Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Tag: religie

Preamărirea Puterii lui Allah

  În toate situaţiile prin care trec credincioşii, ei sunt martorii înţelepciunii, cunoaşterii şi ai măreţiei lui Allah, prosternându-I-se Lui cu supunere. Această iubire sinceră, respectul şi supunerea se reflectă în limbaj, ca de altfel în întreaga lor viaţă. Credincioşii sunt conştienţi că Allah nu are nevoie de nimic şi că toate creaturile depind de […]

 

În toate situaţiile prin care trec credincioşii, ei sunt martorii înţelepciunii, cunoaşterii şi ai măreţiei lui Allah, prosternându-I-se Lui cu supunere. Această iubire sinceră, respectul şi supunerea se reflectă în limbaj, ca de altfel în întreaga lor viaţă. Credincioşii sunt conştienţi că Allah nu are nevoie de nimic şi că toate creaturile depind de El. Deoarece au înţeles măreţia şi puterea lui Allah, ei sunt de asemenea conştienţi de propria lor slăbiciune. Ei ştiu că nu pot face nimic fără permisiunea lui Allah. În esenţă, indiferent cât de virtuoşi sunt, ei nu dau frâu liber sentimentelor de superioritate şi vanitate. Sunt permanent conştienţi de limitele şi de dependenţa lor faţă de Allah; când fac referire la orice succes obţinut, pun în practică cunoaşterea rezultată din învăţăturile lui Allah. De asemenea, atunci când primesc laude, rămân umili, ştiind că acestea se datorează înţelepciunii supreme a lui Dumnezeu. Limbajul celor capabili să aprecieze cu adevărat gloria lui Allah include cuvinte care preamăresc inteligenţa, cunoaşterea, măreţia şi puterea Sa. Inimile lor sunt devotate lui Allah în orice moment al vieţii lor; indiferent unde merg, indiferent ce văd sau aud, ei recunosc semnele puterii lui Allah în toate şi îşi exprimă sincer încântarea pe care o simt. Aşa cum spune Coranul, inimile credincioşilor sunt tot timpul cu Allah, indiferent de activitatea pe care o au, reflectând asupra măreţiei lui Allah, preamărindu-L:

Care Îl pomenesc pe Allah, stând [în picioare], şezând [jos] sau pe o parte şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului, [zicând]: «Doamne, n-ai făcut acestea în deşert! Slavă Ţie! Apără-ne pe noi de chinul Focului!» (Sura ’Al ’Imran: 191).

Musulmanii sunt conştienţi de aceasta în orice moment al vieţii lor şi în orice acţiune pe care o iniţiază. Ei ştiu că Allah este Cel Care permite ca hrana lor să fie cultivată în pământul uscat şi apoi aşezată în faţa lor, în cel mai plăcut mod, şi că, de asemenea, El este Cel Care a permis ca ei să fie mulţumiţi de ea. Chiar dacă îi mulţumesc bucătarului, ei ştiu că lui Allah ar trebui să-I mulţumească mai întâi. De asemenea, ei sunt conştienţi că, atunci când o dorinţă li se îndeplineşte pe neaşteptate, nu reprezintă un accident şi Îi mulţumesc lui Allah. Atunci când admiră arhitectura superbă a unei construcţii, vor aprecia artistul, dar nu vor uita că adevăratul artist este, de fapt, Allah. Ei nu îşi atribuie cu mândrie talentul pe care îl manifestă, ci sunt conştienţi de condiţia lor de umili servitori ai lui Allah. În Coran ni se spune că Allah este Cel care merită cu adevărat laudele:

Spune: «Laudă lui Allah, care nu Şi-a luat niciodată un fiu, care nu are părtaş la stăpânire şi nici nu are nevoie de ocrotitor împotriva umilinţei!» Şi slăveşte-L pe El, aducându-I preamărirea cuvenită! (Sura Al-’Isra’: 111).

 

femeiamusulmana.wordpress.com

Source Link

Views: 1

Scopul vietii

Scopul vietii In numele lui Allah Cel Milostiv, Cel Indurator!   La un moment dat, este posibil ca informatia pe care urmeaza sa o transmiteti celor de langa dumneavoastra sa vi se para ca avand un volum mult prea mare. Dar daca va ganditi la capacitatea creierului uman si o puneti fata in fata cu […]

Scopul vietii

In numele lui Allah Cel Milostiv, Cel Indurator!

La un moment dat, este posibil ca informatia pe care urmeaza sa o transmiteti celor de langa dumneavoastra sa vi se para ca avand un volum mult prea mare.

Dar daca va ganditi la capacitatea creierului uman si o puneti fata in fata cu volumul informational pe care poate sa-l inmagazineze si, in acelasi timp, sa-l “descifreze” – atunci cele cateva pagini pe care urmeaza sa le cititi diseara nu va vor supraincarca.

Intr-o lume plina de prejudecati si conditionari de ordin economic, dar si religios este dificil sa gasim oameni care sa se gandeasca la viata in mod obiectiv. Oameni care sa incerce sa descopere Adevarul despre aceasta lume si despre scopul vietii noastre.

Din pacate, daca ar fi sa intrebam oamenii in legatura cu scopul acestei vieti, o intrebare atat de importanta, fundamentala chiar, ei nu ne vor oferi un raspuns obtinut prin tehnica rationamentului analitic. Mai degraba, in majoritatea cazurilor ei vor spune pur si simplu ceea ce altii au spus in legatura cu acest subiect. Sau ne vor spune lucrurile care sunt cel mai posibil prezumate de catre altii : ce crede despre aceasta tatal meu, ce a spus Patriarhul in cartea pe care tocmai a publicat-o, ce mi-au predat profesorii de filosofie si nu numai, ori pur si simplu ce am discutat cu prietenii mei.

Daca intrebam pe cineva “tu de ce mananci ?”, “care este scopul ?”, oricine va raspunde sub o forma sau alta – ca aceasta activitate sustine viata, oferindu-i resursele de care are nevoie pentru a continua. Iar daca intrebarea vizeaza munca, se va raspunde ca este o necesitatea atat pentru sine insusi, cat si pentru sustinerea nevoilor familiei. Dar de ce dorm oamenii ? De ce se spala ? Si lista de intrebari poate continua, primind aproape aceleasi raspunsuri la aceleasi intrebari, de la oricine, in orice limba si in orice loc ne-am afla pe Pamant. Simplu !

Atunci, de ce cand vine vorba de a raspunde la intrebarea legata de scopul vietii exista atat de multe opinii ? Primim o multitudine de raspunsuri. Si aceasta deoarece oamenii sunt confuzi.

Ei chiar nu stiu care este scopul acestei vieti.

Pasii lor incearca sa-si croiasca drum prin Intuneric… Si decat sa recunoasca sincer “Eu nu stiu”, mai repede cocheteaza cu orice raspuns programat de mintea lor sa fie oferit.

Ei bine, va ganditi la aceasta diseara …

Scopul nostru in aceasta lume se refera la a manca, dormi, imbraca, lucra, a obtine niste avantaje materiale si a ne bucura de ele ? Acesta este scopul nostru ? De ce ne-am nascut ? Care este obiectul existentei noastre ? Ce este sau cine este Intelepciunea care sta in spatele crearii omului si a acestui Univers colosal ?

Ganditi-va la aceste intrebari …

Sunt persoane care pot argumenta ca nu exista nicio dovada a vreunei origini divine, niciun semn ca ar exista o Forta. Acesti oameni sustin ca, posibil, aceasta lume este rezultatul sansei, al hazardului. Un “big bang” si toata aceasta lume, in toata complexitatea ei, a rasarit. Si mai sustin ca aceasta viata nu are un scop precis, neexistand niciun rationament logic care sa demonstreze ca exista un dumnezeu sau ca toate au un scop anume, si nici nu se gasesc motive divine care sa stea in spatele acestei lumi.

In Sfantul Coran este mentionat :

A lui Allah este imparatia cerurilor si a pamantului si El este cu putere peste toate.In crearea cerurilor si a pamantului si in schimbarea noptii si a zilei sunt semne pentru cei daruiti cu minte,Care il pomenesc pe Allah, stand [in picioare], sezand [jos] sau pe o parte si cugeta la facerea cerurilor si a pamantului, [zicand] : Doamne, n-ai facut aceasta in desert ! Slava Tie ! Apara-ne pe noi de chinul Focului ! (Aal ’Imran 3:189-191)

In aceste versete, Allah Atoatestiutorul ne arata fara echivoc care sunt treptele creatiei, facand apel la treptele logice ale psihologiei umane. Astfel, pentru inceput ne atrage atentia asupra crearii Cerurilor si a Pamantului, apoi asupra alternantei zi / noapte, iar in final ne spune ca nu a creat toate acestea doar dintr-un motiv de joaca, fara un anume scop.

Cand vedem acest design, intelegem ca el este foarte rafinat, nu de putine ori peste puterea noastra de a-l intelege in intregime. Iar ceva atat de precis, care ne depaseste granitele imaginatiei nu poate fi ceva intamplator si cu atat mai putin “prostesc”.

Daca veti lua 10 bile pe care le veti numerota de la 1 la 10, fiecare avand alta culoare, si le veti introduce intr-o urna si, cu ochii inchisi, vi se va cere sa le extrageti in ordine 1, 2, 3 … 10, stiti ce sansa aveti sa faceti acest lucru corect ?

Sansele sunt 26.000.000 : 1 !

Si atunci, care sunt sansele ca Cerurile si Pamantul sa fie urmarea unui “big bang” si, mai mult, sa fie aranjate in forma actuala ?

Dragii nostri cititori, am vrea sa facem niste lamuriri suplimentare. Atunci cand priviti un pod, o cladire sau un autovehicul, va ganditi automat la persoana sau la compania care le-a construit. Cand vedeti un avion sau o racheta, un satelit sau un vapor gigantic va ganditi, de asemenea, cat de incredibile sunt. Cand priviti o uzina nucleara sau un aeroport international foarte mare, trebuie sa ramaneti impresionat despre dinamica inginereasca aplicata in asemenea cazuri.

Si totusi, acestea sunt lucruri fabricate de mainile omului.Dar ce putem sa spunem despre corpul uman, cu intregul sau sistem foarte complex ? Ganditi-va la aceasta …

Ori ganditi-va la creier : cum gandeste, cum functioneaza, cum analizeaza, sorteaza ori recupereaza informatiile. Tot creierul este mecanismul care diferentiaza si categoriseste diferitele date si informatii intr-o milionime de secunda ! Si face aceasta in mod constant. Ganditi-va la creier pentru un moment … Este vorba despre acelasi creier care a facut autovehiculul si racheta.

Ganditi-va la creier si ce a facut el !

Sau ganditi-va la inima care pompeaza in mod continuu 60 sau 70 de ani sangele in tot corpul, mentinand aceeasi precizie toti acesti ani. Ganditi-va la aceasta …

Sau ganditi-va la rinichi si la functiile pe care ei le au, de purificare a intregului corp, executand sute de analize chimicale simultan si controland nivelul de toxicitate al intregului organism. Si toate acestea sunt efectuate automat…

Sau la ochi “camera de fotografiat” umana care regleaza, focalizeaza, interpreteaza, evalueaza si adreseaza culoarea in mod automat. Ochiul este cel care analizeaza si ajusteaza lumina si distanta. Si totul in mod automat, de asemenea. Doar ganditi-va …

Cine a creat toate acestea ? Cine stapaneste toate acestea ? Cine le-a planificat ? Si cine le reglementeaza ? Fiintele umane insele ? Cu siguranta nu !

Sau acest Univers intreg ? Ganditi-va la aceasta … Planeta noastra este una dintre multe altele din acest sistem solar si sistemul solar este unul dintre sistemele Caii Lactee. Iar Calea Lactee este una dintre constelatiile unei galaxii. Si exista milioane de alte galaxii. Gandeste-te la aceastea … Toate sunt in ordine. Nu se ciocnesc una cu cealalata. Fiecare orbiteaza pe un traseu specific doar lor. Sunt oare fiintele umane cele care mentin aceasta precizie ? Cu siguranta ca nu !

Ganditi-va la oceanul, pestele, insectele, pasarile, plantele, bacteriile si la toate elementele chimice care inca nu au fost descoperite si care nu pot fi detectate nici cu cele mai sofisticate instrumente de precizie si masuratoare. Si fiecare dintre ele au legi pe care le urmeaza.

Toate aceste succesiuni, tot acest echilibru si armonie in mijlocul unei infinite variatii de forme sa fie oare rezultatul hazardului ? Si, mai mult, acestea functioneaza permanent si perfect din intamplare ? Si se reproduc unele pe altele tot din intamplare ? Nu, desigur nu !

Trebuie sa fie total ilogic si iresponsabil ca cineva sa priveasca astfel lucrurile si cred ca suntem cu totii de acord asupra acestui aspect.

Vesnicul, Atotputernicul Dumnezeu, Cel care a creat si mentine toate acestea este Singurul care merita lauda si recunostinta noastra.

Daca cineva v-ar oferi cate 500 de lei fara niciun motiv, ati putea cel putin sa-i multumiti. Cu atat mai mult cand vine vorba despre ochii, rinichiul, creierul, viata , nasterea sau copii dumneavoastra. Cine vi le-a daruit pe toate acestea ? Oare sa fie nedemn de lauda si multumire ? Sau sa fie strain de venerarea si recunostinta dumneavoastra ?

Pe scurt, acesta este scopul vietii noastre.

Allah Atotputernicul ne spune in sfantul Coran :

Eu nu i-am creat pe djinni si oameni decat pentru ca ei sa Ma adore. (Adh-Dhariyat 51:56)

Asta este ceea ce ne spune Atotputernicul. Asa ca scopul nostru in aceasta viata nu este altul decat sa ne re-cunoastem Creatorul, sa-I fim recunoscatori, sa-L adoram si sa ne supunem legilor clare pe care ni le-a lasat.

Pe scurt, aceasta inseamna venerare. Acesta este scopul acestei vieti. Si indiferent ce alte activitati importante vom desfasura in aceasta viata (ex. : mancarea, bautul, imbracarea, munca, cititul etc.), ele trebuie sa se subordoneze adorarii.

Acesta este scopul vietii noastre. Iar eu nu cred ca cel care este om de stiinta sau analist va avea prea mult de comentat pe aceasta tema. Chiar daca ei au alte scopuri in activitatea lor, tot exista Ceva care sa-i uneasca pe ei insisi cu Dumnezeul Cel Atotputernic.

Source Link

Views: 1

Statutul nostru în faţa lui Allah

Statutul nostru în faţa lui Allah   Citeşte! În numele Domnului tău care a creat, care l-a creat pe om din sânge închegat! Citeşte! Domnul tău este cel mai Nobil, este Cel care l-a învăţat cu calemul, l-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut! Dar nu! Omul întrece măsura, când se vede […]

Statutul nostru în faţa lui Allah

 

Citeşte! În numele Domnului tău care a creat, care l-a creat pe om din sânge închegat! Citeşte! Domnul tău este cel mai Nobil, este Cel care l-a învăţat cu calemul, l-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut! Dar nu! Omul întrece măsura, când se vede el bogat! Însă la Domnul tău se află întoarcerea! (Al-’Alaq 96:1-8).

În versetul de mai sus, Allah ne arată că, în ciuda neajutorării lor, aceşti oameni pot uita şi deveni orientaţi în mod excesiv asupra propriei persoane. Cu adevărat, sunt oameni care manifestă nerecunoştinţă faţă de Allah, fără să ia în considerare cum este Cel care i-a creat sau cum este Cel care le-a oferit toate acele calităţi de care sunt atât de mândri. De fapt, fără excepţie, în toate aceste situaţii, toţi oamenii depind de protecţia şi mila lui Allah. Pe lângă aceste abilităţi precum văzul, auzul, vorbirea, capacitatea de a merge şi mobilitatea, o mulţime de sisteme funcţionează în interiorul corpului lor fără ca ei să fie conştienţi, dar fără de care nu ar reuşi să supravieţuiască. Numai un moment dacă am reflecta asupra acestor aspecte vom realiza cât de mici suntem în faţa lui Allah. Cu toate acestea unii îşi amintesc de Allah numai când sunt puşi în faţa unei probleme sau a unei dificultăţi. De exemplu, un om aflat într-o barcă despre care credea că îl va aduce în siguranţă la ţărm, intră imediat în panică atunci când un vânt puternic îi loveşte barca, făcând-o să plutească în derivă. În mod asemănător, turbulenţele de la bordul unui avion sau cea mai mică defecţiune tehnică pot determina o persoană să simtă o teamă foarte mare. În astfel de situaţii, când realizează cât de neajutoraţi sunt în absenţa protecţiei lui Allah, fără de care nu pot ieşi din acea situaţie, se întorc la Allah şi încep să se roage. Chiar şi cineva care, cu puţin timp înainte, se plimba arogant printre alţi pasageri din aeroport realizează cât de multă nevoie are de ajutorul lui Allah în faţa unui asemenea pericol şi că, doar cu voia lui Allah, într-o secundă poate pierde tot ceea ce posedă. Coranul ne spune cum oamenii se întorc la Allah în astfel de momente, dar, atunci când pericolul a trecut, revin ca nişte nerecunoscători la vechea lor atitudine:

Voi îi chemaţi, afară de El. Dar după ce El vă mântuieşte, aducându-vă pe uscat, voi vă întoarceţi [de la El], căci omul este nerecunoscător! Sunteţi voi siguri că El nu va face să se scufunde cu voi o bucată de uscat sau că El nu va trimite împotriva voastră vijelie cu pietriş şi că voi nu veţi mai găsi apoi niciun ocrotitor? Sau sunteţi voi siguri că El nu vă va întoarce [pe mare] altă dată şi nu va trimite asupra voastră vânt pustiitor şi nu vă va îneca, din cauza nemulţumirii voastre? Şi atunci nu veţi mai afla voi pe nimeni, ca ajutor împotriva Noastră! (Al-Israa’ 17:67-69).

Aşa cum ni se spune în următoarele versete revelate de Allah, omul nu are nicio putere. Allah ne reaminteşte aceasta într-un alt verset:

Şi nu purcede pe pământ cu semeţie, căci tu nu vei despica pământul şi nici nu vei atinge înălţimea munţilor! Toate acestea sunt rele şi sunt urâte de Domnul tău. (Al-Israa’ 17:37-38).

Musulmanii sunt conştienţi de aceste aspecte în orice moment şi în orice loc. Cuvintele pe care le folosesc reflectă credinţa lor deplină în acest adevăr. Chiar dacă una dintre calităţile sale ar fi cea mai bună din lume, cel care înţelege măreţia lui Allah nu ar considera că acest lucru i se datorează; în schimb, ar considera că el se datorează măiestriei lui Allah şi îi poate fi luat în orice moment, dacă Allah ar dori astfel. Credinciosul nu ar îndrăzni niciodată să spună: ,,Această frumuseţe face parte din mine şi, atât timp cât am grijă de mine, nimic nu se poate întâmpla”; el dovedeşte astfel că nu îşi poate asuma această binecuvântare, întrucât ea nu este un rezultat al propriei sale puteri. Ştie că un singur virus sau microb invizibil ochiului, sau un accident minor poate distruge această frumuseţe; toate acestea sunt în puterea lui Allah. De aceea el adoptă un limbaj care arată în mod consecvent recunoştinţa pe care o simte faţă de Allah, Cel pe care Îl preamăreşte. Dacă o altă persoană ar face referire la frumuseţea sa, atunci el ar răspunde amintindu-i acelei persoane de frumuseţea lui Allah, de puterea Sa infinită, de inteligenţa şi măreţia Lui. Insistând că aspectul său plăcut se datorează doar voinţei lui Allah şi că reflectă doar o mică parte a nemărginitei inteligenţe şi frumuseţi a lui Allah, el Îl preamăreşte pe Allah.

Conştientizarea lipsei de putere a omului în faţa lui Allah se manifestă în toate aspectele comportamentului credinciosului. Un credincios devotat nu va vorbi niciodată în mod umilitor despre o altă persoană care are mai puţine mijloace de subzistenţă decât el; de asemenea, nu va vorbi în mod jignitor nici despre altcineva care nu a fost înzestrat de Allah cu un aspect fizic plăcut. La fel, credincioşii nu se vor adresa nici celor săraci într-un mod dispreţuitor, doar pentru că ei sunt bogaţi; nici cei care deţin puterea nu-i vor discrimina pe cei aflaţi într-o clasă inferioară şi nici cei inteligenţi nu-i vor umili pe cei mai puţin deştepţi. Credincioşii se vor purta ştiind că, în testul vieţii, Allah a decis o soartă diferită pentru fiecare om şi că în faţa lui Allah adevărata superioritate se măsoară în credinţă şi pietate. Din acest motiv şi în concordanţă cu principiile morale enunţate în Coran, credinciosul adoptă cel mai respectuos mod de adresare faţă de toţi cei din jur, indiferent dacă sunt bogaţi sau săraci, puternici sau slabi. Realizând că orice alt comportament ar însemna că el consideră că se află la un nivel superior, nu faţă de oameni, ci faţă de Allah, se teme şi caută refugiu la Allah. Despre această caracteristică a credincioşilor se vorbeşte în Coran astfel:

… Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-i iubeşte pe cel trufaş şi pe cel lăudăros! (An-Nisaa’ 4:36).

____________
femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 2