Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Formarea norilor și căderea ploii

  Adnan Ash-Shareef   ” ŞI EL PLĂSMUIEŞTE NORII CEI GREI”   “El este Cel care vă arată fulgerul [ce vă inspiră] teamă şi nădejde  şi El plăsmuieşte norii cei grei” (Ar-Ra’d: 12). Soarele, vânturile  şi rotaţia  pământului înclinat în jurul axei sale au rolul principal în formarea  şi distribuţia norilor.  Căldura Soarelui care atinge […]

 

Adnan Ash-Shareef

 

” ŞI EL PLĂSMUIEŞTE NORII CEI GREI”

 

“El este Cel care vă arată fulgerul [ce vă inspiră] teamă şi nădejde  şi El plăsmuieşte norii cei grei” (Ar-Ra’d: 12).

Soarele, vânturile  şi rotaţia  pământului înclinat în jurul axei sale au rolul principal în formarea  şi distribuţia norilor.  Căldura Soarelui care atinge pământul în mod diferit în zonele ecuatoriale, temperate  şi polare, transformă o parte din apa de pe pământ în vapori invizibili  şi încălzeşte aerul, al cărui volum se măreşte şi a cărui greutate se reduce, făcându-l să se ridice în atmosferă, purtând cu el vaporii de apă, în vreme ce aerul rece din straturile superioare ale atmosferei coboară pentru a-i lua locul, în felul acesta apărând vânturile. Când vânturile calde saturate cu vapori de apă ajung în zonele superioare, reci ale atmosferei, vaporii de apă se condensează şi se preschimbă în norii vizibili, iar norii sunt în realitate picături minuscule de apă, diametrul fiecăruia dintre ele nedepăşind zece miimi de milimetru, şi astfel pot să plutească în aer.

Este suficient să reamintim, pentru a explica vorbele lui  Allah  PreaÎnaltul de mai sus, că norii de furtuni se pot ridica   până la înălţimea de douăzeci de  kilometri  deasupra solului, că diametrul lor poate atinge patru sute de  kilometri  şi că ei poartă cinci sute de tone de apă şi o căldură care ajunge pentru aprovizionarea Statelor Unite cu electricitate timp de douăzeci de minute.

 

”ŞI AM POGORÂT DIN CER APĂ CURATĂ”

 

rain-cloudsApa curată este apa pură şi purificatoare.  După descoperirea microbilor şi a bacteriilor de către Pasteur, în secolul XIX, putem afirma că apa curată este orice apă lipsită de bacterii şi de microorganisme dăunătoare.

Vaporii de apă care se înalţă de pe  pământ, precum şi vânturile care-i înalţă în straturile superioare ale atmosferei, poartă numeroase microorganisme dăunătoare, însă razele soarelui îndeosebi cele ultraviolete  şi cele infraroşii şi ozonul  care este un gaz purificator ce ucide bacteriile, alături de fulger şi de unii compuşi chimici, toate acestea prezente în diversele straturi ale atmosferei  fac apa curată, ca urmare a uciderii bacteriilor  şi microorganismelor  purtate de nori şi de vânturi.1

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamul Azi

Source Link

Views: 0

Factori cosmici contrazic evoluționismul

    Din imensitatea de factori cosmici care ar fi trebuit să concorde, pentru ca viaţa umană să fie posibilă pe pămînt vom enumera câțiva: 1. „Constanta gravitational” : dacă universul ar trebui să producă elementele grele necesare formării vieţii, atunci mărimea stelelor este importantă în producerea elementelor mai grele ca fierul şi beriliul. Constanta […]

 

 

creation-universe-pla-s-widescreen-92288Din imensitatea de factori cosmici care ar fi trebuit să concorde, pentru ca viaţa umană să fie posibilă pe pămînt vom enumera câțiva:

1. „Constanta gravitational” : dacă universul ar trebui să producă elementele grele necesare formării vieţii, atunci mărimea stelelor este importantă în producerea elementelor mai grele ca fierul şi beriliul. Constanta aceasta gravitanţională trebuie să fie formată la rata exact la care există. Dacă stelele s-ar fi format mai rapid, nu s-ar fi produs stele ca soarele nostru. Dar exact de acest tip de stele era nevoie pentru a evita o ardere stelară mai rapidă.

2. „Constanta forţei nucleare”:  Este esenţial ca forţa care ţine laolaltă particulele în nucleul unui atom să fie exact aşa cum sunt, altfel aceleaşi elemente grele ar fi fost insuficiente pentru a susţine legături de nuclei multi-protoni sau o cantitate suficientă de hidrogen. Stabilitatea elementelor necesaare vieţii ar fi fost instabilă.

3. Rata expansiunii universului. Dacă această rată ar fi fost cu puţin mai mică, atunci universul s-ar fi prăbuşit în sine înainte de faza de ardere a oricărei stele de tip G. Dacă însă rata expansiunii ar fi fost ceva mai mare, ar fi existat o condensare insuficientă pentru ca să se poată forma galaxiile şi stelele.

4. Masa totală în univers. Dacă masa totală în univers ar fi fost cu puţin mai mică de la iniţialul big-bang, atunci helium-ul n-ar mai fi fost produs ca să poată forma elementele grele. Dacă masa totală în univers ar fi fost cu puţin mai mare, atunci supra-abundenţa deuteriului ar fi mărit rata de ardere a stelelor, făcând viaţa de pe orice planetă imposibilă.

5. Nivelul entropiei din univers. Dacă universul ar fi fost mai entropic, atunci stelele nu s-ar fi format. Dacă universul ar fi fost mai puţin entropic, atunci sistemele galactice ar fi captat radiaţia şi ar fi compromis formarea de stele individuale.

6. Distanţa dintre stele (de aprox. 50 milioane de miliarde de km ). Dacă distanţa dintre stele ar fi fost mai mică, orbitele planetelor ar fi fost afectate într-aşa măsură încât să se destabilizeze în temperatură. Dacă distanţele dintre stele ar fi fost puţin mai mare, atunci materiale precum roca şi pământul nu s-ar fi format niciodată. Distanţele vaste dintre stele sunt, astfel, necesare pentru ca planeta noastră să ia fiinţă în timpul formării universului.

7. Numărul de stele la un loc. Dacă ar fi fost mai mult de o stea la un loc, atunci „tides” ar fi supt orbitele planetare. Iar dacă n-ar fi fost nici o stea, atunci n-ar fi existat căldura necesară vieţii.

8. Distanţa stelei-soare faţă de centrul galaxiei. Dacă steaua-soare a sistemului nostru solar ar fi fost mai aproape de centru, atunci densitatea stelară şi radiaţia ar fi fost prea masive. Dacă steaua ar fi fost mai departe de centru, atunci materialele compacte (rocile) necesare pentru apariţia planetei n-ar fi apărut.

9. Densitatea crustei pământului. Dacă ar exista o cât de mică deviaţie de la actuala grosime a crustei, atunci ar fi apărut o activitate tectonică severă, iar oxigenul ar fi fost prea abundent pentru atmosfera favorabilă vieţii.

10. Rotaţia pământului. Dacă pământul s-ar fi rotit cu puţin mai încet, ar fi apărut diferenţe de temperatură severe. Iar dacă perioada de rotaţie ar fi cu doar puţin mai rapidă, atunci viteza vânturilor atmosferice ar fi prea mare şi nimicitoare.

11. Distanţa dintre lună şi pământ. Dacă luna ar fi cu puţin mai aproape, sau altfel spus, dacă gravitatea lunii ar fi mai mare faţă de oceanul planetar, atunci viaţa n-ar fi putut dăinui. De asemenea, dacă distanţa dintre pământ şi lună ar fi cu puţin mai mică, atuci oblicitatea orbitei pământului ar fi alterată, ceea ce ar cauza schimbări climatice severe.

12. Nivelul ozonului în atmosferă. Dacă ar fi mai puţin ozon în atmosferă, atunci radiaţiile ultraviolete la nivelul pământului ar fi insuficiente pentru stabilizarea temperaturii necesare vieţii. Iar dacă cantitatea de ozon ar fi fost mai mare, temperatura la suprafaţă ar fi prea mare.
(Dr. Hugh Ross, The Creation Hypothesis, 1994)

Source Link

Views: 2

Profetul Muhammad și mediul

      Noutatea cu care a venit Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) în ceea ce privește protejarea mediului a fost văzută de mulți drept bizară. Termenul de „mediu” și conceptele înrudite cu acesta, precum „ecologia”, „conștientizarea cu privire la mediu” și „sustenabilitatea” sunt invenții ale lumii moderne, termeni care […]

Earth Resting Atop a LeafNoutatea cu care a venit Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) în ceea ce privește protejarea mediului a fost văzută de mulți drept bizară. Termenul de „mediu” și conceptele înrudite cu acesta, precum „ecologia”, „conștientizarea cu privire la mediu” și „sustenabilitatea” sunt invenții ale lumii moderne, termeni care au fost formulați vis-a-vis de îngrijorările  crescânde față de statutul actual al lumii naturale din jurul nostru.

Totuși, o privire mai atentă asupra vieții Profetului scoate la iveală faptul că el a fost un veritabil „avocat” al  cauzei protejării mediului. Se poate spune că el a fost un „ecologist avant la lettre”, un pionier în domeniul conservării, dezvoltării sustenabile și managementului resurselor, un om care a căutat să păstreze un echilibru armonios între om și natură. Din toate sursele despre faptele și viața sa, aflăm faptul că Profetul a avut un respect profund pentru faună și floră, precum și o legătură aproape viscerală între cele patru elemente: pământul, apa, focul și aerul.

El a fost un puternic susținător al folosirii sustenabile a apei și cultivării pământului, al comportamentului adecvat cu animalele, plantele și păsările. În acest context, modernitatea viziunii Profetului cu privire la mediu și conceptele introduse de cei care l-au urmat sunt în mod deosebit uimitoare pentru noi; anumite pasaje din Tradiția Profetului putând fi confundate cu ușurință cu elemente de discurs contemporan de mediu.

Source Link

Views: 2