Tag: verset

Ascunderea versetelor

Ascunderea versetelor În Sfântul Coran sunt numeroase versete prin care Allah subhanahu wa ta’ala ne  transmite clar care sunt  lucrurile permise și interzise cum ar fi cele din domeniul alimentației,  vestimentatiei, normelor de conduită morală, comerț  etc. În acest sens,  profetul Muhammedﷺ a spus: „Allah a hotărât îndatoriri pe care nu trebuie să le neglijaţi, […]

Ascunderea versetelor

În Sfântul Coran sunt numeroase versete prin care Allah subhanahu wa ta’ala ne  transmite clar care sunt  lucrurile permise și interzise cum ar fi cele din domeniul alimentației,  vestimentatiei, normelor de conduită morală, comerț  etc. În acest sens,  profetul Muhammedﷺ a spus: „Allah a hotărât îndatoriri pe care nu trebuie să le neglijaţi, a stabilit limite pe care nu trebuie să le depăşiţi, a oprit de la lucruri pe care nu trebuie să le săvârşiţi şi nu a pomenit nimic despre alte lucruri, din îndurare pentru voi şi nu pentru că ar fi uitat de ele, aşa că nu le căutaţi!”

Versetul următor abordează o altfel de temă din sfera lucrurilor interzise, de altfel destul de restrânsă, şi anume ascunderea versetelor:

Cei care ascund ceea ce a pogorât Allah din Scriptură şi obțin prin această [ascundere] un preț de nimic, aceia nu înghit în burțile lor decât focul. Şi Allah nu le va vorbi în Ziua Învierii şi nu-i va curăți şi ei vor avea [parte de] chin dureros. (Al-Baqara 2:174)

Ibn Abi Adna relatează că un bărbat a deschis o prăvălie în piaţă şi a jurat că va vinde un tip de marfă pe care alţi vânzători nu o aveau şi astfel va putea să-i înșele pe unii musulmani. Atunci aceste versete au fost revelate.

Motivul pentru care această categorie de oameni prezentată de Allah în acest verset „ascund ceea ce a pogorât Allah” este obținerea unui câștig lumesc. Metafora „nu înghit în burțile lor decât foc” exprimă faptul că omul ar trebui să se îndepărteze de acest păcat de a ascunde versetele divine; omului ar trebui să îi fie  atât de frică de acest păcat, încât să îşi imagineze cum ar fi dacă ar mânca un cărbune încins din foc, iar acest lucru scoate în evidență cât de gravă este situația celui care ascunde versetele lui Allah, încercând prin această faptă să obțină un câștig aparte. Mai mult decât atât, „Allah nu le va vorbi în Ziua Învierii” – după cum ştim prea bine, Allah ne va aduna în Ziua Judecății în fața Lui şi ne va cere socoteală individual. Profetul Muhammedﷺ a spus că „fiecare dintre noi se va înfățișa în fața lui Allah”, dar gândiți-vă, imaginați-vă cum se vor simți cei de care Allah va fi mulțumit şi le va vorbi frumos, şi cum se vor simți cei cărora Allah nu le va vorbi deloc.

Ascunderea versetelor

Cum ne simțim când cele mai dragi persoane (părinții, soțul sau soția, copiii) sunt supărate şi nu vorbesc cu noi? Nu este acest lucru un chin psihologic care provoacă durere?  Dacă simțim această durere în această lume, pe acest pământ, ce vom simți atunci când Creatorul nostru, Cel Dătător de dragoste, iubire, credință, pace, îşi va întoarce privirea de la noi şi nu va dori să ne vorbească?

Allah este Cel mai Drept şi vom în fața lui la Ziua Judecății plini de speranță că,  în sfârșit, ni se va face dreptate pentru toate lucrurile pe care le-am îndurat pe nedrept în această lume, dar vom pierde ocazia de a de putea cere această dreptate dacă vom fi dintre cei care ascund versetele Lui, fiindcă El PreaÎnaltul nu ne va răspunde, nu ne va vorbi; mai mult decât atât – „Şi nu îi va curăți…” – Allah poate trece cu vederea aproape orice formă de păcat al omului în Ziua Judecății,  dar nu îi va curăți de păcate pe cei care au ascuns și au schimbat intenționat versetele Sale pentru a câştiga anumite foloase, iar aceștia vor avea parte de „chin dureros”.

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic  „Islamul azi” –  „Lecția de vineri” – „Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran”, cu profesor Demirel Gemaledin. Text editat si redactat de doamna Camelia H. 

Source Link

Views: 5

Să vorbim astfel încât să nu-I atribuim asociaţi lui Allah

 Să vorbim astfel încât să nu-I atribuim asociaţi lui Allah În următorul verset din Coran: Domnul vostru este un Domn Unic. Nu există divinitate în afară de El. El este cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. (Al-Baqarah 2:163), Allah ne spune că nu există alt Creator în afară de El şi nicio altă putere. Allah este Unicul, […]

 Să vorbim astfel încât să nu-I atribuim asociaţi lui Allah

În următorul verset din Coran:

Domnul vostru este un Domn Unic. Nu există divinitate în afară de El. El este cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. (Al-Baqarah 2:163),

Allah ne spune că nu există alt Creator în afară de El şi nicio altă putere. Allah este Unicul, Cel care conduce oamenii către adevăr, care protejează, oferă pace şi binecuvântări. Şi totuşi un anumit segment din populaţie nu crede. Unii dintre noi, atunci când sunt întrebaţi, spun că nu este alt Dumnezeu în afară de Allah şi Îl consideră Omnipotent, dar, deoarece în inimile lor nu cred acest lucru complet, speră să obţină ajutor de la oameni, în anumite circumstanţe, sau chiar cred în noroc sau şansă. Totuşi nici omul şi nicio altă creaţie nu exercită o astfel de putere. Aşa cum ni se spune în Coran:

… toată puterea Îi aparţine lui Allah. (Yunus 10:65).

Credincioşii, pe de altă parte, sunt conştienţi că nu există altă divinitate în afara lui Allah, că toată Gloria şi Puterea Îi aparţin – un adevăr pe care îl simt şi în care cred cu devotament, în fiecare moment al vieţii lor. Ei se bazează doar pe ajutorul lui Allah şi nu pe al unei alte persoane sau lucru. Ei au încredere în Allah şi se bazează numai pe El. Se tem doar de Allah şi se bazează doar pe ajutorul primit de la El, deoarece nicio persoană sau altă creatură nu posedă atributele Lui; toate sunt creaţii ce au nevoie de Allah, ele neavând puterea să îşi asigure niciun bun sau să se protejeze de rău. Coranul explică aceasta în următorul verset:

Lui i se adresează chemarea cea adevărată, iar aceia pe care îi cheamă afară de El nu le vor răspunde în niciun chip, ci ei sunt ca acela care întinde mâinile sale către apă pentru ca ea să ajungă la gura lui, fără ca ea să ajungă [vreodată]. Iar chemarea necredincioşilor nu este decât în deşert. (Ar-Ra’d 13:14).

Limbajul credincioşilor reflectă credinţa lor sinceră şi teama faţă de Allah. Indiferent de subiectul discuţiei, se recunoaşte uşor din modul lor de exprimare încrederea şi speranţa pe care aceşti oameni o au doar în Allah. Cei care au înţeles că nu există alt Dumnezeu în afară de Allah ştiu că totul se află sub controlul Lui, indiferent de ceea ce li se va întâmpla în viaţă. O astfel de înţelegere a vieţii are impact asupra viitorului, siguranţei, proprietăţii şi sănătăţii lor; pare greu de crezut, în aparenţă, că toate acestea depind de greşelile comise sau succesele obţinute. Totuşi cei cu credinţă pură cred că totul se află sub controlul lui Allah şi se comportă în consecinţă. Pentru a susţine acest punct de vedere oferim următorul exemplu: un om de afaceri, care şi-a investit toţi banii într-o nouă afacere, intră de asemenea într-o campanie promoţională şi publicitară cu scopul de a asigura o vânzare bună produselor sale. Pentru a putea concura cu alte firme din acelaşi sector trebuie să producă produse de o calitate mai bună. În plus, aşteaptă performanţe foarte bune de la toţi cei care lucrează pentru el, de la executivul care se ocupă de publicitate până la personalul de la vânzări sau marketing. El le oferă angajaţilor instrucţiunile necesare, ţine discursuri pentru a-i încuraja sau inspira, deoarece este în mod clar necesar ca el să se menţină la un nivel superior altor companii şi, în consecinţă, să aibă un succes mai mare. Acum, să considerăm că un alt om de afaceri este într-o situaţie asemănătoare, dar ştie că nu există alt Dumnezeu în afara lui Allah. Acea persoană urmează toţi paşii practici corespunzători, dar totuşi ştie că succesul nu stă în publicitate, promoţii sau campanii de marketing şi nici în personalul calificat. Dimpotrivă, ştie că oamenii pot lua decizii bune şi pot obţine succese numai cu permisiunea lui Allah. Dacă am considera oricare dintre acestea ca fiind independente de puterea lui Allah, ar însemna să Îi atribuim asociaţi. Din aceste motive, atunci când dă ordine, alege angajaţii şi monitorizează toate operaţiunile, vorbeşte ştiind că toţi aceşti factori se află la dispoziţia lui Allah. Dacă are un eşec, nu se lamentează şi nici nu cade în depresie; indiferent cine este responsabil pentru acel lucru sau indiferent de motive, va lua cea mai înţeleaptă decizie şi măsurile corespunzătoare. El ştie că, dacă s-a făcut o greşeală, Allah a vrut aşa; întregul scenariu face parte din testul la care este supus în această viaţă. În situaţia descrisă mai sus, cel care Îi este devotat lui Allah crede că totul face parte din destinul său decis de Allah prin infinita Lui înţelepciune. De aceea, atunci când se află în faţa unui obstacol, rămâne calm şi cere ajutor de la Allah, demonstrându-şi astfel supunerea. Această perspectivă, atunci când se reflectă în limbaj, este o manifestare importantă a credinţei, iar cei din jur pot recunoaşte Măreţia şi Gloria lui Allah.

 

_____________

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 5

SFÂRŞITUL UNIVERSULUI

Adnan Ash-Sharif   În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi prima creatură, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune pe care NOI am făcut-o şi pe care o îndeplinim. (Al-Anbiyaa:  104). Ei nu L-au preţuit pe ALLAH  după cum se cuvine, deşi în […]

Adnan Ash-Sharif

 

În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi prima creatură, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune pe care NOI am făcut-o şi pe care o îndeplinim. (Al-Anbiyaa:  104).

Ei nu L-au preţuit pe ALLAH  după cum se cuvine, deşi în   Ziua    Învierii       întregul      pământ     va   fi   (în)    pumnul     Său,   iar cerurile vor fi adunate (în mâna Sa) dreaptă. Mărire Lui! El este mai presus de ceea ce ei Îi fac  asociaţi! (Az-Zumar:  67).

Până la scrierea acestor rânduri nu există adevăruri ştiinţifice ferme în privinţa sfârşitului Universului,  ci doar două teorii care se opun între ele:

– Teoria Universului deschis la infinit, conform căreia Universul va continua să se extindă până în momentul în care se vor epuiza în el combustibilii stelelor şi, în consecinţă, ele se vor stinge şi vor muri şi o dată cu moartea lor se va dispersa Universul şi va pieri treptat.

–   Teoria Universului deschis   şi   apoi închis,   conform căreia Universul se va extinde până la o anumită limită, iar după aceea se va restrânge şi se va contracta pentru a deveni aşa cum a fost la început.

Această teorie este numită în limbajul neştiinţific al astronomilor ”teoria acordeonului” care se deschide până la o anumită limită,  iar după accea se va restrânge şi se va contracta pentru a deveni aşa cum a fost la început.

Conform   acesteia, Universul   va   deveni aşa   cum   a   fost   la început, adică o masă gazoasă fierbinte,  cu o temperatură şi presiune foarte ridicate, după o sută de milioane de ani de la explozia uriaşă,   care a avut loc cu cincisprezece       miliarde de ani în urmă, conform estimărilor lor. Aceasta înseamnă că Universul se va sfârşi după optzeci

începe o nouă creaţie a lui. Acestea sunt estimările savanţilor. Cât despre ceasul exact al producerii acestui lucru, el este cunoscut numai de ALLAH: ”Ei te vor întreba despre Ceas: Când va veni el?

Spune:  ”Numai la Domnul meu este ştirea despre el.  Numai EL  îl va descoperi la timpul lui.  Va fi greu pentru ceruri şi pentru  pământ şi nu va veni asupra voastră decât pe neaşteptate”. Te întreabă de parcă tu ai fi interesat (să ştii). Spune: ”Numai la ALLAH se află ştirea despre el!” Dar cei mai mulţi oameni nu ştiu” (Al-A’raf: 187).

 

În Coranul cel Sfânt  care în opinia noastră reprezintă cuvântul hotărâtor în privinţa corectitudinii ştiinţelor şi teoriilor ştiinţifice există numeroase versete care înfăţişează   sfârşitul Universului   şi din   ele înţelegem, şi ALLAH ştie cel mai bine, că Domnul va readuce Universul la starea la care a fost la început:

În ziua aceea vom închide Noi cerul,  aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi    prima     creatură,      o   vom     face    din    nou.     Aceasta     este    o promisiune, pe care Noi am făcut-o şi pe care o îndeplinim”    (Al-Anbiyaa: 104),

în sensul că cerurile şi pământul se vor împreuna din nou, aşa cum au fost iniţial. De asemenea, ALLAH Preaînaltul a grăit:

Oare nu văd cei care nu cred că cerurile şi pământul au fost împreună     şi   că   Noi   le-am    despărţit. (Al-Anbiya’:       30).

După aceea, Domnul va începe cealaltă creaţie cu un alt Univers decât cel pe care îl cunoaştem astăzi,  aşa după cum a grăit ALLAH  Preaînaltul:

În Ziua în care pământul va fi schimbat cu altul, ca şi cerurile, şi ei (oamenii)       se    vor     înfăţişa      dinaintea       Lui     ALLAH    Cel    Unic, Biruitorul (Al Wahid, Al Qahhar).  (Ibrahim:  48).

 

Versetele următoare, care zugrăvesc sfârşitul Universului  oferă unele detalii în legătură cu starea cerului, a aştrilor, a pământului şi a munţilor   la   momentul   sfârşitului   existenţei   Universului   şi   a   sosirii Ceasului. Şi, toate aceste versete confirmă teoria revenirii Universului la starea în care se află în momentul când a început creaţia Sa  şi ALLAH ştie cel mai bine!

În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aşa cum se închid sulurile cu scripturi. Aşa cum am făcut Noi prima creaţie, o vom face din nou. Aceasta este o promisiune pe care Noi am făcut-o şi pe care o îndeplinim. (Al-Anbiya’:  104).

Ei nu l-au preţuit pe ALLAH după cum se cuvine, deşi în Ziua Învierii întregul pământ va fi (în) pumnul Său, iar cerurile vor fi adunate în dreapta Sa. Mărire Lui! El este mai presus de  ceea ce Îi fac ei asociaţi!  (Az-Zumar: 67).

Când Soarele se va întuneca/ Şi când stelele se vor risipi/ Şi când munţii vor fi spulberaţi. (At-Takwir: 1-3).

Şi când mările se vor aprinde.  (At-Takwir: 6).

Şi când cerul va fi îndepărtat. (At-Takwir: 11).

Când ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla/ Nimeni nu va mai socoti venirea ei minciună./ Ea va coborâ şi va înălţa/ În această Zi pământul va fi zguduit şi clătinat/ Şi munţii vor fi sfărâmaţi în farâme/ Şi se vor preface în pulbere  risipită” (Al-Waqi’a:  1-6).

Când cerul se va despica/ Şi stelele vor cădea/ Când mările vor izbucni în flăcări. (Al-Infitar:  1-3).

Şi când se va despica cerul şi va deveni roşu aprins ca pielea roşie! (Ar-Rahman:  37).

Când stelele se vor stinge/ Şi când cerul se va despica/  Şi când munţii se vor fărâmiţa (Al-Mursalat:  8-10).

‘Te întreabă despre munţi. Spune: ”Domnul meu îi va  face praf,  risipindu-i,/ Şi îi va lăsa ca pe un şes neted,/ În care  nu vei vedea ridicătură sau adâncitură”  (Ta-Ha:  105-107).

În Ziua aceea va fi cerul precum arama topită/ Iar  munţii vor fi asemenea lânii scărmănate. (Al-Ma’arij:  8-9).

În Ziua în care cerul se va învolbura într-un vârtej/ Şi munţii se vor urni din loc” (At-Tur:  9-10).

În fiecare dintre versetele sfinte se află un adevăr ştiinţific în legătură cu starea cerului, a stelelor, a planetelor, a munţilor şi a mărilor când Universul se va sfârşi, a cărui modalitate de moarte o caută în momentul de faţă. Dacă astronomii musulmani ar adopta în studiile lor ştiinţifice de astăzi ceea ce vesteşte Coranul Cel Sfânt despre sfârşitul Universului, ar fi primii care ar ajunge să demonstreze că el va redeveni aşa cum a fost la început: o masă de gaze aprinse. Miracolele ştiinţifice ale Coranului nu se sfârşesc: unele din ele au fost descoperite de ştiinţă cu   secole   sau   cu   ani   în   urmă,   altele   vor   fi   descoperite   în   viitor,

adeverindu-se cuvintele Lui ALLAH Preaînaltul:

Fiecare profeţie are  

un timp al său şi în curând le veţi cunoaşte. (Al-An’am:  67).

În decursul unei perioade care a început cu, quarkul şi s-a sfârşit cu apariţia omului, istoria Universului a început cu aproximativ cincisprezece miliarde de ani în urmă. La început a fost vidul, apoi masa primară a particulelor primitive, apoi s-a ajuns la corpul omului, compus din   treizeci   de   miliarde   de   celule.   Existenţa   omului   pe   suprafaţa pământului nu reprezintă decât o clipită în istoria apariţiei şi a evoluţiei Universului. Dacă am încerca să comprimăm istoria Universului, din momentul apariţiei sale şi până astăzi,  într-o  singură zi, ar însemna că Soarele şi Pământul au apărut la ora 17.00 din această zi, peştii şi reptilele la ora 23:41, dinozaurii la ora 23:45,  şi au dispărut numai după nouă minute, maimuţele la ora 23:58, iar omul nu a apărut pe faţa pământului decât acum unsprezece secunde.

Dacă învăţaţii musulmani clasici şi moderni cu excepţia unei infime minorităţi dintre ei – s-ar fi inspirat din Cartea Cea Sfântă a Lui ALLAH   ar   fi   aflat   liniile   principale   largi   ale   unor   ştiinţe   precum astronomia, embriologia, genetica, profilactica şi imunologia,  diversele ştiinţe ale pământului, cum sunt geologia, ştiinţa învelişului atmosferic,

hidrologia, oceanografia, ştiinţa despre păstrarea echilibrului mediului şi poluarea lui, precum şi alte ştiinţe materiale, naturale. Astfel, ar fi aflat primii, principiile fundamentale ale acestor ştiinţe. Şi dacă ar fi făcut acest lucru,  probabil că omenirea nu ar fi trebuit să aştepte,  secole îndelungate   după   revelaţie,   ca   să   descopere   prin   savanţi   precum Copernic, Galileo, Kepler, Newton,  Hubble, Gamov, Lemaintre,      Von Allen,  Mendel,    Pasteur, Bovari  şi alţii,    unele principii de bază ale ştiinţelor materiale, naturale, pe care le găsim în Cartea Cea Sfântă a Lui ALLAH.

 

 

islamulazi.ro

Source Link

Views: 2