Crede și cercetează!

    Fenomenul vieţii a stârnit multe discuţii în legătură cu unele dintre aspectele sale, prin urmare, am considerat potrivit să menţionăm câteva reguli care vorbesc despre anumite adevăruri ale Islamului, care au legătură cu înclinaţia oamenilor de a considera că raţiunea este metoda cea mai adecvată pentru cunoaştere. 1 – Islamul le-a impus oamenilor […]

 

 

Fenomenul vieţii a stârnit multe discuţii în legătură cu unele dintre aspectele sale, prin urmare, am considerat potrivit să menţionăm câteva reguli care vorbesc despre anumite adevăruri ale Islamului, care au legătură cu înclinaţia oamenilor de a considera că raţiunea este metoda cea mai adecvată pentru cunoaştere.

1 – Islamul le-a impus oamenilor să gândească şi să cerceteze. Există numeroase versete din Sfantul Quran care subliniază acest principiu:

Oare nu văd ei împărăţia cerurilor şi a pământului şi [toate] lucrurile pe care le-a creat Allah? (Al-ʽA’raf 7:185);

Spune: «Priviţi la cele care sunt în ceruri şi pre pământ!» (Yunus 10:101);

Oare n-au văzut ei că Allah nu a creat cerurile şi pământul şi ceea ce se află între ele decât întru adevăr şi pentru un termen hotărât? (Ar-Rum 30: 8).
2 – Islamul le-a impus oamenilor cunoaşterea şi ştiinţa. Există numeroase tradiţii care îndeamnă la cunoaştere, precum şi versete care arată limpede că aceia care cunosc Universul Il cunosc mai bine şi pe Dumnezeu :

Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Intru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. (Ar-Rum 30:22);

Oare nu vezi că Allah a făcut să coboare din cer apă şi că Noi am făcut apoi să iasă la iveală roade cu felurite culori şi că în munţi sunt dâre albe şi roşii, cu felurite culori, şi stânci negre? Tot astfel sunt şi printre oameni şi vieţuitoare şi vite cu felurite culori. Şi se tem de Allah singuri învăţaţii dintre robii Săi. (Fatir 35:27-28).
3 – Este evident că musulmanul are datoria de a susţine rezultatele la care au ajuns gândirea şi ştiinţa şi de a nu sprijini contrariul acestora. Se poate întâmpla să existe unii musulmani ignoranţi sau chiar buni cunoscători care să se opună acestor adevăruri ştiinţifice, însă, în acest caz, este vorba de o opinie personală şi, dacă greşesc, musulmanii de rând şi învăţaţii le vor reproşa acest lucru.

In lucrarea sa intitulată «Tahaf.ut. al-falasifa / Incoerenţa filosofilor», atacându-i pe teologii care tăgăduiesc adevărurile ştiinţifice (era vorba despre stabilirea momentelor eclipselor de soare şi de lună şi altele) Imamul Al-Ghazali afirmă: „acela care îşi închipuie că tăgăduirea acestui lucru ar face parte din religie păcătuieşte împotriva religiei şi-şi slăbeşte propria poziţie. Aceste lucruri se bazează pe calcule geometrice şi matematice şi nu pot exista îndoieli în privinţa lor. Acela care ia cunoştinţă de ele şi acceptă argumentele lor, iar pe urmă dă ascultare cuiva care îi spune că acest lucru ar contraveni legii divine, nu se îndoieşte de lucrul respectiv, ci se îndoieşte de legea divină, iar provocarea unei daune legii divine de către acela care o sprijină este mai gravă decât dauna pe care i-o aduce acela care o contestă şi despre el se poate spune precum în zicala: «Un duşman cu minte este mai bun decât un prieten ignorant»”.

Nu este rezonabil ca Dumnezeu Preaputernicul şi Preamăritul să ne poruncească să cercetăm, să învăţăm, să analizăm şi să cunoaştem şi pe urmă să ne interzică să ne călăuzim după rezultatele ştiinţei, cercetării şi cunoaşterii. Dimpotrivă: dacă ne-a poruncit să gândim, ne-a poruncit şi să ţinem seama de rezultatele gândirii şi aşa mai departe.

4 – Dacă Islamul este o religie ştiinţifică atunci şi musulmanul are o gândire şi o orientare ştiinţifică, iar dacă scopul lui este acela de a ajunge la adevărul riguros d.emonstrat, ceea ce înseamnă că el nu trebuie să accepte bănuielile, ipotezele şi teoriile ca fiind adevăruri ştiinţifice. Musulmanul trebuie să se situeze întotdeauna pe un teren solid în lumea gândirii.

Dumnezeu , care ne-a poruncit să nu ne arătăm cu nesupunere faţă de adevăr, nu este mulţumit dacă noi acceptăm ceva fără dovadă sau considerăm ipoteza şi teoria drept adevăruri axiomatice:

Şi nu urma [lucrul despre] care nu ai nicio cunoştinţă! Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat! (Al-Israa’ 17:36);

Insă ei nu au ştiinţă despre aceasta. Ei nu urmează decât bănuiala, însă bănuiala nu este de niciun folos faţă de Adevăr. (An-Najm 53:28);

Spune: «Aduceţi dovada voastră, dacă voi sunteţi cei care grăiesc adevărul…» (An-Naml 27:64);

Aduceţi-mi mie o carte de dinaintea acesteia sau vreo urmă de ştiinţă, dacă voi grăiţi adevăr. (Al-ʽAhqaf 46:4);

Ei nu urmează decât bănuiala şi ceea ce poftesc sufletele, în vreme ce la Domnul lor le-a venit călăuzirea. (An-Najm 53:23).
Aceasta este marea diferenţă dintre mentalitatea islamică şi celelalte mentalităţi. Mentalitatea musulmană acordă o importanţă deosebită verificării şi certitudinii; nu acceptă nimic fără argument şi nu situează în rândul adevărurilor decât ideile care se bazează pe argumente categorice, spre deosebire de cealaltă mentalitate care uneori facilitează abuzurile, descriind ceea ce nu este ştiinţific drept ştiinţific şi crezând în acest lucru ca şi cum ar fi cert, în pofida argumentului slab sau a posibilităţii prăbuşirii lui.

Raţiunea islamică, aşa cum refuză să nu fie ştiinţifică, tot la fel refuză să fie intuitivă, prezumtivă sau bănuitoare.

De când a apărut Islamul ca religie, raţiunea islamică s-a dovedit a fi deschisă către viaţă, ştiinţă şi experienţă şi a început să dezlege enigmele Universului, manifestând dorinţa de a cunoaşte totul şi de a supune întregul Univers experienţei ştiinţifice pentru a-i deduce legile.

preface-img1Civilizaţia islamică a devenit treptat o civilizaţie strălucitoare, avansând în direcţia unor noi şi importante descoperiri ştiinţifice.

Este incontestabil faptul că bazele gândirii islamice au dat naştere raţiunii occidentale experimentale din care s-a născut – apogeu al devenirii sale – civilizaţia ştiinţifică şi industrială occidentală.

Dacă în lumea occidentală adevărurile descoperite în mod empiric de către ştiinţă s-au ciocnit cu religia care domina societatea, vina a aparţinut religiei deformate, mistificate, care nu a rezistat în faţa adevărului.

Ceea ce s-a petrecut în spaţiul occidental nu s-a întâmplat în lumea musulmană nici în vechime, nici în timpurile moderne şi nici nu se poate întâmpla, deoarece adevărul nu se opune adevărului, ci îl sprijină; religia adevărată este religia lui Dumnezeu  şi Universul a fost creat de către El, iar ceea ce a creat Dumnezeu  nu poate fi în contradicţie cu lucrurile pe care El le-a transmis.

De aceea unul dintre fenomenele minunate permise de către Dumnezeu  a fost faptul că Surele Quranului au menţionat fapte şi fenomene pe care ştiinţa l-a descoperit ulterior, dar şi fapte care s-ar putea să fie descoperite în viitor.

 

 

Sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 0

Versetele calauzitoare

Versetele calauzitoare Intr-una din calatoriile mele in Dubai, am vazut intr-un restaurant un tablou pictat extrem de frumos. Desi nu sunt un impatimit si nici macar un cunoscator de arta, am stat si am privit la el indelung, zeci de minute. Cei care erau cu mine la masa au observat si au intrebat chiar chelnerul […]

Versetele calauzitoare

decd90671b475cb1c3bbd4d9d46210b3 Versetele calauzitoareIntr-una din calatoriile mele in Dubai, am vazut intr-un restaurant un tablou pictat extrem de frumos. Desi nu sunt un impatimit si nici macar un cunoscator de arta, am stat si am privit la el indelung, zeci de minute. Cei care erau cu mine la masa au observat si au intrebat chiar chelnerul ce reprezinta acea grafica. Foarte amabil, el ne-a raspuns ca e un verset din Sfantul Coran si ca este scris intr-un stil caligrafic deosebit (el a mentionat si numele stilului, insa nu am retinut). Ma interesa si ce scrie acolo, dar si cine este artistul in cauza. Dupa ce am plecat de acolo, in seara aceea, am cautat si eu online Coranul in limba engleza (am crezut ca nu exista in limba romana) si am cautat cateva explicatii suplimentare ale acelor versete. M-au cutremurat! Toate acele sensuri mi-au dat ganduri atat de profunde, incat am inceput sa ma gandesc la viata mea, la sensul existentei mele si la stilul meu de viata. Am hotarat sa ma schimb, sa fiu mai constient de Creatorul meu si sa fiu mai aproape de EL prin tot ceea ce fac. Dupa aproximativ doua luni am adus marturisirea de credinta si am devenit musulman. Slava lui Allah, Cel Care m-a creat si m-a calauzit.

Versetele calauzitoare

Mai jos sunt redate acele versete care la inceput m-au atras doar prin frumusetea caligrafiei:

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Aduceţi, aşadar, slavă lui Allah, când vine seara pentru voi şi când vă treziţi dimineaţa! Slavă Lui în ceruri şi pre pământ – atât înainte de asfinţit, cât şi când sunteţi în mijlocul zilei! El îl scoate pe cel viu din cel mort şi-l scoate pe cel mort din cel viu. El dă viaţă pământului, după moartea lui. Şi tot astfel veţi fi şi voi scoşi. Printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat pe voi din ţărână şi apoi    iată-vă pe voi oameni care v-aţi răspândit [pe pământ]. Şi printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.

 Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Întru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. Şi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopţii şi în timpul zilei şi căutarea de către voi a harului Său. Întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud.

Şi printre semnele Lui este [acela] că El vă arată vouă fulgerul, cu teama [de trăsnet] şi cu nădejde [în ploaie], şi că pogoară apa din cer, cu care învie pământul, după moartea lui. Întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. Şi printre semnele Lui este [acela] că cerul şi pământul există prin porunca Sa, iar dacă vă va chema pe voi cu o chemare, veţi ieşi voi din pământ. Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pre pământ şi toţi Îi sunt Lui supuşi.

Traducerea Sensurilor Versetelor Nobilului Coran, capitolul Ar-Rum: 17-26

 

Source Link

Views: 1

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința?

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința? Nu i-ai văzut pe aceia care au părăsit casele lor – cu toate că erau cu miile – de teama morții? Apoi Allah le-a zis: „Muriți!” Apoi i-a readus la viață. Allah este mărinimos cu oamenii, dar cei mai mulți oameni sunt nemulțumitori.  (Al-Baqara 2:243) Allah […]

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința?

Nu i-ai văzut pe aceia care au părăsit casele lor – cu toate că erau cu miile – de teama morții?
Apoi Allah le-a zis: „Muriți!” Apoi i-a readus la viață. Allah este mărinimos cu oamenii, dar cei mai
mulți oameni sunt nemulțumitori.  (Al-Baqara 2:243)

Allah i-a arătat Creației Sale ridicarea din morți în această viață. În surat Al-Baqara, sunt cinci exemple despre această minune și Putere nemărginită a lui Allah, iar acest verset este unul dintre ele și redă povestea oamenilor care au fugit de acasă cu miile de frica morții. Allah i-a făcut să moară, apoi El PreaÎnaltul i-a readus la viață.

Omului, în general, îi este frică de moarte, și oricât de pregătit s-ar considera pentru această creație – moartea, nu are convingerea și nici siguranța că o să fie dintre cei care vor avea o socoteală ușoară. Referitor la acest aspect, Allah îi întreabă pe oameni într-un alt verset: „Aveți voi vreo înțelegere cu Allah, ca El să vă ierte păcatele sau să fie mulțumit de voi, indiferent de ceea ce faceți?”

Omul nu are nicio siguranță în acest sens, și Allah spune: „…Niciun suflet nu știe ce va dobândi mâine și niciun suflet nu știe în care [loc de pe]Pământ va muri…” , însă trebuie să fie mulțumit de destinul pe care l-a primit, atât prin mulțumirea verbală (elhamdullillah – mulțumirea Divină), cât și prin faptele îndrăgite de Allah subhanahu wa ta’ala.

Cel mai grav lucru după kufr (necredința) este răzvrătirea împotriva lui Allah și nemulțumirea față de El subhanahu
wa ta’ala. Allah este Mărinimos cu oamenii (și Allah nu spune că este Mărinimos cu credincioșii sau o etnie anume, ci cu oamenii), însă oamenii sunt mereu nemulțumiți de ceea ce primesc și nemulțumitori față de Creatorul lor, iar această nemulțumire strică întreaga liniște sufletească a omului pe pământ. Dacă privim cu atenție, vom putea observa această liniște sufletească la un om credincios. Credinciosul este întotdeauna mulțumit cu ceea ce Allah i-a dăruit și l-a îndestulat, și a fi mulțumitor lui Allah nu este un lucru atât de greu.

Profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم l-a descris pe acest credincios mulțumitor, răbdător și împăcat cu destinul său: „Cât de minunată este situaţia unui credincios: există un bine pentru el în orice și acest lucru i se aplică doar credinciosului. Dacă i se întâmplă un bine, Îi mulţumește lui Allah și aceasta este un bine pentru el, iar dacă i se întâmplă un rău, îl îndură cu răbdare și aceasta este mai bine pentru el.” (Muslim)

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința?

Mulțumirea față de Allah poate fi verbală (elhamdullillah!) și practică (prin împlinirea de către om a tot ceea ce Allah a poruncit sau îndepărtarea de tot ceea ce Allah a interzis).

O altă formă de mulțumire față de Allah subhanahu wa ta’ala este acea stare de liniște sufletească pe care omul o dobândește prin prisma credinței și care îl determină pe acesta să îi mulțumească lui Allah pentru absolut orice, indiferent că este necaz, bucurie, sărăcie, chiar și pentru faptul că Allah l-a trezit la timp pentru rugăciunea de dimineață, pentru puterea de a vedea, de a merge, a auzi, puterea de a înțelege – și aceasta este o mare binecuvântare.

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic „Islamul azi” – „Lecția de vineri” – Să
medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin

Source Link

Views: 1