Prof. Johnson si fazele embrionare

Abdullah M. Al-Rehailli Vi-l prezentăm pe dr.Marshall, profesor dr. în anatomie şi biologie aplicată la Universitatea Thomas Jeferson V,Philadephia. A fost timp de 22 de ani profesor de anatomie, şeful catedrei de anatomie şi director al Institutului Daniel Baugh. A fost de asemenea preşedinte al Societăţii de Teratologie și este autorul a peste 200 de […]

Abdullah M. Al-Rehailli

Vi-l prezentăm pe dr.Marshall, profesor dr. în anatomie şi biologie aplicată la Universitatea Thomas Jeferson V,Philadephia. A fost timp de 22 de ani profesor de anatomie, şeful catedrei de anatomie şi director al Institutului Daniel Baugh. A fost de asemenea preşedinte al Societăţii de Teratologie și este autorul a peste 200 de lucrări științifice.

Prima dată m-am întâlnit cu el la cea de-a şaptea Conferinţă medicală din Arabia Saudită unde s-a fost format un comitet special pentru studierea versetelor care aduc în discuţie fapte şi fenomene ştiinţifice. Profesorul ne-a întrebat atunci cu ce se ocupă comitetul nostru. I-am explicat că tema noastră are legătură cu anumite lucruri scrise în Coran în urmă cu 14 secole. Dar acestea au legătură în acelaşi timp şi cu ştiinţa. El a întrebat atunci „de exemplu?”. Noi i-am replicat „ştiinţa modernă susţine că dezvoltarea umană prenatală se desfăşoară în mai multe stadii. Coranul a menţionat aceste stadii acum 1400 de ani.” Prof.Johnson a fost uimit când a auzit aceasta și și-a exprimat sentimentele spunând simplu „Nu, nu,nu! Ce fel de discuţie e asta?”

Noi am înţeles efectul pe care l-au avut cuvintele noastre asupra lui. Ştiam că era unul dintre cei mai iluştri oameni de ştiinţă din U.S.A. El desigur ştia că microscopul a fost inventat în sec. 16, iar până atunci medicii erau de părere că fiinţa umană îşi are originea doar în spermatozoid.

Această concepţie a fost vehiculată mulţi ani până la descoperirea ovulului. După aceasta, s-a dat mai puţină importanţă spermatozoidului şi s-a cercetat noua celulă. Abia în secolul 19 oamenii de stiiinţă au realizat că embrionul uman parcurge nişte stadii până la maturizare sa. Când i s-a spus profesorului că aceste  informaţii există în Coran de peste 1400 de ani el s-a ridicat în  picioare şi a strigat: ,,Nu,nu!” I-am oferit o copie în limba engleză a Coranului şi i-am recomandat să citească versetele 13-14 din surat Nuh în care se spune:

Ce este cu voi de nu vă rugaţi aşa cum se cuvine? După ce EL va creat pe voi în mai multe faze?” Apoi i-am arătat un alt verset ,,El v-a creat pe voi toţi dintr-un singur suflet .Apoi a făcut din el pe soţia sa. Şi v-a trimis vouă opt suflete de vite. El vă crează în pântecele mamelor voastre, făptură după făptură în trei întunecimi. Acesta este Allah Preaînaltul, Stăpânul vostru! A lui este împărăţia! Nu există altă divinitate afară de El!Cum de vă abateţi? (Az-Zumar:6).125

După ce le-a ascultat, profesorul a spus că aceste afirmaţii pot fi doar o simplă coincidenţă. Aşa că am adunat peste 25 de texte şi i le-am prezentat. După care l-am întrebat: ,,este posibil ca acestea să fie tot coincidenţe?” Mai mult decât atât, Coranul a denumit toate aceste stadii. Primul este numit nutfah al doilea – alaqah, următorul – mudgha, al patrulea este formarea oaselor şi, ultimul, îmbrăcarea oaselor cu carne. Pot fi toate acestea coincidenţe? Profesorul a spus ,,categoric nu!” Atunci care ar fi răspunsul? El a replicat: ,,Probabil Muhammad a avut un microscop performant”. I-am spus: ,,Ştiţi că aceste amănunte şi cunoştinţe de specialitate pe care le conţine Coranul pot fi obţinute doar cu un microscop performant? Iar cel care are un astfel de microscop se presupune că ar fi posesor al unei înalte tehnologii, care ar trebui să fie prezentă şi în viaţa lui cotidiană în casa lui, alimentând capacitatea lui de control, în vreme de război şi în lupta pentru căutarea adevărului etc. Şi ştiţi că avansarea tehnologică este un proces care are loc de la o generaţie la alta? Profesorul Johnson a râs şi a spus „De fapt eu am văzut primul microscop din lume. Mărea doar de câteva ori, iar imaginea nu era clară”. Profetul Muhammad nu a avut niciodată un microscop sau echipament ştiinţific.

Singurul lucru pe care îl putem afirma este că el a fost un trimis al lui Allah. După aceasta, profesorul a început să fie interesat în studierea relatărilor ştiinţifice din Coran. În special asupra celor care se referă la dezvoltarea embrionului uman. În timp ce dr.Moore şi alţii discutau despre aspectul intern al embrionului profesorul Johnson şi-a axat prezentarea asupra descrierii detaliate a embrionului uman atât intern cât şi extern, utilizând informaţii din Coran. Profesorul Johnson: ,,În concluzie Coranul descrie nu numai dezvoltarea formei exterioare, ci şi pe cea internă.

Descrierile coranice coincid cu ceea ce a descoperit ştiinţa modernă. De exemplu, imaginea stadiului ,,mudgha” este unul dintre lucrurile pe care profesorul le-a folosit ca dovadă. În acest stadiu embrionul este în poziţie curbată cu protuberanţe şi scobituri vizibile care seamănă cu urmele lăsate de dinţi, am văzut toate acestea, deşi embrionul măsoară în acest stadiu doar un centimetru lungime. Dacă ar fi să facem o incizie în embrion vom observa că organele lui interne sunt deja formate. Profesorul Marshall a concluzionat ,,Ca om de ştiinţă mă pot ocupa numai de lucruri pe care le pot vedea. Pot înţelege cuvintele care îmi sunt traduse din Coran. Am utilizat exemple din Coran în studiul meu. Dacă ar fi să mă întorc în timp şi să pot lua cu mine ceea ce cunoaştem azi, nu aş putea descrie aceste lucruri aşa cum au fost ele descrise. Nu cred că putem afirma ceva prin care să negăm ideea conform căreia, acest individ Muhammad nu ar fi primit toate aceste informaţii de undeva. Această sursă a fost de origine non-umană, adică divină.”

 

 

____________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 4

Universalitatea religiei

  Din moment ce consecinţele urmării unei false religii sunt atât de grave, adevărata religie a lui Dumnezeu trebuie să fi fost uşor de înţeles şi universal accesibilă în trecut şi trebuie să continue să fie veşnic uşor de înţeles şi accesibilă în întreaga lume. Cu alte cuvinte, adevărata religie a lui Dumnezeu nu poate […]

 

p03xsw49 Universalitatea religieiDin moment ce consecinţele urmării unei false religii sunt atât de grave, adevărata religie a lui Dumnezeu trebuie să fi fost uşor de înţeles şi universal accesibilă în trecut şi trebuie să continue să fie veşnic uşor de înţeles şi accesibilă în întreaga lume. Cu alte cuvinte, adevărata religie a lui Dumnezeu nu poate fi limitată, indiferent de oameni, locuri sau perioadă de timp. Nu este nici logic ca o asemenea religie să impună condiţii care nu au nicio legătură cu relaţia dintre om şi Dumnezeu, cum ar fi botezul sau credinţa în om ca salvator sau intermediar. În cadrul principiului central al Islamului şi a definiţiei sale (supunerea voinţei omului în faţa lui Dumnezeu) se află rădăcinile universalităţii Islamului. Oricând omul conştientizează că Dumnezeu este Unul, că este diferit de creaţia Sa, şi se supune apoi acestui Dumnezeu, el devine musulman cu trupul şi cu sufletul şi poate fi ales pentru a intra în Paradis.

În consecinţă, oricine, în orice moment, din orice religie izolată a lumii poate deveni musulman, un adept al religiei lui Dumnezeu, Islamul, prin simpla respingere a venerării creaţiei şi prin întoarcerea la Însuşi Dumnezeu.

Este important de precizat, în orice caz, că, în locul supunerii efective în fața voinţei lui Dumnezeu, o persoană trebuie să aleagă în mod continuu între bine şi rău. Într-adevăr, omul este înzestrat de către Dumnezeu nu doar cu puterea de a distinge binele de rău, dar şi cu cea de a alege între acestea. Aceste puteri date de Dumnezeu atrag după sine o responsabilitate importantă: aceea că omul este răspunzător în faţa lui Dumnezeu pentru alegerile pe care le face. Este de la sine înţeles că omul ar trebui să încerce pe cât posibil să facă bine şi să evite răul. Aceste concepte sunt exprimate în revelaţia finală, după cum urmează:

„Cei care au crezut în [Islam], precum și aceia dintre cei care s-au iudaizat, dintre creștinii și sabeenii care au crezut în Allah și în Ziua de Apoi și au făcut bine, vor avea răsplata lor de la Domnul lor. Ei n-au a se teme și nici nu se vor mâhni.” (Coran 2: 62).

Dacă, din orice motiv, ei eşuează în a accepta mesajul final după ce le-a fost explicat în mod clar, ei vor fi în mare pericol. Ultimul Profet a spus: „Oricare dintre creştini şi evrei aude de Mine, dar nu îşi proclamă credinţa în ceea ce am adus şi moare în această stare, se va număra printre locuitorii Iadului.” (Sahih Muslim, Vol.1, p. 91, nr. 284).

Source Link

Views: 3

Imaginaţia lui Darwin

Adnan Oktar   Persoana care a enunţat teoria evoluţionistă în forma în care este ea susţinută astăzi a fost un naturalist amator englez, Charles Robert Darwin. Darwin nu a urmat niciodată vreo specializare în biologie. El a avut doar un interes de amator în ceea ce priveşte natura şi formele de viaţă. Interesul său l-a […]

Adnan Oktar

 

Persoana care a enunţat teoria evoluţionistă în forma în care este ea susţinută astăzi a fost un naturalist amator englez, Charles Robert Darwin.

Darwin nu a urmat niciodată vreo specializare în biologie. El a avut doar un interes de amator în ceea ce priveşte natura şi formele de viaţă. Interesul său l-a împins să se alăture voluntar unei expediţii, la bordul unei nave numite H.M.S. Beagle, care a plecat din Anglia în 1832, călătorind vreme de cinci ani în diferite zone de pe glob. Tânărul Darwin a fost foarte impresionat de diferitele specii de vieţuitoare, în special de un soi de cinteze pe care le-a văzut în Insulele Galapagos. El a crezut că formele variate ale ciocurilor lor erau cauzate de adaptarea lor la habitat. Cu această idee în minte, el a presupus că originea vieţii şi a speciilor constă în conceptul de „adaptare la mediu“. Darwin s-a opus astfel faptului că Dumnezeu a creat diferitele specii de vieţuitoare separat, sugerând că acestea provin mai degrabă dintr-un strămoş comun, diferenţiindu-se unele de altele ca rezultat al condiţiilor naturale.

Ipotezele lui Darwin nu au fost bazate pe descoperiri ştiinţifice sau pe vreun experiment; totuşi, în timp, acestea s-au transformat

darwin

într-o teorie arogantă, având susţinerea şi încurajarea primită de la biologii materialişti recunoscuţi de la acea vreme. Ideea era că indivizii ce s-au adaptat la un anumit habitat în cel mai bun mod posibil, au transferat apoi calităţile lor generaţiilor care au urmat; aceste calităţi avantajoase s-au acumulat astfel în timp şi au transformat individul într-o specie total diferită de strămoşii săi. (Originea acestor „calităţi avantajoase“ era necunoscută la acea vreme.) Conform lui Darwin, omul a fost produsul cel mai dezvoltat al acestui mecanism imaginar.

Darwin a denumit acest proces „evoluţie prin selecţie naturală“. El a crezut că a găsit „originea speciilor“: originea unei specii era o altă specie. El a publicat aceste idei în cartea sa intitulată „Originea speciilor, prin intermediul selecţiei naturale“(The Origin of Species, By Means of Natural Selection), în anul 1859.

Darwin era conştient de faptul că această teorie se confrunta cu o serie de probleme. El a mărturisit aceste lucruri în cartea sa, în capitolul „Dificultăţile teoriei“(Difficulties on Theory). Aceste dificultăţi constau în primul rând în date ale fosilelor, în existenţa anumitor organe complexe ale vieţuitoarelor, care nu putea fi explicată prin coincidenţe (spre exemplu, ochiul) şi în instinctele vieţuitoarelor. Darwin spera ca aceste dificultăţi să poată fi depăşite graţie descoperirilor viitoare; şi totuşi, toate aceste lucruri nu l-au oprit să vină cu tot felul de explicaţii neadecvate pentru unele dintre ele. Fizicianul american Lipson a făcut următorul comentariu referitor la „dificultăţile“ lui Darwin:

„Citind ‚Originea speciilor’, am descoperit că Darwin era mult mai puţin sigur de afirmaţiile sale, decât este el 

prezentat de obicei; capitolul intitulat ‚Dificultăţile teoriei’ (Difficulties on Theory) spre exemplu, arată o lipsă considerabilă de încredere în sine. Ca fizician, am fost intrigat în special de comentariile sale legate de apariţia ochiului.“9

În timpul dezvoltării teoriei sale, Darwin a fost impresionat de mai mulţi biologi evoluţionişti care l-au precedat, şi în special de biologul francez Lamarck.10 Conform lui Lamarck, vieţuitoarele au transferat trăsăturile pe care le-au acumulat de-a lungul vieţii de la o generaţie la următoarea şi astfel au evoluat. Spre exemplu, girafele au evoluat din animale asemănătoare antilopelor, alungindu-şi gâtul din ce în ce mai mult, de la o generaţie la alta, pe măsură ce au încercat să atingă ramuri situate din ce în ce mai sus pentru a se hrăni. Astfel că Darwin a folosit teza „transferului de trăsături acumulate“, propusă anterior de Lamarck, ca factor determinant al evoluţiei formelor de viaţă.

Atât Darwin, cât şi Lamarck greşeau, întrucât în zilele lor, viaţa putea fi studiată prin intermediul unei tehnologii foarte primitive şi la un nivel foarte neadecvat. Domenii ştiinţifice precum genetica şi biochimia nu existau la acea vreme nici măcar cu numele. Prin urmare, teoriile lor depindeau în întregime de puterea lor de imaginaţie.

gregor-mendel

 

În timp ce ecourile cărţii lui Darwin încă reverberau, un botanist austriac pe nume Gregor Mendel descoperea în 1965 legile eredităţii. Deşi nu s-au auzit multe despre aceasta până spre sfârşitul secolului, descoperirea lui Mendel a câştigat o importanţă majoră în primii ani ai secolului al XX-lea. Aceasta a fost naşterea ştiinţei numită genetică. Ceva mai târziu, s-a descoperit structura genelor şi a cromozomilor. Descoperirea în anii 1950 a structurii moleculei de ADN ce încorporează informaţia genetică, a aruncat teoria evoluţionistă într-o mare criză. Motivul a fost incredibila complexitate a vieţii şi invaliditatea mecanismului evoluţionist propus de Darwin.

 

Aceste evenimente ar fi trebuit să aibă drept rezultat aruncarea teoriei lui Darwin la coşul de gunoi al istoriei. Totuşi, acest lucru nu s-a produs, întrucât anumite cercuri au insistat în revizuirea, reînnoirea şi ridicarea teoriei lui Darwin la o platformă ştiinţifică. Aceste eforturi capătă sens numai dacă înţelegem că în spatele teoriei se află mai degrabă intenţii ideologice decât preocupări ştiinţifice.

 

sursa: Asociatia Musulmanilor din România

Source Link

Views: 6