Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Islamul, știința și ateismul

    Ateismul înseamnă negarea existenței lui Dumnezeu, ceea ce implică și respingerea comenzilor Lui, a reflectării religioase și a seriozității, și a crede că oamenii sunt independenți de Dumnezeu. Asemenea concepte neagă ideea de păcat, iar oamenii își imaginează că pot trăi așa cum doresc. Ateismul se răspândește din cauza lipsei educației, tinerii sunt […]

Black-White-Nature-PicturesAteismul înseamnă negarea existenței lui Dumnezeu, ceea ce implică și respingerea comenzilor Lui, a reflectării religioase și a seriozității, și a crede că oamenii sunt independenți de Dumnezeu. Asemenea concepte neagă ideea de păcat, iar oamenii își imaginează că pot trăi așa cum doresc. Ateismul se răspândește din cauza lipsei educației, tinerii sunt neglijați, iar școlile apără ateismul.

Ignorarea esenței credinței și a religiei este motivul principal pentru care ateismul începe să se dezvolte și să se răspândească. Oamenii ai căror suflete, inimi și minți nu au fost îndreptate către adevăr, devin în mod inevitabil vulnerabili, și numai ajutorul și bunăvoința lui Dumnezeu îi poate salva. Dacă comunitatea nu luptă pentru a combate această modă, atunci mințile și inimile membrilor săi se deschid către acele influențe ce duc la devierea de pe drumul bun.

lotsa people 300×200 De ce este atât de răspândit ateismul

Ateismul se manifestă mai întâi ca o lipsă de interes asupra principiilor credinței. Oamenii care dețin o asemenea atitudine afirmă adesea că este una pozitivă, deoarece reprezintă o dorință de independență a minții și a libertății de gândire. Deoarece cererile credinței sunt dure, indiferența ne îndreaptă către ceea ce este mai ușor. Astfel cad oamenii în neglijență, ateism și ură pentru religie.

De fapt, ateismul nu se bazează pe raționament și nici nu este sprijinit de intuiție și experiență umană. Deci, cu atât mai puțin se bazează pe adevăruri “științifice”. Ateismul nu este decât o stare, uneori de leneveală care se transformă în una activă, de rebeliune.

Views: 8

Religia

Fethullah Gulen   Religia este o înmănunchiere de principii Divine care îi călăuzesc pe oameni spre bine nu prin forţă, ci fă-când apel la libera lor voinţă; toate principiile care asigură propăşirea noastră spirituală şi materială, şi prin aceas­ta fericirea noastră în cele două lumi, le regăsim în religie. Religia este recunoaşterea lui Allah în […]

Fethullah Gulen

 

iStock_000016097473XSmall1Religia este o înmănunchiere de principii Divine care îi călăuzesc pe oameni spre bine nu prin forţă, ci fă-când apel la libera lor voinţă; toate principiile care asigură propăşirea noastră spirituală şi materială, şi prin aceas­ta fericirea noastră în cele două lumi, le regăsim în religie.

Religia este recunoaşterea lui Allah în Unicitatea Sa absolută şi transcendentală, atingerea purităţii spirituale urmând calea Sa, este stabilirea unor relaţii în numele Lui şi după poruncile Lui, şi mai este un interes profund şi dragoste pentru întrea­ga creaţie, în numele Lui.

Mai devreme sau mai târziu, cei care nu recunosc religia ajung să dispreţuiască valorile înalte, cum ar fi puritatea, pa­triotismul şi dragostea de oameni.

Imoralitatea este o boală care se naşte din absenţa religiei, iar anarhia este produsul aceleiaşi lipse.

Oare ateii, care întreaga lor viaţă nu fac altceva decât să ata­ce, nu au datoria de a dovedi care sunt avantajele şi bunele urmări ale ateismului, dacă acestea cumva există?

Religia şi ştiinţa sunt două feţe ale aceluiaşi adevăr. Religia ne călăuzeşte pe calea adevărată a fericirii; ştiinţa, bine înţeleasă şi folosită, este ca o torţă care ne luminează aceeaşi cale.

Bărbaţii şi femeile îşi ating adevărata umanitate prin religie, şi acesta este lucrul care îi deosebeşte de animale; ateii nu arată că ar exista vreo deosebire între fiinţele umane şi animale.

Religia este calea pe care Allah a hotărât-o, pe când ateis­mul este calea satanei; de aceea, lupta dintre religie şi ateism a existat încă din vremea lui Adam şi va continua să existe până în Ziua de Apoi.

Toate florile frumoase ale virtuţilor demne de laudă cresc în grădinile religiei, şi tot acolo cresc şi fructele cele mai dee seamă ale arborelui creaţiei, precum Profeţii, sfinţii şi marii învăţaţi. Ateii îi nesocotesc în mod deliberat. Dar, cât ar în­cerca, nu pot să-i scoată nici din inimile oamenilor şi nici din paginile cărţilor.

Nu există nimic în religia adevărată care să contravină cu-noaşterii, bunei judecăţi şi bunului simţ. De aceea, religia adevărată nu poate fi criticată dintr-o perspectivă raţională. Oamenii care nu acceptă religia sunt lipsiţi de judecată sau au o concepţie greşită despre ştiinţă şi cunoaştere.

Religia este o sursă binecuvântată şi nesecată, aşezată la baza civilizaţiei adevărate. Prin adevărata religie, sufletul şi trăirile noastre se înalţă şi ne poartă spre lumile metafizice, unde pri­mim din abundenţă hrana frumuseţii, a virtuţii şi a bunătăţii.

De la apariţia sa pe pământ, omenirea şi-a găsit adevărata pace şi fericire în religie. Aşa cum nu putem vorbi despre moralitate şi virtute acolo unde oamenii nu practică adevă-rata religie, nu putem vorbi nici despre adevărata fericire. Moralitatea şi virtutea izvorăsc dintr-o conştiinţă curată şi sănătoasă. Religia este cea care conferă puritate conştiinţei, pentru că ea este legătura dintre om şi Divinitate. Religia este şcoala cea mai bună şi instituţia binecuvântată prin care pot fi dezvoltate virtuţile morale. Este o şcoală cu porţile deschise pentru orişicine, fie el tânăr sau bătrân. Numai cei care se ţin aproape de ea pot cunoaşte pacea, mulţumirea şi libertatea. Din contră, oamenii fără religie ajung să piardă totul, inclusiv propria lor identitate.

Virtutea trebuie căutată în practicarea credinţei. Rar se în-tâmplă să găseşti virtuţi demne de laudă la un ateu. Şi la fel de rar, să nu găseşti niciuna la omul credincios.

 

ro.fgulen.com

Source Link

Views: 4

Conceptul de religie în Islam

  În ce fel diferă conceptul de religie în Islam decât în concepţia comună?   Jamal Badawi:   O pesoană obişnuită dinlumea occidentală ar descrie religia ca un set de credinţe şi valori care tratează aspectele morale şi spirituale ale vieţii. În Islam cuvântul religie înseamnă mod de viaţă, iar modul de viaţă inlude toate […]

 

În ce fel diferă conceptul de religie în Islam decât în concepţia comună?

 

Jamal Badawi:

 

Un minaret la apus de soare

Un minaret la apus de soare

O pesoană obişnuită dinlumea occidentală ar descrie religia ca un set de credinţe şi valori care tratează aspectele morale şi spirituale ale vieţii. În Islam cuvântul religie înseamnă mod de viaţă, iar modul de viaţă inlude toate aspectele vieţii spirituale, morale, sociale, economice sau politice, toate fiind parte a înţelegerii musulmanilor despre religie. Islamul ia fiinţa umană ca pe un el sau o ea şi nu se uită doar la un aspect al existenţei noastre. Percepe omul ca pe o fiinţă spirituală şi încearcă să satisfacă acele nevoi. Percepe omul ca pe o fiinţă intelectuală şi respectă inteligenţa şi raţionamentul uman, folosindu-l drept un instrument pentru credinţă şi nu în antiteză cu credinţa. Percepe omul ca pe o fiinţă fizică şi se îngrijeşte de nevoile ei sau lui în toate privinţele, ceea  ce include şi aspecte economice şi politice. Vorbim aşadar de o integrare şi fuziune în toate aspectele vieţii într-un întreg format armonios.

 

Noţiunea de shirk poate clarifica această integrare a diverselor aspecte. În Islam, shirk-ul (asociaţionismul în dogma unicităţii) nu se limitează la crezul politeist sau la faptul că orice individ sau creatură a lui Dumnezeu împărtăşeste atribuţii divine cu El. De fapt, acest act condamnat al shirk-ului implică recunoaşterea unei autorităţi drept o autoritate ultimă în locul sau împreună cu autoritatea lui Dumnezeu. Autoritatea lui Dumnezeu este cea care ar trebui să fie cea supremă. Cred că aceasta a fost învăţăura de bază a tuturor profeţilor în trecut. Aceasta nu reprezintă ceva care trebuie percepută ca o totală inovaţie a Islamului. Noi spunem simplu că oamenii au iterpretat greşit misiunea profeţilor, crezând că singura menire a religiei legată de dimensiunea spirituală sa u morală a vieţii. Toţi profeţii au propovăduit această noţiune de bază într-un fel sau altul.

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 2