]

Dan Michi

În Islam, drepturile şi responsabilităţile se îmbină cu înţelepciune. Prin urmare, drepturile se termină acolo unde există riscul de a-l răni pe celălalt. În acest mod, dacă activităţile cu caracter industrial şi comercial sunt nu doar permise în Islam, ci chiar încurajate, fabricarea şi vinderea de droguri – nu, deoarece acestea sunt dăunătoare atât individului, cât şi societăţii. Educaţia, de asemenea, este mai mult decât permisă. Ea este un imperativ clar exprimat în versetele Coranului, însă tipărirea şi difuzarea materialelor care susţin exploatarea sexuală – nu. Ea ar corupe atât individul, cât şi societatea în care trăieşte. Afacerile financiare bazate pe profit şi pierdere sunt şi ele permise în Islam, dar nu şi cele care implică dobânda şi care ar putea să exploateze nevoile oamenilor, aducând avere celui care împrumută şi pierderi suplimentare celui care ia cu împrumut. În această schemă prezentată, Islamul menţine atitudinea demnă a oamenilor, aşa cum Preabunul Dumnezeu a spus în Coran:

Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam …(Al-Israa’ 17:70).

Legea islamică face referire la drepturi şi obligaţii sub un singur concept – hukm / lege − şi apoi îl integrează sub o noţiune şi mai generală de adl / justiţie. Din acest punct de vedere, toate fiinţele umane sunt Khulafah sau reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ, având atribuite o serie de calităţi pe care să le exercite pe durata vieţii lor. Fiind creaturile Preabunului Dumnezeu şi supuse Lui, fiinţele umane au fost înzestrate cu unele drepturi de către Creator, drepturi care sunt inviolabile în faţa celorlalţi semeni. În contrast cu aceasta, există drepturile seculare, oferite oamenilor astăzi, cu mare fanfară.

Într-un stat islamic, drepturile date de către Atotputernicul Dumnezeu rămân inalienabile, neputând să fie suspendate sau abrogate de către nimeni. Dumnezeu este Creatorul şi Susţinătorul Universului şi autoritatea Sa faţă de legea propusă garantează stabilitatea omenirii în toate aspectele vieţii, Dumnezeu fiind Atoateştiutor şi fără de eroare în judecată.

Islamul a prescris drepturi universale, fundamentale pentru umanitate, privită ca un întreg, drepturi care pot fi remarcate în orice situaţie. Sângele omenesc nu poate fi vărsat fără nici o justificare în faţa legii divine. Nimeni nu poate fi privat de viaţă, libertate şi drepturi în afara ei. Oprimarea femeilor, copiilor, vârstnicilor, bolnavilor sau a răniţilor nu este permisă. În această lumină, nemusulmanii care trăiesc în interiorul unui stat islamic au deplina protecţie a respectivului stat, deplina libertate a conştiinţei şi libertate religioasă, putând să relaţioneze cum doresc în interiorul limitelor trasate de lege, moralitate şi decenţă. Subliniind responsabilitatea protejării nemusulmanilor, profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) a spus: „Acela care aduce vreun prejudiciu unui dhimmi (nemusulman) mă loveşte pe mine, iar acela care mă răneşte pe mine, Îl răneşte pe Dumnezeu.”

În Islam nu există drepturi divine acordate regilor, imamilor sau amirilor. Drepturile şi responsabilităţile unui khalifah (conducător) sau amir (lider) au doar caracter funcţional şi sunt subiect al analizelor şi schimbării de către oricine. Un khalifah  este investit cu putere executivă doar cu scopul de a implementa voinţa colectivă a ummah (comunităţii islamice). Iar autoritatea unui stat nu este mai mult decât o extindere a forţei individului, ea însăşi putând face subiectul unui scrutin în orice moment.

În ceea ce priveşte securitatea vieţii şi a proprietăţii, instrucţiunile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) date în mesajul său de adio sunt remarcabile: „Vieţile şi proprietăţile voastre vă sunt interzise unii altora până în clipa în care Îl veţi întâlni pe Dumnezeul vostru în Ziua Judecăţii.”

__________

www.islamulazi.ro

Source Link

Views: 0

Scopul vietii

Scopul vietii In numele lui Allah Cel Milostiv, Cel Indurator!   La un moment dat, este posibil ca informatia pe care urmeaza sa o transmiteti celor de langa dumneavoastra sa vi se para ca avand un volum mult prea mare. Dar daca va ganditi la capacitatea creierului uman si o puneti fata in fata cu […]

Scopul vietii

In numele lui Allah Cel Milostiv, Cel Indurator!

La un moment dat, este posibil ca informatia pe care urmeaza sa o transmiteti celor de langa dumneavoastra sa vi se para ca avand un volum mult prea mare.

Dar daca va ganditi la capacitatea creierului uman si o puneti fata in fata cu volumul informational pe care poate sa-l inmagazineze si, in acelasi timp, sa-l “descifreze” – atunci cele cateva pagini pe care urmeaza sa le cititi diseara nu va vor supraincarca.

Intr-o lume plina de prejudecati si conditionari de ordin economic, dar si religios este dificil sa gasim oameni care sa se gandeasca la viata in mod obiectiv. Oameni care sa incerce sa descopere Adevarul despre aceasta lume si despre scopul vietii noastre.

Din pacate, daca ar fi sa intrebam oamenii in legatura cu scopul acestei vieti, o intrebare atat de importanta, fundamentala chiar, ei nu ne vor oferi un raspuns obtinut prin tehnica rationamentului analitic. Mai degraba, in majoritatea cazurilor ei vor spune pur si simplu ceea ce altii au spus in legatura cu acest subiect. Sau ne vor spune lucrurile care sunt cel mai posibil prezumate de catre altii : ce crede despre aceasta tatal meu, ce a spus Patriarhul in cartea pe care tocmai a publicat-o, ce mi-au predat profesorii de filosofie si nu numai, ori pur si simplu ce am discutat cu prietenii mei.

Daca intrebam pe cineva “tu de ce mananci ?”, “care este scopul ?”, oricine va raspunde sub o forma sau alta – ca aceasta activitate sustine viata, oferindu-i resursele de care are nevoie pentru a continua. Iar daca intrebarea vizeaza munca, se va raspunde ca este o necesitatea atat pentru sine insusi, cat si pentru sustinerea nevoilor familiei. Dar de ce dorm oamenii ? De ce se spala ? Si lista de intrebari poate continua, primind aproape aceleasi raspunsuri la aceleasi intrebari, de la oricine, in orice limba si in orice loc ne-am afla pe Pamant. Simplu !

Atunci, de ce cand vine vorba de a raspunde la intrebarea legata de scopul vietii exista atat de multe opinii ? Primim o multitudine de raspunsuri. Si aceasta deoarece oamenii sunt confuzi.

Ei chiar nu stiu care este scopul acestei vieti.

Pasii lor incearca sa-si croiasca drum prin Intuneric… Si decat sa recunoasca sincer “Eu nu stiu”, mai repede cocheteaza cu orice raspuns programat de mintea lor sa fie oferit.

Ei bine, va ganditi la aceasta diseara …

Scopul nostru in aceasta lume se refera la a manca, dormi, imbraca, lucra, a obtine niste avantaje materiale si a ne bucura de ele ? Acesta este scopul nostru ? De ce ne-am nascut ? Care este obiectul existentei noastre ? Ce este sau cine este Intelepciunea care sta in spatele crearii omului si a acestui Univers colosal ?

Ganditi-va la aceste intrebari …

Sunt persoane care pot argumenta ca nu exista nicio dovada a vreunei origini divine, niciun semn ca ar exista o Forta. Acesti oameni sustin ca, posibil, aceasta lume este rezultatul sansei, al hazardului. Un “big bang” si toata aceasta lume, in toata complexitatea ei, a rasarit. Si mai sustin ca aceasta viata nu are un scop precis, neexistand niciun rationament logic care sa demonstreze ca exista un dumnezeu sau ca toate au un scop anume, si nici nu se gasesc motive divine care sa stea in spatele acestei lumi.

In Sfantul Coran este mentionat :

A lui Allah este imparatia cerurilor si a pamantului si El este cu putere peste toate.In crearea cerurilor si a pamantului si in schimbarea noptii si a zilei sunt semne pentru cei daruiti cu minte,Care il pomenesc pe Allah, stand [in picioare], sezand [jos] sau pe o parte si cugeta la facerea cerurilor si a pamantului, [zicand] : Doamne, n-ai facut aceasta in desert ! Slava Tie ! Apara-ne pe noi de chinul Focului ! (Aal ’Imran 3:189-191)

In aceste versete, Allah Atoatestiutorul ne arata fara echivoc care sunt treptele creatiei, facand apel la treptele logice ale psihologiei umane. Astfel, pentru inceput ne atrage atentia asupra crearii Cerurilor si a Pamantului, apoi asupra alternantei zi / noapte, iar in final ne spune ca nu a creat toate acestea doar dintr-un motiv de joaca, fara un anume scop.

Cand vedem acest design, intelegem ca el este foarte rafinat, nu de putine ori peste puterea noastra de a-l intelege in intregime. Iar ceva atat de precis, care ne depaseste granitele imaginatiei nu poate fi ceva intamplator si cu atat mai putin “prostesc”.

Daca veti lua 10 bile pe care le veti numerota de la 1 la 10, fiecare avand alta culoare, si le veti introduce intr-o urna si, cu ochii inchisi, vi se va cere sa le extrageti in ordine 1, 2, 3 … 10, stiti ce sansa aveti sa faceti acest lucru corect ?

Sansele sunt 26.000.000 : 1 !

Si atunci, care sunt sansele ca Cerurile si Pamantul sa fie urmarea unui “big bang” si, mai mult, sa fie aranjate in forma actuala ?

Dragii nostri cititori, am vrea sa facem niste lamuriri suplimentare. Atunci cand priviti un pod, o cladire sau un autovehicul, va ganditi automat la persoana sau la compania care le-a construit. Cand vedeti un avion sau o racheta, un satelit sau un vapor gigantic va ganditi, de asemenea, cat de incredibile sunt. Cand priviti o uzina nucleara sau un aeroport international foarte mare, trebuie sa ramaneti impresionat despre dinamica inginereasca aplicata in asemenea cazuri.

Si totusi, acestea sunt lucruri fabricate de mainile omului.Dar ce putem sa spunem despre corpul uman, cu intregul sau sistem foarte complex ? Ganditi-va la aceasta …

Ori ganditi-va la creier : cum gandeste, cum functioneaza, cum analizeaza, sorteaza ori recupereaza informatiile. Tot creierul este mecanismul care diferentiaza si categoriseste diferitele date si informatii intr-o milionime de secunda ! Si face aceasta in mod constant. Ganditi-va la creier pentru un moment … Este vorba despre acelasi creier care a facut autovehiculul si racheta.

Ganditi-va la creier si ce a facut el !

Sau ganditi-va la inima care pompeaza in mod continuu 60 sau 70 de ani sangele in tot corpul, mentinand aceeasi precizie toti acesti ani. Ganditi-va la aceasta …

Sau ganditi-va la rinichi si la functiile pe care ei le au, de purificare a intregului corp, executand sute de analize chimicale simultan si controland nivelul de toxicitate al intregului organism. Si toate acestea sunt efectuate automat…

Sau la ochi “camera de fotografiat” umana care regleaza, focalizeaza, interpreteaza, evalueaza si adreseaza culoarea in mod automat. Ochiul este cel care analizeaza si ajusteaza lumina si distanta. Si totul in mod automat, de asemenea. Doar ganditi-va …

Cine a creat toate acestea ? Cine stapaneste toate acestea ? Cine le-a planificat ? Si cine le reglementeaza ? Fiintele umane insele ? Cu siguranta nu !

Sau acest Univers intreg ? Ganditi-va la aceasta … Planeta noastra este una dintre multe altele din acest sistem solar si sistemul solar este unul dintre sistemele Caii Lactee. Iar Calea Lactee este una dintre constelatiile unei galaxii. Si exista milioane de alte galaxii. Gandeste-te la aceastea … Toate sunt in ordine. Nu se ciocnesc una cu cealalata. Fiecare orbiteaza pe un traseu specific doar lor. Sunt oare fiintele umane cele care mentin aceasta precizie ? Cu siguranta ca nu !

Ganditi-va la oceanul, pestele, insectele, pasarile, plantele, bacteriile si la toate elementele chimice care inca nu au fost descoperite si care nu pot fi detectate nici cu cele mai sofisticate instrumente de precizie si masuratoare. Si fiecare dintre ele au legi pe care le urmeaza.

Toate aceste succesiuni, tot acest echilibru si armonie in mijlocul unei infinite variatii de forme sa fie oare rezultatul hazardului ? Si, mai mult, acestea functioneaza permanent si perfect din intamplare ? Si se reproduc unele pe altele tot din intamplare ? Nu, desigur nu !

Trebuie sa fie total ilogic si iresponsabil ca cineva sa priveasca astfel lucrurile si cred ca suntem cu totii de acord asupra acestui aspect.

Vesnicul, Atotputernicul Dumnezeu, Cel care a creat si mentine toate acestea este Singurul care merita lauda si recunostinta noastra.

Daca cineva v-ar oferi cate 500 de lei fara niciun motiv, ati putea cel putin sa-i multumiti. Cu atat mai mult cand vine vorba despre ochii, rinichiul, creierul, viata , nasterea sau copii dumneavoastra. Cine vi le-a daruit pe toate acestea ? Oare sa fie nedemn de lauda si multumire ? Sau sa fie strain de venerarea si recunostinta dumneavoastra ?

Pe scurt, acesta este scopul vietii noastre.

Allah Atotputernicul ne spune in sfantul Coran :

Eu nu i-am creat pe djinni si oameni decat pentru ca ei sa Ma adore. (Adh-Dhariyat 51:56)

Asta este ceea ce ne spune Atotputernicul. Asa ca scopul nostru in aceasta viata nu este altul decat sa ne re-cunoastem Creatorul, sa-I fim recunoscatori, sa-L adoram si sa ne supunem legilor clare pe care ni le-a lasat.

Pe scurt, aceasta inseamna venerare. Acesta este scopul acestei vieti. Si indiferent ce alte activitati importante vom desfasura in aceasta viata (ex. : mancarea, bautul, imbracarea, munca, cititul etc.), ele trebuie sa se subordoneze adorarii.

Acesta este scopul vietii noastre. Iar eu nu cred ca cel care este om de stiinta sau analist va avea prea mult de comentat pe aceasta tema. Chiar daca ei au alte scopuri in activitatea lor, tot exista Ceva care sa-i uneasca pe ei insisi cu Dumnezeul Cel Atotputernic.

Source Link

Views: 1