Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Despre vânt în Coran

  VÂNTURILE SUNT UN AER CARE SE MIŞCĂ   “Şi în schimbarea vânturilor se află semne pentru un neam de oameni care pricepe” “Şi în schimbarea nopţii şi a zilei şi în hrana pe care Allah a pogorât-o din cer  şi a înviat pământul cu ea, după ce el a fost mort,  şi în schimbarea […]

 

VÂNTURILE SUNT UN AER CARE SE MIŞCĂ

 

“Şi în schimbarea vânturilor se află semne pentru un neam de oameni care pricepe”

“Şi în schimbarea nopţii şi a zilei şi în hrana pe care Allah a pogorât-o din cer  şi a înviat pământul cu ea, după ce el a fost mort,  şi în schimbarea vânturilor, se află semne pentru un neam de oameni care pricepe”(AlJathiya: 5).

În dicţionare, cuvântul tasrif înseamnă schimbare, iar, schimbarea vânturilor înseamnă transformarea lor din vânturi cu mişcare mică, aşa cum este briza, în vânturi cu mişcare rapidă, aşa cum sunt vijeliile. Dar cuvântul tasrif,  are şi alte sensuri decât schimbare, aşa cum le putem deduce din versetele următoare:

windyTasrif înseamnă „îndepărtare”, în versetele lui Allah PreaÎnaltul: ”Şi El face să coboare din cer, din munţii Lui, grindină şi loveşte cu ea pe cine doreşte El şi o îndepărtează de la cine voieşte El”(An-Nur: 43).

Tot tasrif înseamnă „trimitere” în versetele lui Allah PreaÎnaltul: „Şi [adu-ţi aminte) când am abătut Noi către tine o ceată de djinni ca să asculte  Coranul” (Al-Ahqaf: 29).

Dar tasrif înseamnă şi „distribuire”: „Noi am răspândit-o printre ei, pentru ca ei să-şi aducă aminte [de Noi], însă cei mai mulţi oameni tăgăduiesc totul, afară de nerecunoştinţă” (Al-Furqan: 50).

Şi înseamnă şi „diversificare”: „Noi tâlcuim în acest Coran tot felul de pilde pentru oameni” (Al-Kahf: 54).

Până în secolul al XVII-lea, cele mai multe informaţii ale omului despre vânturi au fost greşite. Se credea că ele sunt provocate de fâlfâitul aripilor îngerilor sau de mânia zeilor ori că ar fi gemete ale pământului sau ale norilor, în vreme ce în Revelaţie schimbarea vânturilor reprezintă un semn pentru neamul de oameni înzestraţi cu raţiune. Următoarele informaţii îi vor oferi musulmanului neştiutor posibilitatea să înţeleagă sensurile versetelor sfinte ale lui Allah şi să reflecteze la ele:

Vânturile apar sub efectul căldurii solare care încălzeşte aerul făcând să i se reducă greutatea şi să se ridice în atmosferă pentru ca aerul rece, mai greu, să-i ia locul. Ele nu se distribuie pe suprafaţa globului pământesc în mod haotic, ci urmează, asemenea tututor făpturilor lui Allah, o rânduială bine întocmită, pe care omul a început să o descopere începând din secolul al XV-lea şi continuă să o cerceteze şi astăzi.

În zonele ecuatoriale, unde razele soarelui cad perpendicular pe pământ, aerul se încinge şi se înalţă în atmosferă, lăsând loc aerului zonelor înalte şi reci. În felul acesta, se formează în apropierea ecuatorului vânturile regulate nord-estice, în emisfera nordică a globului pământesc  şi sud-estice, în emisfera sudică a globului pământesc. Aceste vânturi numite „alizee” au fost descoperite de Cristofor Columb în secolul al-XV-lea, ele fiind vânturile care l-au ajutat să descopere Lumea nouă şi să revină în Spania.

În regiunile de mijloc ale globului pământesc, vânturile ecuatoriale se transformă în vânturi vestice.  În zonele polare, unde ajunge la pământ cea mai redusă cantitate de căldură solară, există vânturile estice, care sunt cele mai violente de pe suprafaţa pământului, viteza lor putând să ajungă până la 450 de kilometri pe oră. Aceste vânturi se nasc sub efectul mutării aerului rece din regiunile polare în regiunile temperate şi ecuatoriale ale globului pământesc.

 

 „ŞI NOI TRIMITEM VÂNTURILE CARE FECUNDEAZĂ”

 

“Şi Noi trimitem vânturile care fecundează şi trimitem apă din cer pe care vo dăm de băut, însă voi nu o puteţi strânge”(Al-Hijr: 22).

Secretele  ştiinţifice ale coborârii ploii din nori  şi rolul vânturilor în acest proces nu au fost cunoscute decât la sfârşitul secolului al XIX-lea  şi începutul secolului al XX-lea, o dată cu descoperirile savanţilor Coulier (1875), Atiken (1881), Wegener (1911)  şi ale altora care au demonstrat că vânturile, cu praful pe care îl poartă, sunt factorul principal în producerea  ploilor. În fiecare centimetru cub de vânturi există 5.000 de mici nuclee de particule de praf, fum şi sare, în jurul cărora se condensează picăturile de apăminuscule, din care se compun norii în straturile reci din atmosferă. Dacă nu ar exista nucleele purtate de vânturi, particulele minuscule de apă care alcătuiesc norii nu s-ar putea transforma în picături vizibile. Fiecare picătură din apa de ploaie este mai mare de aproximativ 15 milioane de ori decât o picătură minusculă din apa norilor.

Vânturile joacă, de asemenea, un rol de fecundare în procesul fulgerului care se produce în interiorul norilor ce tună, întrucât conduc norii încărcaţi cu particule cu sarcină electrică negativă, unindu-i cu norii încărcaţi cu particule cu sarcină electrică pozitivă, aşa după cum vom detalia în comentariul ştiinţific la cuvintele lui Allah PreaÎnaltul: “Şi, printre semnele Lui este [acela] că El vă arată vouă fulgerul, cu teamă [de trăsnet]  şi cu nădejde [în ploaie]”(Ar-Rum: 24).

Vânturile împreună cu insectele şi păsările joacă rolul cel mai important în procesul de polenizare al florilor, întrucât ele poartă polenul şi seminţele lor la distanţe mai mici  sau mai mari, ajungând în unele cazuri până la mii de kilometri.

 

 

Sursa: Revista franceză „Știința și viața”, martie 1991

Source Link

Views: 2

Apa și pământul

   Apa și pământul    Se spune ca pamantul este o planeta apoasa. Aceasta se caracterizeaza prin existenta unui invelis apos, care cuprinde marile si oceanele care acopera pamantul pe o suprafata de 71% din aria totala a planetei, la care se mai adauga suprafata raurilor, lacurilor si a ghetarilor, precum si panzele freatice subterane. Si in sfarsit […]

 

 Apa și pământul

 

apa si pamant Se spune ca pamantul este o planeta apoasa. Aceasta se caracterizeaza prin existenta unui invelis apos, care cuprinde marile si oceanele care acopera pamantul pe o suprafata de 71% din aria totala a planetei, la care se mai adauga suprafata raurilor, lacurilor si a ghetarilor, precum si panzele freatice subterane.

Si in sfarsit aburul care se gaseste in atmosfera. De aceea, cicuitul apei in natura are un rol foarte important in actiunile ce se petrec la suprafata pamantului, de  cand Allah a creat pamantul, pregatindu-l pentru a-si indeplini sarcinile. Allah a descris primele etape ale formarii apei in pamant (versetele 31-32 din sura An-Naziat) :

« Si a facut sa rasara din pamant apa si pasunea, si ca urmare au intrat in ele muntii ».

Aici nu gasim nici un motiv de a schimba subiectul, ori de a discuta despre originea apei pe pamant si perioada in care aceasta a aparut, dar gasim ca este bine sa atragem atentia asupra celor amintite in Coran, conform carora apariti apei s-a facut in interiorul pamantului intr-o etapa initiala a genezei.

Acest lucru nu a fost cunoscut pana la ora actuala de catre oamenii de stiinta, folosind totusi izotopi stabili ai oxigenului si ai hidrogenului, lucru care necesita o tehnologie foarte avansata, ca aceea de a naliza a fascicolelor luminii asupra masei si altele. De asemenea, ajungem la relatia reciproca intre aparitia apei si nasterea muntilor, aceasta meritand un surplus de cercetare si atentie.

 

Source Link

Views: 5

Apariția Pământului

    APARIŢIA  PĂMÂNTULUI  “Oare nu au văzut aceia care nu cred că cerurile şi pământul au fost cusute şi că Noi  le-am descusut?  ”  (Coran) Marea explozie     Majoritatea cercetătorilor din domeniul cosmologiei au fost de acord asupra faptului că cerurile şi pământul alcătuiau iniţial , adică în urmă cu circa 16 miliarde de […]

 

 

APARIŢIA  PĂMÂNTULUI 
“Oare nu au văzut aceia care nu cred că cerurile şi pământul au fost cusute şi că Noi  le-am descusut?  ” 
(Coran)
Marea explozie  
 
universe-space-3d-wallpaper-hd-403303-0-s-307x512Majoritatea cercetătorilor din domeniul cosmologiei au fost de acord asupra faptului că cerurile şi pământul alcătuiau iniţial , adică în urmă cu circa 16 miliarde de ani, o singură masă, cu o temperatură şi o presiune uriaşe, care a cunoscut o explozie puternică , în urma căreia el s-a fărâmiţat şi bucăţi din el s-au risipit  şi continuă  să se îndepărteze unele de altele până astăzi, iar în decursul miliardelor de ani acele bucăţi s-au răcit şi din ele s-au format norii cosmici sau nebuloasele, din care   s-au născut ulterior stelele  şi planetele. 
Aceasta este, pe scurt, teoria exploziei pe care a formulat-o savantul George Gamow în prima jumătate a secolului XX şi care a devenit astăzi un adevăr ştiinţific  fundamental în explicarea apariţiei universului, mai ales  după ce a fost sprijinită de descoperirea expansiunii cosmosului  şi de descoperirea radiaţiei fosilizate.
Cât despre  pământ, el a  apărut  cu circa 4 miliarde  şi jumătate de ani în urmă într-un nor cosmic, care s-a separat de masa iniţială şi,  după aceea s-a preschimbat într-o galaxie numită “Calea Lactee”, din care face parte  şi sistemul nostru  solar  şi care conţine o sută de miliarde de stele  şi planete, între care cerul  şi  pământul,  ştiut fiind că  din  masa    iniţială s-au format ulterior miliarde de galaxii, fiecare dintre ele cuprinzând între zeci de milioane şi mii de miliarde de stele şi planete. 
Comentariu : 
Domnul a grăit în revelaţia Sa perfectă: ”Fiecare profeţie are un timp al său şi [în curând] le veţi cunoaşte ”(Al An’am: 67). În cea de a doua jumătate a secolului XX, s-a confirmat  ştirea Coranului care afirmă  că cerurile  şi pământul au fost “cusute”, adică au format o singură masă, şi că după aceea Creatorul le-a descusut, adică le-a separat. Dacă un cercetător ar continua studiul în legătură cu convingerea acelora care au descoperit pentru prima dată această axiomă ştiinţifică, le-ar deveni clar că ei au fost dintre aceia care erau lipsiţi de credinţă    şi slavă Aceluia  ale Cărui cuvinte nu se schimbă ! Ar putea cineva să se întrebe cum se împacă vorbele lui Allah PreaÎnaltul:
”Oare nu au văzut aceia care nu cred că cerurile şi  pământul au fost cusute şi că Noi le-am descusut? ” cu vorbele Sale: ”Eu nu i-am luat ca martori la facerea cerului şi a pământului şi nici la facerea lor înşişi, căci, Eu, nu i-am luat ca ajutor pe cei care amăgesc la rătăcire!” (Al-Kahf: 51).
Răspunsul este că propoziţia “Eu nu i-am luat ca martori”  înseamnă “nu i-am luat ca parteneri”. Acest sens este impus de contextul coranic, din următoarele versete:
”Eu nu i-am luat ca martori la facerea cerului şi a  pământului şi nici la facerea lor înşişi , căci, Eu, nu  i-am luat pe cei care amăgesc la rătăcire, ca ajutor!/ Şi, într-o zi, va zice El: “Chemaţi-i voi pe aceia care au pretins căsunt asociaţii Mei!” (Al-Kahf:51-52); 
“Iar, dacă  vă îndoiţi de cele pe care Le-am trimis Robului Nostru, aduceţi o sură asemenea ei  şi chemaţi martorii voştri, cei afară de Allah, [adicăpartenerii voştri], dacă sunteţi iubitori de adevăr! (Al – Baqarah: 23). 
sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi
Source Link

Views: 2