Rotirea Pământului în jurul axei sale – partea 1

Adnan Ash-Shareef

 

 

PamantulÎn acelaşi timp cu rotirea în jurul Soarelui, Pământul se roteşte şi în jurul axei sale. Coranul cel Sfânt se referă la rotirea Pământului în jurul axei sale în mai multe versete, dintre care vom menţiona câteva:

 

1. „Schimbarea nopţii şi a zilei”

 

Expresia „schimbarea nopţii şi a zilei” apare în următoarele cinci versete sfinte:

În facerea cerurilor şi a pământului, în schimbarea nopţii şi zilei, în corăbiile care plutesc pe mări cu ceea ce foloseşte oamenilor, în apa pogorâtă de Allah din cer, cu care a înviat pământul, după ce a fost mort, şi a răspândit pe el vietăţile, în schimbarea vânturilor şi a norilor supuşi dintre cer şi pământ sunt cu adevărat semne pentru nişte oameni care pricep. (Al-Baqarah 2:164);

În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte. (Aal ’Imran 3 :190);

În succedarea nopţii şi a zilei şi în cele pe care Allah le-a făcut în ceruri şi pe pământ sunt semne pentru oamenii care au frică de Allah. (Yunus: 6);

El este Cel care dă viaţă şi dă moarte şi la El se află schimbarea nopţii şi zilei. Oare voi nu pricepeţi? (Al-Mu’minun: 80);

Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Întru acesta sunt semnele pentru acei care ştiu. (Ar-Rum: 22).

Repetarea unei expresii în mai multe versete sfinte atrage atenţia cititorului să reflecteze asupra sensurilor ei ştiinţifice.

În cele ce urmează, ne vom referi la succedarea nopţii şi a zilei (ta’aqub) şi la diferenţa dintre ele (tafawut).

Succedarea nopţii şi a zilei. Unul dintre sensurile expresiei „schimbarea nopţii şi a zilei” este „succedarea” lor, adică faptul că noaptea vine după zi şi ziua urmează după noapte, datorită rotaţiei moderate a Pământului în jurul axei sale, aşa cum se observă în timpul care se întinde între asfinţit şi vremea cinei şi zori şi învierea Soarelui. Dacă viteza de rotaţie a Pământului în jurul axei sale ar fi mai mare decât a hotărât Domnul (107 kilometri pe oră), noaptea şi ziua s-ar succeda brusc, iar dacă viteza de rotaţie ar fi mai mică decât cea hotărâtă de Allah, s-ar întâmpla invers. Observăm că miracolul lingvistic şi ştiinţific al cuvintelor „tragem”, „învăluie”, „degrabă”, „slab întunecată”, vine din următoarele versete sfinte care-i sugerează cititorului impresii vizuale ale trecerii treptate de la noapte la zi:

Şi un semn pentru ei este şi noaptea! Noi tragem din ea ziua şi iată-i pe ei în întuneric. (Ya-Sin: 37);

El face ca noaptea să învăluie ziua, urmându-i degrabă. (Al-A’raf: 54);

Şi pe noaptea slab întunecată [furişată] şi pe dimineaţa care vine. (At-Takwir: 17-18).

Diferenţa dintre noapte şi zi. Un alt sens al expresiei „schimbarea nopţii şi a zilei” este deosebirea dintre ele în privinţa trăsăturilor, căci nicio noapte nu seamănă cu ziua şi nicio zi nu seamănă cu noaptea, de când a creat Allah Pământul şi până la sosirea Ceasului. Acesta este sensul cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Şi El este Cel care a făcut ca noaptea şi ziua să urmeze una după alta, pentru acela care voieşte să ia aminte sau voieşte să-şi arate mulţumirea. (Al-Furqan: 62).

Pentru aceia care voiesc să-şi amintească de puterea lui Allah în privinţa creaţiei menţionăm o serie de informaţii din astronomie referitoare la rotirea Pământului în jurul axei sale, ceea ce face ca noaptea şi ziua să se succeadă şi să nu semene una cu alta.

Pământul se roteşte în jurul axei sale înclinat, nu drept, axa rotirii sale alcătuind cu axa lui verticală un unghi de 23, 37 de grade. Din această rotire înclinată a Pământului, rezultă anotimpurile şi diferenţa dintre noapte şi zi. Dacă rotirea Pământului ar fi dreaptă în jurul axei sale verticale şi nu înclinată, aşa cum este situaţia planetelor Jupiter şi Venus, pe Pământ s-ar produce următoarele:

− ar lipsi anotimpurile şi noaptea ar fi egală cu ziua pe întregul Pământ şi în tot timpul anului;

− diferenţele de temperatură între zi şi noapte ar fi foarte mari şi nu ar exista condiţii de viaţă pe suprafaţa Pământului;

− s-ar dezechilibra întregul sistem, minunat întocmit, de distribuire a vânturilor, a apei şi de succedare a nopţii în diverse regiuni ale Pământului.

Dacă nu ar exista rotirea înclinată a Pământului în jurul axei sale proprii, nu ar exista deosebire între noapte şi zi şi, tocmai de aceea, diferenţa dintre noapte şi zi este o minune, adică un argument ştiinţific al existenţei lui Allah pentru aceia care au raţiune şi capacitatea de a chibzui.

Cât priveşte puterea care a făcut Pământul să fie înclinat în timpul rotaţiei în jurul axei sale, spre deosebire de celelalte planete, aceia de la care am preluat aceste informaţii astronomice, o pun pe seama întâmplării ciudate sau fericite, conform afirmaţiilor lor. Ei nu raţionează şi nu au capacitatea de a chibzui, aşa cum sunt descrişi şi înCoran, în pofida ştiinţei lor.

Pentru aceia care vor să-I aducă mulţumiri Stăpânului lor pentru că a făcut ca noaptea şi ziua să se succeadă una după alta, prezentăm următoarele informaţii ştiinţifice referitoare la diferenţa dintre noapte şi zi.

Deosebirea dintre noapte şi zi reglează existenţa vieţuitoarelor: migraţia păsărilor, peştilor, insectelor şi reproducerea lor, creşterea plantelor, deschiderea florilor şi maturizarea fructelor lor; toate acestea depind de deosebirea dintre noapte şi zi. Biologii au descoperit recent, în secolul al XX-lea, că fiecare vieţuitoare posedă un ceas biologic interior, influenţat de lungimea nopţii şi a zilei, de momentele răsăritului şi asfinţitului, precum şi de temperatură; de la ele, biologii au învăţat să studieze particularităţile biologice ale făpturilor influenţate de diferenţa dintre noapte şi zi, iar rezultatul a fost creşterea însemnată a producţiei vegetale şi animale pe care am cunoscut-o în secolul al XX-lea.

Principiul serelor pentru reproducerea fructelor şi legumelor în afara sezonului lor şi principiul crescătoriilor artificiale de păsări şi de peşte, care au condus la creşterea uimitoare a producţiei animale, s-au bazat pe înţelegerea comportamentelor biologice ale plantelor şi ale animalelor, aşa cum sunt creşterea, maturizarea, înmulţirea şi migraţia.

Biologia a demonstrat că aceste comportamente sunt influenţate direct de diferenţa dintre noapte şi zi. Pornind de la aceasta, înţelegem dimensiunea ştiinţifică ascunsă în răspunsul pe care Dumnezeu i l-a sugerat lui Moise, atunci când Faraon l-a întrebat cine este Stăpânul lumilor:

A întrebat Faraon: «Şi ce este Stăpânul lumilor?» (Aş-Şu’ara: 23);

Şi a adăugat: «Stăpânul Răsăritului şi al Apusului şi al celor care se află între acestea, dacă voipricepeţi.» (Aş-Şu’ara: 28).

Însuşirile tuturor fiinţelor existente în Răsărit şi în Apus, ca şi comportamentul lor de viaţă sunt influenţate de Răsărit şi de Apus şi de deosebirea dintre ele. Din această perspectivă ştiinţifică, înţelegem şi unul dintre sensurile versetelor în care apar cuvintele Răsărit şi Apus:

Nu! Jur pe Stăpânul Răsăriturilor şi al Apusurilor că Noi suntem în stare… (Al-Ma’arij: 40);

Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor dintre ele şi Stăpânul răsăriturilor… (As-Saffat: 5);

Domnul Răsăritului şi al Apusului! Nu este alt Dumnezeu afară de El, deci socoteşte-L numai pe El Ocrotitor! (Al-Muzammil: 9);

Stăpânul celor două răsărituri şi Stăpânul celor două apusuri. Aşadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiţi? (Ar-Rahman 55:17-18).

 

Sfârșitul părții întâiSource Link

Views: 1

Raţionalitate și credinţa în Viaţa de Apoi

Raţionalitate și credinţa în Viaţa de Apoi   S. A. A. Al-Mawdudi În legătură cu viaţa de apoi există următoarele concepţii în lume: 1. Unii oameni susţin că după moarte nu mai rămâne nimic din om şi că după viaţa pământească nu mai există o altă viaţă. După aceşti oameni, credinţa în viaţa de apoi, […]

Raţionalitate și credinţa în Viaţa de Apoi

 

S. A. A. Al-Mawdudi
life_after_death_3În legătură cu viaţa de apoi există următoarele concepţii în lume:
1. Unii oameni susţin că după moarte nu mai rămâne nimic din om şi că după viaţa pământească nu mai există o altă viaţă. După aceşti oameni, credinţa în viaţa de apoi, n-are nicio legătură cu realitatea. Ei afirmă că aşa ceva nu este posibil şi că o asemenea concepţie este antiştiinţifică.
Această concepţie aparţine ateilor, care susţin că se bazează pe o abordare ştiinţifică a problemei şi că această concepţie a lor este susţinută şi de ştiinţele occidentale.
2. Alţii, pentru a justifica faptele lor, pe acest pământ, susţin că oamenii, după moarte, se nasc din nou. Dacă cineva a dus o viaţă nedemnă, a doua oară se naşte cu înfăţişare de animal sau plantă, sau cu înfăţişare de om rău, de om nedemn. Această concepţie apare în unele credinţe orientale.
3. Există o altă concepţie care este concepţia conform căreia se spune că morţii ar învia la sfârşitul lumii şi că toţi oamenii vor fi prezentaţi la judecata de apoi, adică la judecata divină unde se hotărăşte soarta lor: raiul şi fericire sau iadul şi osânda veşnică. Acum să analizăm fiecare concepţie în parte.
Cei din prima categorie care au, spun ei, de partea lor autoritatea şi sprijinul ştiinţei, suţin că nu există o altă viaţa după moarte. Ei susţin că nu au întâlnit pe nimeni care să fi revenit la viaţă, după moarte, ca oricine să vadă că oamenii după moarte se transformă în praf şi pulbere şi de aceea moartea constitue sfârşitul vieţii, neexistând nicio formă de viaţă după moarte. Să fim atenţi puţin la logica acestora. Ceea ce susţin ei are într-adevăr o bază raţională? În această situaţie când n-au întâlnit niciun caz de revenire la viaţă, ei logic ar trebui să spună că nu ştiu ce se întâmplă cu omul după moarte. În loc de această atitudine loială şi corectă, ei susţin sus şi tare că după moarte nu există nicio formă de viaţă şi când spun acest lucru ei nu uită să amintească că această afirmaţie a lor are o bază ştiinţifică. În realitate, toate aceste afirmaţii ale lor sunt pure speculaţii.
În această problemă ştiinţa nu poate să ne dea un răspuns afirmativ sau negativ, din contră, ne atrage atenţia că afirmaţiile legate de inexistenţa unei alte vieţi după moarte, sunt nefondate. Această atitudine a lor nu se poate asemui cu cea a unuia care, dacă nu a văzut niciodată vreun avion în viaţa lui, susţine că nu poate exista un asemenea aparat zburător făcut de mâna omului. Dacă un om sau chiar mai mulţi oameni n-au văzut cu ochii lor ceva, asta nu înseamnă că acel ceva nu există în realitate.
A doua concepţie susţine că oamenii se nasc şi mor de mai multe ori. Dacă în prima generaţie a trăit o viaţă nedemnă, atunci a doua oară se naşte animal, iar dacă în prima generaţie a trăit ca un animal, datorită bunei comportări, a doua oară se naşte om. Şi tot aşa viaţa şi moartea intră într-un cerc vicios, care nu poate să aibă nicio fundamentare raţională.
Acum să analizăm a treia concepţie. Prima argumentare de la care pleacă această concepţie este următoarea: Într-o bună zi această lume va avea un sfărşit. Allah va distruge acest univers şi în locul lui va crea un sistem superior.
Acest argument este corect fără posibilitatea de a fi contestat într-un fel. Cu cât ne concentrăm gândirea asupra esenţei acestui univers, cu atât ne dăm seama că el nu este dat o dată pentru totdeauna. Această concluzie se degajă din cel adevăr că resursele sale de energie nu sunt nelimitate. Este aproape cert că acestea se vor epuiza într-o zi. Tocmai de aceea oamenii de ştiinţă acceptă ipoteza că la un moment dat soarele se va răci şi îşi va pierde toată energia, că aştrii se vor ciocni între ei şi că toate sistemele universului se vor transforma într-un haos general.
Admiţând distrugerea completă a universului, trebuie să admitem implicit că va intra într-o altă etapă de evoluţie, superioară.
A doua argumentare a acestei concepţii este următoarea: Omul va căpăta din nou viaţă. Oare acest lucru este imposibil? Să zicem că acest lucru n-ar fi posibil, atunci cum de a fost posibilă actuala viaţă a omului? Este fără îndoială că Allah, care a creat omul pe lumea aceasta, va proceda la fel şi pe lumea cealaltă. Acest lucru nu este doar o probabilitate, ci o certitudine.
A treia argumentare: Toate faptele oamenilor sunt înregistrate cu precizie, fiind mai apoi prezentate lui Allah, în ziua judecăţii de apoi.
Autenticitatea acestui argument este confirmată chiar de ştiinţa însăşi. Mai mult se consideră că sunetul determină apariţia unor unde uşoare în aer şi că apoi dispare cu totul. În momentul actual se ştie că sunetul lasă nişte amprente asupra obiectelor cu care vine în contract şi că datorită acestor amprente acest sunet poate fi reconstituit. Discurile de gramofon sunt făcute conform acestui principiu.
Al patrulea argument se bazează pe faptul că în ziua judecăţii de apoi Allah va cere socoteală oamenilor pentru faptele lor din timpul vieţii, hotărând raiul şi fericirea pentru cei cu credinţă şi cei buni şi osânda veşnică pentru cei necredincioşi şi răi.
Oare în această idee există ceva care să vină în contradicţie cu logica? Deseori ne este dat să vedem că cineva, deşi făptuieşte numai fapte bune, totuşi nu beneficiază de pe urma acestei comportări a sa, dar, în acelaşi timp, ne este dat deseori să ne întâlnim cu oameni care, deşi câştigă enorm datorită comportării lor nedemne şi mârşave, nu sunt pedepsiţi de nimeni. Observând la tot pasul o asemenea nedreptate, involuntar ne gândim că odată şi odată primul va fi recompensat pentru faptele sale bune, iar cel de-al doilea va fi pedepsit aspru pentru faptele sale rele. La această judecată de apoi vor fi dezvăluite toate păcatele, fără excepţie, chiar şi acele păcate săvârşite cu gândul. În urma acestei judecăţi de apoi va fi hotărâtă soarta oamenilor în funcţie de comportamentul practic şi mental pe care l-au avut în trecerea lor pe pământ. În lumea de apoi, spre deosebire de lumea aceasta, lumea pământeană, nu există anomalii de felul celor existente pe pământ când un om de o valoare deosebită să fie în slujba unui prost sau un om cu o integritate morală aparte să fie batjocorit de unul lipsit de orice scrupule.
Ultimul argument al acestei concepţii este legat de probabilitatea existenţei raiului şi iadului.
Din moment ce Allah a putut să creeze soarele, luna, stelele şi pământul, atunci de ce n-ar fi putut crea raiul şi iadul?! Când toţi morţii vor învia la sfârşitul lumii şi vor răspunde, înaintea lui Allah pentru faptele bune şi rele pe care le-au făptuit în funcţie de gravitatea lor, Atotputernicul va hotărâ pentru unii recompensa, iar pentru alţii osânda şi de asemenea va stabili şi locul unde vor sta cei buni, cei fără păcate, adică raiul şi locul unde îşi vor ispăşii osânda veşnică cei răi, cei păcătoşi, adică iadul.
După analiza tuturor acestestor aspecte ale acestei chestiuni, credem că nimeni cu o gândire raţională şi nimeni de bună credinţă, nu va putea să nu admită , să creadă în existenţa unei vieţi după moarte. Mai mult, oamenii cred în viaţa de apoi, şi pentru că profetul Muhammed îi învaţă că nu trebuie să se îndoiască de existenţa ei şi că această credinţă este numai şi numai pentru binele nostru.
Principiile enumerate mai sus constituie cele cinci dogme fundamentale ale Islamului. Esenţa lor este concentrată într-o mică propoziţie numită Al-Kalimatul Tayyiba (Cuvinte de împăcare). Când un credincios pronunţă cuvintele La ilahe illAllah( Nu există alt Allah înafara lui Allah) înseamnă că el nu recunoaşte nicio altă divinitate înafară de Allah. Şi dacă la aceste cuvinte adaugă şi cuvintele Muhammed un –rasulullah ( Muhammed este trimisul şi profetul lui Allah), înseamnă că el atestă şi acceptă faptul că Muhammed este trimisul lui Allah. Deci, alături de recunoaşterea ca profet a lui Muhammed, un musulman crede în Allah şi arată supunere devotată faţă de voia Lui, crede în toate cărţile sfinte vestite de Dumnezeu, în îngerii Lui şi în viaţa de apoi. Deasemenea, un bun musulman trebuie să respecte căile şi mijloacele de manifestare a credinţei şi a supunerii noastre faţă de Allah, definite şi cerute de profetul Muhammed. Aceasta este singura cale de mântuire şi izbăvire…

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

Mediul înconjurător

    Din perspectiva unui musulman, Allah  a creat totul din univers in anumite proportii masurate atat cantitativ cât și calitativ. In Traducerea Sensurilor Versetelor din Coran scrie:  Noi am creat toate lucrurile bine intocmite.  (Al-Qamar 54:19)  …si tot lucrul are la El masura.  (Ar-Ra`d 13:8)  Si cerul El l-a inaltat si El a stabilit […]

 

 

Din perspectiva unui musulman, Allah  a creat totul din univers in anumite proportii masurate atat cantitativ cât și calitativ.

In Traducerea Sensurilor Versetelor din Coran scrie:


environment1 Noi am creat toate lucrurile bine intocmite. 

(Al-Qamar 54:19)

 …si tot lucrul are la El masura. 

(Ar-Ra`d 13:8)

 Si cerul El l-a inaltat si El a stabilit balanta.

(Ar-Rahman 55:7)

 In Univers exista o diversitate enorma de forme. Universul este o evidenta a maretiei Creatorului, El este cel care determina si ordona toate lucrurile, si tot ceea ce a creat Il slaveste.

N-ai vazut tu ca pe Allah il preamaresc cei din ceruri si de pre pamant, ca si pasarile care-si intind aripile? Fiecare stie rugacinea sa si lauda sa. Iar Allah este Binestiutor [‘Alim] a ceea ce fac ei. 

(An-Nur 24:41)

 

Fiecare lucru creat de Allah are un scop si un inteles.

El este acela care v-a facut pamantul ca leagan si v-a facut voua pe el drumuri si a pogorat apa din cer.” Si prin ea am facut sa rasara soiuri de felurite plante. 

 Mancati si lasati sa pasca vitele voastre! Intru aceasta sunt semne pentru cei daruiti cu minte. 

(Ta-Ha 20:53-54)

 El nu a creat nimic fara un scop anume:

Si nu am facut Noi cerurile si pamantul si cele ce se afla inte ele, jucandu-ne (in desert) / Nu le-am facut Noi decat intru adevar, insa cei mai multi dintre ei nu stiu. 

(Ad-Dukhan  44:38-39)

 

Tot ce a fost creat in Univers a fost creat pentru a-L servi pe Allah Subhanahu Wa Ta’ala.

Allah este Cel care face sa crape semintele si samburii. El da viata la ceea ce este mort si face sa moara ceea ce este viu. Acesta este Allah! Cum, atunci, va lasati voi abatuti [de la El]?

(Al-An’am  6:95)

 

Dreptul omului de a se bucura de resursele naturale, implica si obligatia omului de a pastra aceste resurse. Allah a creat toate sursele de viata pentru om si toate resursele naturii de care are nevoie pentru a realiza obiective precum contemplare, adorare, constructie, si apreciere. Asadar omul nu are nici un drept sa degradeze mediul inconjurator, sau sa exploateze resursele naturale in mod abuziv.

 

sursa: Lumea Islamica

Source Link

Views: 2