Tag: religie

Evoluţia este imposibilă

 Evoluţia este imposibilă  Principalul motiv ştiinţific pentru care nu există nici o dovadă pentru evoluţie, fie în trecut fie în prezent (cu excepţia imaginaţiei creatoare a oamenilor de ştiinţă evoluţionişti) este pentru că una dintre legile fundamentale ale naturii o împiedică. Legea creşterii entropiei – de asemenea cunoscută ca a doua lege a termodinamicii – […]

 Evoluţia este imposibilă 

Principalul motiv ştiinţific pentru care nu există nici o dovadă pentru evoluţie, fie în trecut fie în prezent (cu excepţia imaginaţiei creatoare a oamenilor de ştiinţă evoluţionişti) este pentru că una dintre legile fundamentale ale naturii o împiedică. Legea creşterii entropiei – de asemenea cunoscută ca a doua lege a termodinamicii – stipulează faptul că toate sistemele din lumea reală au tendinţa de a se merge spre dezorganizare şi complexitate scăzută. Această lege a entropiei este, după orice standard, una dintre cele mai bine dovedite, universal, legi ale naturii. Ea se aplică nu doar în sistemele fizice şi chimice, ci de asemenea în sistemele biologice şi geologice – de fapt, în toate sistemele, fără excepţie.

“Nici o excepţie de la a doua lege a termodinamicii nu a fost vreodată găsită – nici măcar una minusculă. Precum conservarea energiei (“prima lege”), existenţa unei legi atît de precise şi atît de independentă faţă de detaliile modelelor trebuie să aibă o fundaţie care este independentă de faptul că materia este compusă din particule în interacţiune.” 

Autorul acestui citat se referă în primul rînd la fizică, dar atrage atenţia că a doua lege a termodinamicii este “independentă faţă de detaliile modelelor”. Mai mult, practic toţi biologii evoluţionişti sunt reducţionişti – adică, ei insistă că nu există nici o forţă “vitală” în toate sistemele vii, şi că toate procesele biologice sunt explicabile în termenii fizicii şi chimiei. Aşa stînd lucrurile, procesele biologice trebuie să opereze, de asemenea, în concordanţă cu legile termodinamicii, şi practic toţi biologii sunt de acord cu acest lucru.

William Dembski - 2Evoluţioniştii susţin cu tărie, de obicei, că evoluţia este oricum un fapt, şi că conflictul este rezolvat avînd în vedere că pămîntul este un “sistem deschis”, energia solară fiind capabilă să susţină evoluţia pe parcursul erelor geologice, în ciuda tendinţei naturale a tuturor sistemelor de a se deteriora către dezorganizare. În acest fel, un entomolog evoluţionist a respins impresionanta carte recentă a lui W.A. Dembski, Design-ul inteligent. Acest om de ştiinţă apără ceea ce el numeşte “capacitatea proceselor naturale de a creşte complexitatea” punînd în vedere ceea ce el numeşte un “defect” în “argumentaţia împotriva evoluţiei bazată pe cea de a doua lege a termodinamicii”. Şi care este acest defect?

“Deşi cantitatea generală de dezordine într-un sistem închis nu poate scădea, ordinea locală înăuntrul unui sistem deschis poate creşte chiar şi fără acţiunea unui agent inteligent.”

Acest răspuns naiv la legea entropiei este tipic disimulării evoluţioniste. Dacă este adevărat că ordinea locală poate creşte într-un sistem deschis dacă anumite condiţii sunt îndeplinite, realitatea este că evoluţia nu îndeplineşte aceste condiţii. Doar afirmînd că pămîntul este “deschis faţă de energia solară” nu spune nimic despre cum această căldură solară brută este convertită în creşterea complexităţii în orice sistem, deschis sau închis.

Realitatea este că cea mai cunoscută şi fundamentală ecuaţie a termodinamicii spune că influxul de căldură într-un sistem deschis va creşte entropia în acel sistem, nu o va scădea. Toate cazurile cunoscute de scădere a entropiei (adică de creştere a organizării) în sisteme deschise implică un program de dirijare de vreun fel şi unul sau mai multe mecanisme de conversie a energiei.

Evoluţia nu posedă nici unul din aceste lucruri. Mutaţiile nu sunt mecanisme “organizatoare”, ci dezorganizatoare (în acord cu a doua lege). Ele sunt, în mod comun, dăunătoare, cîteodată neutre, niciodată benefice (cel puţin în cazul mutaţiilor observate). Selecţia naturală nu poate genera ordine, ci poate doar “tria” mutaţiile dezorganizatoare care îi sunt prezentate, prin urmare conservînd ordinea existentă, dar niciodată generînd ordine nouă.

În principiu, de-abia se poate concepe că evoluţia ar putea avea loc în sisteme deschise, în ciuda tendinţei tuturor sistemelor de a se dezintegra mai devreme sau mai tîrziu. Dar nimeni, încă, nu a putut să arate că ea are, într-adevăr, capacitatea de a depăşi această tendinţă universală, şi acesta este principalul motiv pentru care nu există încă nici o dovadă bona fide a evoluţiei, în trecut sau în prezent.

Din declaraţiile evoluţioniştilor înşişi, în consecinţă, am învăţat că nu există nici o dovadă ştiinţifică pentru adevărata evoluţie. Singura dovadă observabilă este aceea a unor schimbări foarte limitate orizontal (sau retrograde) înăuntrul unor limite stricte. Evoluţia nu a avut loc niciodată în trecut, nu are loc în prezent, şi nu ar putea avea loc niciodată.

Source Link

Views: 2

Toleranță religioasă și mari personalități

  A. Hussain     Jaber bin Abdullah a transmis: „A trecut pe lângă noi un cortegiu funerar. Profetul s-a ridicat în picioare și ne-am ridicat și noi și i-am zis: <Acesta este cortegiul unui evreu.> Dar el a raspuns: <Și el nu este un suflet? Cand vedeti un cortegiu funerar, ridicati-va in picioare!>” Aceasta […]

 

A. Hussain

 

 

Jaber bin Abdullah a transmis: „A trecut pe lângă noi un cortegiu funerar. Profetul s-a ridicat în picioare și ne-am ridicat și noi și i-am zis: <Acesta este cortegiul unui evreu.> Dar el a raspuns: <Și el nu este un suflet? Cand vedeti un cortegiu funerar, ridicati-va in picioare!>”

Aceasta intamplare este o marturie despre toleranta  Islamului, despre simplitatea si justetea lui.

Califul Omar ben al Khattab, supranumit Cel care deosebeste adevarul de neadevar, a spus : « Cum de i-ati  facut pe oameni robi, cand mamele voastre v-au nascut pe voi liberi ? »

Intr-adevar, statul islamic si civilizatia islamica s-au  inaltat si s-au intins datorita calitatilor alese ale musulmanilor, datorita faptului ca ei au fost nedrepti, i-au  tratat frumos pe ceilalti, au trait in buna vecinatate cu ei si au avut relatii bune cu ei.

Iata in continuare o relatare despre pierderea scutului de catre Ali ben abi Talib, emirul vesnic al participantilor la razboiul sfant, in ziua bataliei de la Saffin. Scutulcare i-a cazut a fost luat de un evreu si cand Ali l-a descoperit la acest evreu, au mers sa judece intre ei cadiul musulmanilor. In vremea aceea, Ali era emir peste oameni, insa el nu a avut o proba care sa dovedeasca faptul ca scutul i-ar fi apartinut, afara de marturia fiului sau Al- Hasan. Cadiul i-a zis : Eu stiu ca spui adevarul, emirule, dar nu ai nici o proba. Marturia  fiului tau in favoarea ta nu este de ajun . Si evreul a pastrat scutul in posesia sa. Cadiul a hotarat  ca scutul ii revine evreului, iar Ali s-a opus hotararii lui si a iesit.

Aceasta este dreptatea si toleranta, iar Ali a dovedit  modestie si rabdare.

Insa evreul s-a minunat de calitatile lui si de dreptatea si toleranta Islamului si a zis :

« Marturisesc ca acestea sunt calitati ale profetilor, ca aceasta este religia cea adevarata si ca scutul ii apartine lui Ali. Marturisesc ca nu exista alta divinitate in afara de Allah si marturisesc ca Muhammad este trimisul lui Allah ».

Istoricul si cercetatorul britanic vestit Arnold Thomas afirma ca « arabii crestini care traiesc in vremea noastra in mijlocul comunitatilor musulmane reprezinta o dovada a acestei tolerante ».

Iar cunoscuta cercetatoare britanica Eveline Cubold  afirma in lucrarea sa « Cautarea lui Dumnezeu », referindu-se  la toleranta, simplitatea si justetea Islamului : »Eu nu inteleg  cum a fost Islamul departe de indurare, de vreme ce el nu a constrans prin forta nici o singura comunitate sa-l adopte ca religie, in conformitate cu prescriptia coranica referitoare la faptul ca nu exista constrangere in religie ».

Un alt secret si un alt factor al fortei si raspandirii Islamului cel vesnic si singular constau in chemarea lui la credinta intr-o singura divinitate. El este prima si cea din urma religie care a adus omenirii, popoarelor si intregii lumi credinta intr-o singura divinitate, in Allah Cel Unic.

Ganditorul si filozoful francez cunoscut Gustav Le Bon  afirma in lucrarea sa « Civilizatia arabilor »  : « Islamul  si

lebon-ea7acngur  se poate mandri cu faptul ca este prima religie care a adus lumii credinta in divinitatea unica ». Apoi, ganditorul  francez adauga : « Marea usurinta a Islamului se discerne din  monoteismul pur si tocmai in aceasta usurinta se afla secretul  fortei Islamului ».

Ganditorul si filozoful britanic Wells afirma: “ Islamul a  devenit dominat si s-a raspandit pentru ca el este cel mai bun  sistem social care a aparut in decursul timpului”.

Un alt filozof francez afirma in lucrarea sa cu titlul “Progresul gandirii umane” ca “religia lui Muhammad este cea mai simpla dintre religii in privinta normelor ei, cea mai suportabila dintre ele in privinta ritualurilor si cea mai toleranta dintre ele in privinta principiilor”.

 

 

sursa: IslamulAzi

Source Link

Views: 6

Al-Khawarizmi și geografia

  Contribuția la geografie Al-Khwarizmi a contribuit de asemenea la știința geografiei. Datorită traducerii cărții Geography a lui Claudius Ptolemeu (al II-lea secol e.n.) de nenumărate ori în limba arabă, el a avut un model pentru scrierea cărții sale în acest domeniu. Cartea sa pe geografie intitulată Kitâb Sûrat al-Ard (Cartea imaginii Pământului) constă aproape […]

 

Contribuția la geografie

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAl-Khwarizmi a contribuit de asemenea la știința geografiei. Datorită traducerii cărții Geography a lui Claudius Ptolemeu (al II-lea secol e.n.) de nenumărate ori în limba arabă, el a avut un model pentru scrierea cărții sale în acest domeniu. Cartea sa pe geografie intitulată Kitâb Sûrat al-Ard (Cartea imaginii Pământului) constă aproape complet în liste de longitudini cât și latitudini ale localităților și oferă, sub formă de tabel, coordonatele locurilor, precum orașe, munții, mări, râuri, insule, etc. Cartea este aranjată conform sistemului grecesc al celor șapte climate (aqalim), oferind informații contemporane ,dar informațiile dobândite de alți musulmani sunt de asemenea încorporate. Prima secțiune enumeră orașe, a doua, munți (oferind coordonatele punctelor extreme și orientarea); a treia, mările (oferind coordonatele proeminente ale coastelor și o descriere brută a contururilor); a patra, insulele (oferind coordonatele centrelor sale, lungimea și lățimea); a cincea, punctele centrale ale diferitelor regiuni geografice; a șasea, râurile (oferind punctele proeminente și orașele de pe ele)[1]. Această carte a servit ca bază pentru lucrările ulterioare și a stimulat studiile geografice și compoziția tratatelor originale. Se spune că Kitâb Sûrat al-Ard a fost însoțită de hărți regionale a fiecărei clime și de o hartă a lumii unică numită „al-Sûrat al-Ma’muniyya”, care însă a fost pierdută. Se mai spune că această hartă a lumii a fost prima hartă a cerurilor și a lumii desenată de musulmani. Dar editorul cărții Kitâb Sûrat al-Ard, Hans von Mzik, a realizat doar patru hărți. Aceste patru hărți, în cuvintele lui S. Maqbul Ahmad,[2] par a fi cele din urmă replici ale hărților originale. Dar Ibrahim Shawkat[3] argumentează că, din moment ce Al-Khwarizmi a scris o lucrare sumară pe geografie, el nu a desenat o hartă completă a lumii, ci s-a rezumat doar la ilustrarea a celor patru hărți ca imagine desenată. Sursa sa de inspirație se poate să fi fost mappa mundi [4]construită pentru califul Al-Ma’mun de o echipă de geografi în care Al-Khwarizmi însuși ar fi fost inclus.[5]

Kitâb Sûrat al-Ard depinde, chiar dacă într-un mod indirect, de Geography (Geografia) lui Ptolemeu,[6] dar în opinia lui Ibrahim Shawkat, a fost bazată pe lucrarea lui Marinus.[7] Cartea a fost realizată cu sprijinul califului Al-Ma`mun în jurul anului 830 e.n. în care orașele și munții sunt prezentați într-o formă tabelată, iar oceanele, mările, insulele, țările, izvoarele și râurile sunt redate într-o manieră descriptivă. Din nou, orașele, munții, izvoarele și râurile sunt descrise conform climatelor (aqalim) cărora le aparțin, pe când descrierea oceanelor și a mărilor nu sunt limitate de aceste climate. În mod similar sunt descrise insulele, sub mările și oceanele cărora le aparțin. Descrierea țărilor este de asemenea fără limitele climatelor. Împreună cu numele geografice ale perioadei islamice, un număr însemnat de nume antice ale locurilor sunt în carte, dar în ultimele fragmente aceste nume încep să dispară cu repeziciune.

Harta lumii a lui Al-Khwarizmi intitulată al-Sûrat al-Ma’muniyya a fost reconstituită în întregime de un învățat indian, Dr. S. Razia Jafri,[8] pe baza descrierilor și informației din cartea sa Kitâb Sûrat al-Ard. Este împărțită în 38 de secțiuni care sunt la rândul lor împărțite în 1740 de pătrate mici de la vest la est și în 1200 de pătrate mici de la sud la nord. Trebuie menționat că împărțirea generală a hărții în climate este conform lui Al-Khwarizmi, dar subîmpărțirea climatelor în secțiuni este realizată de Dr. Razia Jafri în mod arbitrar. În acest mod este precum un Atlas. Trebuie menționat că Academia de Științe Sovietică din Tajik a publicat-o cu introducerea și cuvântul înainte ale Prof. S. Maqbul Ahmad și Dr. Kamal Ayni. Editarea acestei lucrări a fost realizată sub supravegherea Prof. M.S. Asimov care era un savant eminent și președintele Academiei de Științe a fostei Republici Sovietice Tajik la Dushanbe.

Al-Khwarizmi este autorul a numeroase alte cărți pe astronomie și istorie. El a devenit cunoscut ca un matematician și se spune că este autorul celei mai vechi lucrări pe algebră. Dar regretatul profesor Aydin Sayili spune într-una din lucrările sale de cercetare intitulată „Contribuția turcească la știință” următoarele: „Abu`l Fadl Abdulhamid Ibn Wasi Ibn Turk a fost aparent primul matematician musulman care a scris o carte pe algebră”.

Cu siguranță el, cel mai probabil, și-a scris alegbra lui înainte ca Al-Khwarizmi să și-o scrie pe a sa. Fiindcă, spre deosebire de Al-Khwarizmi, el nu a scris o algebră completă, și, mai mult, există dovezi că Al-Khwarizmi era încă în viață la mijlocul secolului al IX-lea. Abdulhamid Ibn Turk a fost de asemenea, autorul anumitor cărți despre numere, aritmetică comercială, și despre arta calculării, probabil cu sistemul decimal. Este de asemenea, realist să spunem că lucrările lui Al-Khwarizmi pe matematică au avut o influență puternică în apariția științei vestice și el este numit, pe bună dreptate „tatăl algebrei” și un geograf inegalabil.[9]

 

[1] G.J. Toomer, “Al-Khwarizmi”, Dictionary of Scientific Biography, volumul 7, p. 361.

[2] Encyclopaedia of Islam, (ediția nouă), vol. 4.

[3] Khara’it Jughrafiqyyi al-‘Arab al-awwel, Majallet al-Ustadh of Baghdad, 1962, pp. 7-8.

[4] Mappa Mundi este un termen folosit pentru harta lumii.

[5] Encyclopaedia of Islam, vol. 4, p. 1078

[6] Idem

[7] Tafkir al-cArab al-Jughrafi wa’itaqat al-Yunan bihi”, extras din Jurnalul “A l-Ustadh“, Baghdad 1961.

[8]  Unul dintre membrii Universității Islamice Aligarh din India.

[9] Aydin Sayili, “Contribuțiile turcești la Activitatea științifică în Islam”, Belleten ( Societatea istorică turcească), vol. 43, Ankara 1979, p. 16.

 

 

________________

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 3