Adnan Aș-Șareef
“Îl preamăresc cele şapte ceruri şi pământul şi cei care se află în ele şi nu este nimic care să nu-L preamărească şi să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor. Dar El este Blând şi Iertător” (Al-Isra: 44).
Arhanghelul Gavriil a venit într-o zi la Trimisul lui Allah (- Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) care stătea trist, cu rănile sângerând, dupăce îl loviseră câţiva din neamul de la Mekka, şi i-a zis lui: Ce-i cu tine? El ia răspuns: Aceştia mi-au făcut cutare şi cutare. L-a întrebat: Vrei să-ţi arăt un semn? El i-a răspuns: Da! S-a uitat la un pom situat pe cealaltă parte a văii şi i-a zis: Cheamă pomul acela! Şi el l-a chemat şi pomul a venit mergând până ce s-a oprit în faţa lui. Arhanghelul i-a zis: Spune-i să se întoarcă! Şi i-a zis el şi s-a întors la locul de unde plecase. Atunci, Trimisul lui Allah i-a zis Arhanghelului: ”Îmi este de ajuns!“
(Hadis nobil consemnat de Ibn Maja în Sunan)
“Eu cred că materia este făcută din spirit şi ea ne conduce direct la meditaţia asupra lui Dumnezeu”. Bergson
AERUL
“Dar nu! Jur pe ceea ce vedeţi şi pe ceea ce nu vedeţi”
Creatorul a jurat pe toate făpturile vizibile şi invizibile. Următoarele informaţii despre aer îi conferă cititorului o idee despre sensurile ştiinţifice conţinute de versetul sfânt de mai sus. Aerul este una din binefacerile invizibile ale Creatorului, pe care El le-a hărăzit să fie un bun al tuturor.
Dacă omul ar fi fost în stare să domine aerul, l-ar fi vândut şi l-ar fi cumpărat şi s-ar fi luptat pentru el, aşa cum a procedat cu cele mai multe lucruri pe care Domnul i le-a făcut supuse şi i le-a încredinţat lui. Dar cei mai mulţi dintre oameni nu au fost la nivelul acestei încrederi: “Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor, sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă de el însuşi] şi tare neştiutor” (Al-Ahzab: 72).
Făpturile de pe pământ trăiesc în oceanul gazos invizibil care este aerul şi care înconjoară pământul din toate părţile, ridicându-se deasupra lui până la înălţimea de aproximativ şaisprezece kilometri. Aerul uscat este un amestec gazos compus din oxigen în proporţie de 21%, azot în proporţie de 78%, argon în proporţie de 0,9%, bioxid de carbon în proporţie de de 0,003% şi alte gaze rare, aşa cum sunt metanul şi altele. Dacă aceste procente s-ar dezechilibra într-o măsură foarte mică, s-ar strica rânduiala minunată care a făcut viaţa posibilă pe planeta Pământ. Este suficient să amintim că unul din motivele secetei care afectează de ani de zile întinse suprafeţe ale pământului este creşterea procentului de bioxid de carbon, care s-a dublat în ultimul secol ca urmare a risipirii energiei şi a poluării mediului. Savanţii apreciază că omenirea se va autodistruge, dacă omul nu va pune capăt dezechilibrului balanţei foarte precise stabilite de Stăpân, în ceea ce priveşte compoziţia aerului, căci El ne-a prevenit în această privinţă, atunci când a grăit: “Şi cerul El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa/ Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire” (Ar-Rahman: 7-8);
“Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite” (Al-Qamar: 49).
Ştiinţa nu a descoperit gazele din care se compune aerul decât în secolul al XVIII-lea, prin savantul englez Pristly şi savantul francez Lavoisier, pe care gloata l-a decapitat în timpul revoluţiei franceze prin ghilotinare, în anul 1793, pretextând că revoluţia nu are nevoie de savanţi. Unul dintre prietenii săi l-a deplâns, prin cuvintele devenite celebre: “Nu a fost nevoie decât de câteva secunde pentru tăierea unui cap, dar probabil că o sută de ani nu vor fi de ajuns pentru crearea altuia ca acesta..”
sursa: Revista franceză „Știința și viața”, martie 1991
Source LinkViews: 4
