Tag: viata

Scopul vietii

Scopul vietii In numele lui Allah Cel Milostiv, Cel Indurator!   La un moment dat, este posibil ca informatia pe care urmeaza sa o transmiteti celor de langa dumneavoastra sa vi se para ca avand un volum mult prea mare. Dar daca va ganditi la capacitatea creierului uman si o puneti fata in fata cu […]

Scopul vietii

In numele lui Allah Cel Milostiv, Cel Indurator!

La un moment dat, este posibil ca informatia pe care urmeaza sa o transmiteti celor de langa dumneavoastra sa vi se para ca avand un volum mult prea mare.

Dar daca va ganditi la capacitatea creierului uman si o puneti fata in fata cu volumul informational pe care poate sa-l inmagazineze si, in acelasi timp, sa-l “descifreze” – atunci cele cateva pagini pe care urmeaza sa le cititi diseara nu va vor supraincarca.

Intr-o lume plina de prejudecati si conditionari de ordin economic, dar si religios este dificil sa gasim oameni care sa se gandeasca la viata in mod obiectiv. Oameni care sa incerce sa descopere Adevarul despre aceasta lume si despre scopul vietii noastre.

Din pacate, daca ar fi sa intrebam oamenii in legatura cu scopul acestei vieti, o intrebare atat de importanta, fundamentala chiar, ei nu ne vor oferi un raspuns obtinut prin tehnica rationamentului analitic. Mai degraba, in majoritatea cazurilor ei vor spune pur si simplu ceea ce altii au spus in legatura cu acest subiect. Sau ne vor spune lucrurile care sunt cel mai posibil prezumate de catre altii : ce crede despre aceasta tatal meu, ce a spus Patriarhul in cartea pe care tocmai a publicat-o, ce mi-au predat profesorii de filosofie si nu numai, ori pur si simplu ce am discutat cu prietenii mei.

Daca intrebam pe cineva “tu de ce mananci ?”, “care este scopul ?”, oricine va raspunde sub o forma sau alta – ca aceasta activitate sustine viata, oferindu-i resursele de care are nevoie pentru a continua. Iar daca intrebarea vizeaza munca, se va raspunde ca este o necesitatea atat pentru sine insusi, cat si pentru sustinerea nevoilor familiei. Dar de ce dorm oamenii ? De ce se spala ? Si lista de intrebari poate continua, primind aproape aceleasi raspunsuri la aceleasi intrebari, de la oricine, in orice limba si in orice loc ne-am afla pe Pamant. Simplu !

Atunci, de ce cand vine vorba de a raspunde la intrebarea legata de scopul vietii exista atat de multe opinii ? Primim o multitudine de raspunsuri. Si aceasta deoarece oamenii sunt confuzi.

Ei chiar nu stiu care este scopul acestei vieti.

Pasii lor incearca sa-si croiasca drum prin Intuneric… Si decat sa recunoasca sincer “Eu nu stiu”, mai repede cocheteaza cu orice raspuns programat de mintea lor sa fie oferit.

Ei bine, va ganditi la aceasta diseara …

Scopul nostru in aceasta lume se refera la a manca, dormi, imbraca, lucra, a obtine niste avantaje materiale si a ne bucura de ele ? Acesta este scopul nostru ? De ce ne-am nascut ? Care este obiectul existentei noastre ? Ce este sau cine este Intelepciunea care sta in spatele crearii omului si a acestui Univers colosal ?

Ganditi-va la aceste intrebari …

Sunt persoane care pot argumenta ca nu exista nicio dovada a vreunei origini divine, niciun semn ca ar exista o Forta. Acesti oameni sustin ca, posibil, aceasta lume este rezultatul sansei, al hazardului. Un “big bang” si toata aceasta lume, in toata complexitatea ei, a rasarit. Si mai sustin ca aceasta viata nu are un scop precis, neexistand niciun rationament logic care sa demonstreze ca exista un dumnezeu sau ca toate au un scop anume, si nici nu se gasesc motive divine care sa stea in spatele acestei lumi.

In Sfantul Coran este mentionat :

A lui Allah este imparatia cerurilor si a pamantului si El este cu putere peste toate.In crearea cerurilor si a pamantului si in schimbarea noptii si a zilei sunt semne pentru cei daruiti cu minte,Care il pomenesc pe Allah, stand [in picioare], sezand [jos] sau pe o parte si cugeta la facerea cerurilor si a pamantului, [zicand] : Doamne, n-ai facut aceasta in desert ! Slava Tie ! Apara-ne pe noi de chinul Focului ! (Aal ’Imran 3:189-191)

In aceste versete, Allah Atoatestiutorul ne arata fara echivoc care sunt treptele creatiei, facand apel la treptele logice ale psihologiei umane. Astfel, pentru inceput ne atrage atentia asupra crearii Cerurilor si a Pamantului, apoi asupra alternantei zi / noapte, iar in final ne spune ca nu a creat toate acestea doar dintr-un motiv de joaca, fara un anume scop.

Cand vedem acest design, intelegem ca el este foarte rafinat, nu de putine ori peste puterea noastra de a-l intelege in intregime. Iar ceva atat de precis, care ne depaseste granitele imaginatiei nu poate fi ceva intamplator si cu atat mai putin “prostesc”.

Daca veti lua 10 bile pe care le veti numerota de la 1 la 10, fiecare avand alta culoare, si le veti introduce intr-o urna si, cu ochii inchisi, vi se va cere sa le extrageti in ordine 1, 2, 3 … 10, stiti ce sansa aveti sa faceti acest lucru corect ?

Sansele sunt 26.000.000 : 1 !

Si atunci, care sunt sansele ca Cerurile si Pamantul sa fie urmarea unui “big bang” si, mai mult, sa fie aranjate in forma actuala ?

Dragii nostri cititori, am vrea sa facem niste lamuriri suplimentare. Atunci cand priviti un pod, o cladire sau un autovehicul, va ganditi automat la persoana sau la compania care le-a construit. Cand vedeti un avion sau o racheta, un satelit sau un vapor gigantic va ganditi, de asemenea, cat de incredibile sunt. Cand priviti o uzina nucleara sau un aeroport international foarte mare, trebuie sa ramaneti impresionat despre dinamica inginereasca aplicata in asemenea cazuri.

Si totusi, acestea sunt lucruri fabricate de mainile omului.Dar ce putem sa spunem despre corpul uman, cu intregul sau sistem foarte complex ? Ganditi-va la aceasta …

Ori ganditi-va la creier : cum gandeste, cum functioneaza, cum analizeaza, sorteaza ori recupereaza informatiile. Tot creierul este mecanismul care diferentiaza si categoriseste diferitele date si informatii intr-o milionime de secunda ! Si face aceasta in mod constant. Ganditi-va la creier pentru un moment … Este vorba despre acelasi creier care a facut autovehiculul si racheta.

Ganditi-va la creier si ce a facut el !

Sau ganditi-va la inima care pompeaza in mod continuu 60 sau 70 de ani sangele in tot corpul, mentinand aceeasi precizie toti acesti ani. Ganditi-va la aceasta …

Sau ganditi-va la rinichi si la functiile pe care ei le au, de purificare a intregului corp, executand sute de analize chimicale simultan si controland nivelul de toxicitate al intregului organism. Si toate acestea sunt efectuate automat…

Sau la ochi “camera de fotografiat” umana care regleaza, focalizeaza, interpreteaza, evalueaza si adreseaza culoarea in mod automat. Ochiul este cel care analizeaza si ajusteaza lumina si distanta. Si totul in mod automat, de asemenea. Doar ganditi-va …

Cine a creat toate acestea ? Cine stapaneste toate acestea ? Cine le-a planificat ? Si cine le reglementeaza ? Fiintele umane insele ? Cu siguranta nu !

Sau acest Univers intreg ? Ganditi-va la aceasta … Planeta noastra este una dintre multe altele din acest sistem solar si sistemul solar este unul dintre sistemele Caii Lactee. Iar Calea Lactee este una dintre constelatiile unei galaxii. Si exista milioane de alte galaxii. Gandeste-te la aceastea … Toate sunt in ordine. Nu se ciocnesc una cu cealalata. Fiecare orbiteaza pe un traseu specific doar lor. Sunt oare fiintele umane cele care mentin aceasta precizie ? Cu siguranta ca nu !

Ganditi-va la oceanul, pestele, insectele, pasarile, plantele, bacteriile si la toate elementele chimice care inca nu au fost descoperite si care nu pot fi detectate nici cu cele mai sofisticate instrumente de precizie si masuratoare. Si fiecare dintre ele au legi pe care le urmeaza.

Toate aceste succesiuni, tot acest echilibru si armonie in mijlocul unei infinite variatii de forme sa fie oare rezultatul hazardului ? Si, mai mult, acestea functioneaza permanent si perfect din intamplare ? Si se reproduc unele pe altele tot din intamplare ? Nu, desigur nu !

Trebuie sa fie total ilogic si iresponsabil ca cineva sa priveasca astfel lucrurile si cred ca suntem cu totii de acord asupra acestui aspect.

Vesnicul, Atotputernicul Dumnezeu, Cel care a creat si mentine toate acestea este Singurul care merita lauda si recunostinta noastra.

Daca cineva v-ar oferi cate 500 de lei fara niciun motiv, ati putea cel putin sa-i multumiti. Cu atat mai mult cand vine vorba despre ochii, rinichiul, creierul, viata , nasterea sau copii dumneavoastra. Cine vi le-a daruit pe toate acestea ? Oare sa fie nedemn de lauda si multumire ? Sau sa fie strain de venerarea si recunostinta dumneavoastra ?

Pe scurt, acesta este scopul vietii noastre.

Allah Atotputernicul ne spune in sfantul Coran :

Eu nu i-am creat pe djinni si oameni decat pentru ca ei sa Ma adore. (Adh-Dhariyat 51:56)

Asta este ceea ce ne spune Atotputernicul. Asa ca scopul nostru in aceasta viata nu este altul decat sa ne re-cunoastem Creatorul, sa-I fim recunoscatori, sa-L adoram si sa ne supunem legilor clare pe care ni le-a lasat.

Pe scurt, aceasta inseamna venerare. Acesta este scopul acestei vieti. Si indiferent ce alte activitati importante vom desfasura in aceasta viata (ex. : mancarea, bautul, imbracarea, munca, cititul etc.), ele trebuie sa se subordoneze adorarii.

Acesta este scopul vietii noastre. Iar eu nu cred ca cel care este om de stiinta sau analist va avea prea mult de comentat pe aceasta tema. Chiar daca ei au alte scopuri in activitatea lor, tot exista Ceva care sa-i uneasca pe ei insisi cu Dumnezeul Cel Atotputernic.

Source Link

Views: 1

Sa Il contemplam si sa Ii fim recunoscatori

Sa Il contemplam si sa Ii fim recunoscatori    Aminteste-ti de recunostinta lui Allah care se revarsa asupra ta din toate directiile: “Si de ati socoti binefacerile lui Allah, nu le-ati putea numara [Qur’an 14:34].   Sanatatea, siguranta, hrana, imbracamintea, aerul si apa – toate acestea indica faptul ca lumea ne apartine, cu toate ca […]

Sa Il contemplam si sa Ii fim recunoscatori

 

 Aminteste-ti de recunostinta lui Allah care se revarsa asupra ta din toate directiile:

“Si de ati socoti binefacerile lui Allah, nu le-ati putea numara

[Qur’an 14:34].

 

Sanatatea, siguranta, hrana, imbracamintea, aerul si apa – toate acestea indica faptul ca lumea ne apartine, cu toate ca noi inca nu realizam acest lucru. Avem tot ce ne are viata de oferit, totusi ramanen ignoranti:

“Oare nu vedeti voi ca Allah v-a supus voua toate cate sunt in ceruri si cate sunt pe pamant si v-a coplesit cu binefacerile Sale – atat cele vazute cat si cele nevazute?”

[Qur’an 31:20]

 

Avem la dispozitie doi ochi, o limba, buze, doua maini si doua picioare:

“Asadar, pe care dintre benefecerile Domnului vostru le tagaduiti?”

[Qur’an 55:13]

11 23 16 Gratitude is your superpower Sa Il contemplam si sa Ii fim recunoscatori

Iti poti imagina cum ar fi sa mergi neavand picioare? Ar trebui sa acceptam cu usurinta fapul ca noi suntem linistiti, dar linistea altora este umbrita de necazuri si suferinta? Ar trebui sa uitam faptul ca in acelasi timp cand noua ne este bine, unii mor de foame si de sete? Ganditi-va la facilitatile auzului si vazului cu care am fost inzestrati. Uitati-va la pielea voastra perfect sanatoasa si fiti recunoscatori pentru ca ati fost feriti de bolile care o ataca. Reflectati asupra capacitatilor voastre mentale si nu-i uitati pe cei care sufera din cauza acestora.

 

Ti-ai vinde vazul sau auzul contra greutatii muntelui Uhud in aur sau ti-ai schimba abilitatea de a vorbi pentru un castel imens? Ne-au fost date nenumarate abilitati, totusi noi inca preferam sa stam in ignoranta. In ciuda unui loc cald de dormit, apa proaspata de baut, un somn linistitor si o sanatate de invidiat suntem necajiti si deprimati. Ne gandim la ceea ce nu avem si suntem nerecunoscatori pentru ceea ce ne-a fost dat. Ne necajim din cauza unei mici probleme de sanatate, uitand astfel sa fim fericiti. Contemplaza si fi recunoscator pentru tot ceea ce ai.

“Ca si in voi insiva. Voi nu vedeti?”

[Qur’an 51:21]

 

 

Mediteaza asupra sinelui tau, familei tale, prietenilor tai si asupra intregii lumi:

“Ei recunosc binefacerea lui Allah si apoi o tagaduiesc, iar cei mai multi dintre ei sunt nerecunoscatori.”

[Qur’an 16:83]

Source Link

Views: 1

Există viață după moarte?

  Al-Mawdudi   În legătură cu viaţa de apoi există următoarele concepţii în lume: 1. Unii oameni susţin că după moarte nu mai rămâne nimic din om şi că după viaţa pământească nu mai există o altă viaţă. După aceşti oameni, credinţa în viaţa de apoi, n-are nicio legătură cu realitatea. Ei afirmă că aşa […]

 

Al-Mawdudi

 

after-death-1În legătură cu viaţa de apoi există următoarele concepţii în lume:
1. Unii oameni susţin că după moarte nu mai rămâne nimic din om şi că după viaţa pământească nu mai există o altă viaţă. După aceşti oameni, credinţa în viaţa de apoi, n-are nicio legătură cu realitatea. Ei afirmă că aşa ceva nu este posibil şi că o asemenea concepţie este antiştiinţifică.
Această concepţie aparţine ateilor, care susţin că se bazează pe o abordare ştiinţifică a problemei şi că această concepţie a lor este susţinută şi de ştiinţele occidentale.
2. Alţii, pentru a justifica faptele lor, pe acest pământ, susţin că oamenii, după moarte, se nasc din nou. Dacă cineva a dus o viaţă nedemnă, a doua oară se naşte cu înfăţişare de animal sau plantă, sau cu înfăţişare de om rău, de om nedemn. Această concepţie apare în unele credinţe orientale.
3. Există o altă concepţie care este concepţia conform căreia se spune că morţii ar învia la sfârşitul lumii şi că toţi oamenii vor fi prezentaţi la judecata de apoi, adică la judecata divină unde se hotărăşte soarta lor: raiul şi fericire sau iadul şi osânda veşnică. Acum să analizăm fiecare concepţie în parte.
Cei din prima categorie care au, spun ei, de partea lor autoritatea şi sprijinul ştiinţei, suţin că nu există o altă viaţa după moarte. Ei susţin că nu au întâlnit pe nimeni care să fi revenit la viaţă, după moarte, ca oricine să vadă că oamenii după moarte se transformă în praf şi pulbere şi de aceea moartea constitue sfârşitul vieţii, neexistând nicio formă de viaţă după moarte. Să fim atenţi puţin la logica acestora. Ceea ce susţin ei are într-adevăr o bază raţională? În această situaţie când n-au întâlnit niciun caz de revenire la viaţă, ei logic ar trebui să spună că nu ştiu ce se întâmplă cu omul după moarte. În loc de această atitudine loială şi corectă, ei susţin sus şi tare că după moarte nu există nicio formă de viaţă şi când spun acest lucru ei nu uită să amintească că această afirmaţie a lor are o bază ştiinţifică. În realitate, toate aceste afirmaţii ale lor sunt pure speculaţii.
În această problemă ştiinţa nu poate să ne dea un răspuns afirmativ sau negativ, din contră, ne atrage atenţia că afirmaţiile legate de inexistenţa unei alte vieţi după moarte, sunt nefondate. Această atitudine a lor nu se poate asemui cu cea a unuia care, dacă nu a văzut niciodată vreun avion în viaţa lui, susţine că nu poate exista un asemenea aparat zburător făcut de mâna omului. Dacă un om sau chiar mai mulţi oameni n-au văzut cu ochii lor ceva, asta nu înseamnă că acel ceva nu există în realitate.
A doua concepţie susţine că oamenii se nasc şi mor de mai multe ori. Dacă în prima generaţie a trăit o viaţă nedemnă, atunci a doua oară se naşte animal, iar dacă în prima generaţie a trăit ca un animal, datorită bunei comportări, a doua oară se naşte om. Şi tot aşa viaţa şi moartea intră într-un cerc vicios, care nu poate să aibă nicio fundamentare raţională.
Acum să analizăm a treia concepţie. Prima argumentare de la care pleacă această concepţie este următoarea: Într-o bună zi această lume va avea un sfărşit. Allah va distruge acest univers şi în locul lui va crea un sistem superior.
Acest argument este corect fără posibilitatea de a fi contestat într-un fel. Cu cât ne concentrăm gândirea asupra esenţei acestui univers, cu atât ne dăm seama că el nu este dat o dată pentru totdeauna. Această concluzie se degajă din cel adevăr că resursele sale de energie nu sunt nelimitate. Este aproape cert că acestea se vor epuiza într-o zi. Tocmai de aceea oamenii de ştiinţă acceptă ipoteza că la un moment dat soarele se va răci şi îşi va pierde toată energia, că aştrii se vor ciocni între ei şi că toate sistemele universului se vor transforma într-un haos general.
Admiţând distrugerea completă a universului, trebuie să admitem implicit că va intra într-o altă etapă de evoluţie, superioară.
A doua argumentare a acestei concepţii este următoarea: Omul va căpăta din nou viaţă. Oare acest lucru este imposibil? Să zicem că acest lucru n-ar fi posibil, atunci cum de a fost posibilă actuala viaţă a omului? Este fără îndoială că Allah, care a creat omul pe lumea aceasta, va proceda la fel şi pe lumea cealaltă. Acest lucru nu este doar o probabilitate, ci o certitudine.
A treia argumentare: Toate faptele oamenilor sunt înregistrate cu precizie, fiind mai apoi prezentate lui Allah, în ziua judecăţii de apoi.
Autenticitatea acestui argument este confirmată chiar de ştiinţa însăşi. Mai mult se consideră că sunetul determină apariţia unor unde uşoare în aer şi că apoi dispare cu totul. În momentul actual se ştie că sunetul lasă nişte amprente asupra obiectelor cu care vine în contract şi că datorită acestor amprente acest sunet poate fi reconstituit. Discurile de gramofon sunt făcute conform acestui principiu.
Al patrulea argument se bazează pe faptul că în ziua judecăţii de apoi Allah va cere socoteală oamenilor pentru faptele lor din timpul vieţii, hotărând raiul şi fericirea pentru cei cu credinţă şi cei buni şi osânda veşnică pentru cei necredincioşi şi răi.
Oare în această idee există ceva care să vină în contradicţie cu logica? Deseori ne este dat să vedem că cineva, deşi făptuieşte numai fapte bune, totuşi nu beneficiază de pe urma acestei comportări a sa, dar, în acelaşi timp, ne este dat deseori să ne întâlnim cu oameni care, deşi câştigă enorm datorită comportării lor nedemne şi mârşave, nu sunt pedepsiţi de nimeni. Observând la tot pasul o asemenea nedreptate, involuntar ne gândim că odată şi odată primul va fi recompensat pentru faptele sale bune, iar cel de-al doilea va fi pedepsit aspru pentru faptele sale rele. La această judecată de apoi vor fi dezvăluite toate păcatele, fără excepţie, chiar şi acele păcate săvârşite cu gândul. În urma acestei judecăţi de apoi va fi hotărâtă soarta oamenilor în funcţie de comportamentul practic şi mental pe care l-au avut în trecerea lor pe pământ. În lumea de apoi, spre deosebire de lumea aceasta, lumea pământeană, nu există anomalii de felul celor existente pe pământ când un om de o valoare deosebită să fie în slujba unui prost sau un om cu o integritate morală aparte să fie batjocorit de unul lipsit de orice scrupule.
Ultimul argument al acestei concepţii este legat de probabilitatea existenţei raiului şi iadului.
Din moment ce Allah a putut să creeze soarele, luna, stelele şi pământul, atunci de ce n-ar fi putut crea raiul şi iadul?! Când toţi morţii vor învia la sfârşitul lumii şi vor răspunde, înaintea lui Allah pentru faptele bune şi rele pe care le-au făptuit în funcţie de gravitatea lor, Atotputernicul va hotărâ pentru unii recompensa, iar pentru alţii osânda şi de asemenea va stabili şi locul unde vor sta cei buni, cei fără păcate, adică raiul şi locul unde îşi vor ispăşii osânda veşnică cei răi, cei păcătoşi, adică iadul.
După analiza tuturor acestestor aspecte ale acestei chestiuni, credem că nimeni cu o gândire raţională şi nimeni de bună credinţă, nu va putea să nu admită , să creadă în existenţa unei vieţi după moarte. Mai mult, oamenii cred în viaţa de apoi, şi pentru că profetul Muhammed îi învaţă că nu trebuie să se îndoiască de existenţa ei şi că această credinţă este numai şi numai pentru binele nostru.
Principiile enumerate mai sus constituie cele cinci dogme fundamentale ale Islamului. Esenţa lor este concentrată într-o mică propoziţie numită Al-Kalimatul Tayyiba (Cuvinte de împăcare). Când un credincios pronunţă cuvintele La ilahe illAllah ( Nu există alt Allah înafara lui Allah) înseamnă că el nu recunoaşte nicio altă divinitate înafară de Allah. Şi dacă la aceste cuvinte adaugă şi cuvintele Muhammed un –rasulullah ( Muhammed este trimisul şi profetul lui Allah), înseamnă că el atestă şi acceptă faptul că Muhammed este trimisul lui Allah. Deci, alături de recunoaşterea ca profet a lui Muhammed, un musulman crede în Allah şi arată supunere devotată faţă de voia Lui, crede în toate cărţile sfinte vestite de Dumnezeu, în îngerii Lui şi în viaţa de apoi. Deasemenea, un bun musulman trebuie să respecte căile şi mijloacele de manifestare a credinţei şi a supunerii noastre faţă de Allah, definite şi cerute de profetul Muhammed. Aceasta este singura cale de mântuire şi izbăvire…

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 3