Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170
A. Hussain Jaber bin Abdullah a transmis: „A trecut pe lângă noi un cortegiu funerar. Profetul s-a ridicat în picioare și ne-am ridicat și noi și i-am zis: <Acesta este cortegiul unui evreu.> Dar el a raspuns: <Și el nu este un suflet? Cand vedeti un cortegiu funerar, ridicati-va in picioare!>” Aceasta […]
0Shares
A. Hussain
Jaber bin Abdullah a transmis: „A trecut pe lângă noi un cortegiu funerar. Profetul s-a ridicat în picioare și ne-am ridicat și noi și i-am zis: <Acesta este cortegiul unui evreu.> Dar el a raspuns: <Și el nu este un suflet? Cand vedeti un cortegiu funerar, ridicati-va in picioare!>”
Aceasta intamplare este o marturie despre toleranta Islamului, despre simplitatea si justetea lui.
Califul Omar ben al Khattab, supranumit Cel care deosebeste adevarul de neadevar, a spus : « Cum de i-ati facut pe oameni robi, cand mamele voastre v-au nascut pe voi liberi ? »
Intr-adevar, statul islamic si civilizatia islamica s-au inaltat si s-au intins datorita calitatilor alese ale musulmanilor, datorita faptului ca ei au fost nedrepti, i-au tratat frumos pe ceilalti, au trait in buna vecinatate cu ei si au avut relatii bune cu ei.
Iata in continuare o relatare despre pierderea scutului de catre Ali ben abi Talib, emirul vesnic al participantilor la razboiul sfant, in ziua bataliei de la Saffin. Scutulcare i-a cazut a fost luat de un evreu si cand Ali l-a descoperit la acest evreu, au mers sa judece intre ei cadiul musulmanilor. In vremea aceea, Ali era emir peste oameni, insa el nu a avut o proba care sa dovedeasca faptul ca scutul i-ar fi apartinut, afara de marturia fiului sau Al- Hasan. Cadiul i-a zis : Eu stiu ca spui adevarul, emirule, dar nu ai nici o proba. Marturia fiului tau in favoarea ta nu este de ajun . Si evreul a pastrat scutul in posesia sa. Cadiul a hotarat ca scutul ii revine evreului, iar Ali s-a opus hotararii lui si a iesit.
Aceasta este dreptatea si toleranta, iar Ali a dovedit modestie si rabdare.
Insa evreul s-a minunat de calitatile lui si de dreptatea si toleranta Islamului si a zis :
« Marturisesc ca acestea sunt calitati ale profetilor, ca aceasta este religia cea adevarata si ca scutul ii apartine lui Ali. Marturisesc ca nu exista alta divinitate in afara de Allah si marturisesc ca Muhammad este trimisul lui Allah ».
Istoricul si cercetatorul britanic vestit Arnold Thomas afirma ca « arabii crestini care traiesc in vremea noastra in mijlocul comunitatilor musulmane reprezinta o dovada a acestei tolerante ».
Iar cunoscuta cercetatoare britanica Eveline Cubold afirma in lucrarea sa « Cautarea lui Dumnezeu », referindu-se la toleranta, simplitatea si justetea Islamului : »Eu nu inteleg cum a fost Islamul departe de indurare, de vreme ce el nu a constrans prin forta nici o singura comunitate sa-l adopte ca religie, in conformitate cu prescriptia coranica referitoare la faptul ca nu exista constrangere in religie ».
Un alt secret si un alt factor al fortei si raspandirii Islamului cel vesnic si singular constau in chemarea lui la credinta intr-o singura divinitate. El este prima si cea din urma religie care a adus omenirii, popoarelor si intregii lumi credinta intr-o singura divinitate, in Allah Cel Unic.
Ganditorul si filozoful francez cunoscut Gustav Le Bon afirma in lucrarea sa « Civilizatia arabilor » : « Islamul si
ngur se poate mandri cu faptul ca este prima religie care a adus lumii credinta in divinitatea unica ». Apoi, ganditorul francez adauga : « Marea usurinta a Islamului se discerne din monoteismul pur si tocmai in aceasta usurinta se afla secretul fortei Islamului ».
Ganditorul si filozoful britanic Wells afirma: “ Islamul a devenit dominat si s-a raspandit pentru ca el este cel mai bun sistem social care a aparut in decursul timpului”.
Un alt filozof francez afirma in lucrarea sa cu titlul “Progresul gandirii umane” ca “religia lui Muhammad este cea mai simpla dintre religii in privinta normelor ei, cea mai suportabila dintre ele in privinta ritualurilor si cea mai toleranta dintre ele in privinta principiilor”.
Știrile zilnice ne fac din ce în ce mai conștienți de creșterea urii și intoleranței în societatea noastră globală. O mare parte a acestei uri vizează celelalte religii. Prea mulți oameni au fost învățați să creadă că pentru a fi devotați religiei lor și pentru a-i apăra adevărul, ei trebuie să denigreze și să respingă […]
0Shares
Știrile zilnice ne fac din ce în ce mai conștienți de creșterea urii și intoleranței în societatea noastră globală. O mare parte a acestei uri vizează celelalte religii.
Prea mulți oameni au fost învățați să creadă că pentru a fi devotați religiei lor și pentru a-i apăra adevărul, ei trebuie să denigreze și să respingă oamenii altor credințe și să adopte o atitudine de nerespect și intoleranță.
În timp ce Islamul a fost ținta din prima linie a recentelor manifestări ale urii religioase, problema este globală și afectează toate comunitățile noastre religioase. Toate tradițiile noastre religioase sunt atât vulnerabile la atacuri ostile din partea altora cât și susceptibile de exploatare ca un fundament pentru ostilitate și intoleranță față de alții.
Căutarea fericirii și a bunei stări este comună întregii omeniri, și totuși noi toți suntem capabili de practici care vin în calea acestei fericiri. Prin urmare, a avea de-a face cu ura religioasă este o provocare majoră pentru liderii religioși din toată lumea, care sunt în serviciul comunității lor.
Următoarele 12 puncte sunt alcătuite de savanții și liderii religioși afiliați Institutului Elijah Interfaith care au dorit să-și împărtășească experiența și viziunea lor cu cei din comunitățile religioase.Aceste 12 puncte sunt împărțite în lumina a trei mari învățături pline de înțelepciune, recunoscute de toate religiile lumii. I. Cunoaște-te pe tine însuți
Cel mai mare principiu al vieții spirituale, care este comun tuturor tradițiilor noastre este auto-cunoașterea. Fără o auto cunoaștere adecvată, suntem înclinați spre comportamente pe care poate nu le conștientizăm și în care ,în ultimă instanță, nu credem cu adevărat. Auto-cunoașterea oferă baza pentru combaterea intoleranței,violenței și a urii religioase.
1. Oprește-te și gândește-te. Cei înțelepți se opresc și se gândesc înainte de a vorbi și de-a acționa.
Adeseori împrumutăm atitudini din mediul nostru, și aflăm suport pentru atitudini și acțiuni printre colegii noștri. Se poate ca noi să fim membri bine intenționați ai comunităților religioase care nu ne consideră ostili sau intoleranți. Dar intențiile bune nu sunt o garanție a unei acțiuni corecte. Primul sfat al înțelepciunii este de a ne opri și gândi. Privește-te din afară, nu-ți asuma nimic, consideră dacă ceea ce spui este într-adevăr ceea ce crezi și ceea ce te învață tradițiile tale. Rupe cercul de comportament automat și cel al isteriei negative, chiar dacă acestea au fost generate în numele tradițiilor tale religioase.
2. Fii conștient. Cei înțelepți sunt alerți și își monitorizează constant atitudinea lor.
Mare parte a comportamentului nostru în plan personal și colectiv rezultă din inconștiență. Analizează-te. Se poate să existe asemenea comportamente care să reflecte intoleranță ostilă și absența acceptării altuia?Ai picat în felul de corectitudine în care propria ta valoare vine în detrimentul celuilat? Entuziasmul tău religios te-a orbit până la negativism sau chiar tendințe violente care s-au strecurat în gândurile și acțiunile tale? Aceste tendințe chiar sunt legate de învățăturile religiei tale?
3. Recunoaște teama. Cel înțelept recunoaște teama și o combate cu cunoaștere.
Ura este câteodată ceva ce rezultă din teamă. Cineva se poate teme de necunoscut și altcineva se poate teme de alte religii deoarece acesta nu le cunoaște sau nu le cunoaște practicanții. Identifică orice teamă înlăuntrul tău, și combate-o prin obținerea cunoașterii despre alte credințe.Nu lăsa ca teama să te conducă.
II. Practică regula de aur
Una dintre cele mai fundamentale învățături ale tuturor religiilor este regula de aur. Afirmă că trebuie să te porți cu alții așa cum vrei ca alții să se poarte cu tine. Acest principiu de reciprocitate este articulat în toate religiile lumii, fără excepție. Practicând regula de aur ne poate ajuta să avansăm în combaterea intoleranței și urii pe care o produce.
4. Găsește ce e bun în ceilalți. Cel înțelept găsește ce e bun în alții. Acesta este adevărul lor.
Ura este adesea fondată prin prezentarea celuilalt într-o lumină distorsionată care arată ce e mai rău în celălalt. Ai vrea să fii prezentat pe baza unor fapte a câtorva oameni ale căror învățături nu reprezintă concepția ta? Alege să-l înfățișezi pe celălalt într-un mod care este corect faptelor istorice și propria înțelegere a celuilalt. Nu manipula informațiile despre celelalte credințe. Reprezintă-i atât de corect cum ai vrea ca ei să te reprezinte. Și mereu caută să găsești ce este mai bun în ei.
5. Cunoaște-l pe celălalt. Omul înțelept caută să-l cunoască pe celălalt personal.
Frica și ura sunt produsele ignoranței. Dacă nu-l cunoaștem pe celălalt, îl portretizăm ușor în termeni negativi, născuți din frica noastră. Încearcă să-l cunoști pe celălalt în realitate. Încearcă să-l cunoști pe celălat în mod personal. Viața este diferită când avem prieteni. Și confruntarea dintre oameni și religii este transformată radical când avem chiar și un singur prieten din altă credință. Este potrivit să critici, să ai diferențe de opinie și dezacorduri. Asta se întâmplă și între prieteni, de altfel. Dar fă-ți dezacordurile ca acelea dintre prieteni. Nu contează ce auzi despre oamenii altor religii, ține minte că ei sunt oameni, cu mai multe lucruri comune cu tine decât diferențe.
6. Înțelege punctul de vedere al celuilalt. Cel înțelept ia în considerare punctul de vedere al celuilalt.
Nu este de ajuns să îl cunoști pe celălalt așa cum a fost descris de o sursă de cunoaștere externă. Trebuie să înțelegem cum se înțelege celălalt pe el/ea însuși/însăși,chiar dacă nu îl/o vedem față în față. Doar prin înțelegerea celuilalt așa cum o face el sau ea putem să simțim o compansiune și un fel de înțelegere care vindecă ura. Pune-te în locul celor de altă religie. Dacă problema nu ar fi fost legată de altă religie, ci a ta însuți, cum ai fi răspuns? Răspunsurile tale ar fi fost la fel?
7. Nu generaliza sau stereotipa. Cel înțelept nu generalizează.
Fiecare dintre religii are manifestări variate, fațete și ideologii. Cu unele ne identificăm, pe altele le respingem.Nici o religie nu este monolită. Așadar, nu fă afirmații despre toții membrii unei religii –evrei, musulmani, hinduși sau ai unei religii ca – Islam, Budism. Vorbește despre o persoană specifică, o învățătură anume, sau problema la îndemână. Nu folosi incidente specifice care îi implică pe practicanții unei religii pentru a condamna tradiția în totalitate. Condamnă actele rele, nu pe toți membrii religiei. Din nou, gândește-te la diversitatea părerilor din propria ta religie, și cât ar fi de incorect pentru tine să fii făcut responsabil pentru atitudinile și acțiunile altora din religia ta care nu îți reprezintă deloc punctul de vedere.
8. Vorbește deschis contra urii. Cel înțelept vorbește deschis împotriva fărădelegii.
O persoană înțeleaptă nu poate fi intolerantă, nici nu poate urî. Înțelepciunea este una dintre cele mai adânci năzuințe ale religiilor, și toate religiile recunosc valoarea înțelepciunii. Înțelepciunea oferă un antidot pentru ură, violență și intoleranță. Înțelepciunea tradițiilor noastre este un răspuns la intoleranță.Testul, adevăratul rod al religiilor noastre, se află în idealul de înțelepciune nu în extremismul care se bazează pe citirea Scripturii de o singură parte și entuziasmul religios superficial.
9. Obține cunoașterea corectă. Cel înțelept caută informații fiabile despre alte religii.
Noi toți suferim de pe urma cunoașterii inadecvate referitoare la alții. O mare parte din cunoașterea noastră vine de la mass-media. Este treaba mass-mediei să simplifice și să ofere titluri. Dar mass-media poate adesea să joace un rol negativ prin agitarea conflictului. Nu considera mass-media ca fiind o autoritate. Învață despre ceilalți, obține o cunoaștere de prima mână, află faptele pentru tine. Asigură-te că sursele tale de cunoaștere sunt sigure și nu sunt viciate. Asigură-te că informațiile nu au fost manipulate pentru a obține suport politic. Consultă învățați și experți ai tradiției, dinăuntrul și din afara ei, pentru a obține cea mai sigură cunoaștere posibilă.
10. Învață lecțiile de istorie. Cel înțelept învață lecțiile de istorie: Violența și distrugerea sunt mereu regretate.
Istoria este plină de momente de ardere a cărților altora. Cărțile evreilor au fost arse de către creștini în Evul Mediu, și de către naziști în timpul celui de al treilea Reich. Cu trecerea timpului și maturizarea înțelegerii, acestea au devenit surse de regret. Nimeni nu se uită azi cu mândrie la conflictele din trecut. De ce să faci un lucru pe care tu,sau descendenții tăi, îl vei regreta?
11. Fii smerit. Cel înțelept este smerit.
Ura religioasă și intoleranța vin din aroganța despre propria credință, cunoaștere, sau virtute. Adevărata virtute constă în smerenie, care este un semn al înțelepciunii. Este o putere spirituală, nu o slăbiciune. Smerenia ne face să realizăm că , știința noastră despre Dumnezeu este mereu parțială și că nimeni nu are monopol pe înțelepciune. Putem învăța mereu de la alții, chiar și de la aceia cu care avem dezacorduri pe chestiuni importante. O atitudine smerită față de alții va deschide ușile recunoașterii înțelepciunii celuilalt,astfel îmbogățindu-ne propria experiență a propriei credințe.
12. Împărtășește înțelepciunea. Înțeleptul recunoaște înțelepciunea oriunde s-ar afla și o împărtășește.
Înțelepciunea este unul dintre cele mai înalte roade al vieții religioase. Caut-o în tradiția ta, fii deschis să o împarți cu alții și recunoaște-o în alte tradiții. Toate religiile sunt izvoare de înțelepciune și a dragostei care se revarsă din ea. Prin împărtășirea înțelepciunii se deschid porțile prieteniei și acceptării și oferă un antidot pentru ură și intoleranță.
Simina Harmonie Cultura arabă a fascinat întotdeauna şi a suscitat interes şi curiozitate pentru oamenii de ştiinţă din restul lumii. Ea a însemnat atât cifrele arabe, cât şi algebra, Avicenna, astrolabul, alambicul, alchimia. Declinul Imperiului Roman şi prăbuşirea sa în 476 au făcut ca o dată cu intrarea în letargie a culturii romane […]
0Shares
Simina Harmonie
Cultura arabă a fascinat întotdeauna şi a suscitat interes şi curiozitate pentru oamenii de ştiinţă din restul lumii. Ea a însemnat atât cifrele arabe, cât şi algebra, Avicenna, astrolabul, alambicul, alchimia.
Declinul Imperiului Roman şi prăbuşirea sa în 476 au făcut ca o dată cu intrarea în letargie a culturii romane şi implicit a celei greceşti, să aibă loc o înflorire a celei arabe. Până în epoca formării statului unificat şi a marilor cuceriri, cultura arabă a avut un caracter predominant oral şi practic, izvorât din necesităţile impuse de viaţa aspră din deşerturile peninsulare. Acest caracter practic al culturii pre-islamice s-a retransmis şi ştiinţei arabe din secolele următoare.
Fără marile realizări ale islamului (în artă, ştiinţă, tehnologie) multe dintre cunoştinţele Greciei, Romei şi Egiptului antic ar fi fost pierdute pentru totdeauna, deoarece arabii şi-au făcut un titlu de glorie din a traduce din turcă, persană, ebraică în arabă iar prin traducerile în latină au făcut posibile răspândirea lor în Europa.
Încă din perioada pre-islamică, arabii au intrat în contact cu civilizaţia şi cultura mai dezvoltată din ţările vecine – Siria, Palestina, Persia – prin mijlocirea comunităţilor de sirieni, greci, evrei, persani, statorniciţi în peninsulă sau prin călătoriile făcute de negustorii arabi peste hotare.
Mahomet Abu –l Qâsim Mouhammed, sau simplu în cultul musulman, Mohammed, este profetul fondator al islamului. S-a născut în 570 la Mecca (actualmente în Arabia Saudită) şi a murit în 632 la Medina.
Iată pe scurt câteva repere cronologice care fixează istoria zbuciumată a arabilor:
570, se naşte Mahomet la Mecca;
611, Mahomet are revelaţia misiunii sale; Coranul conţine cuvîntul lui Alah, şi devine cartea sacră a musulmanilor, al cărui principiu fundamental este: “Nu există decât un singur Dumnezeu şi Mahomet este profetul său”;
622, începutul erei Hegirei – anul 0 al calendarului musulman;
630, musulmanii îşi încep stăpânirea peste Mecca;
632, profetul Mahomet moare;
642, musulmanii întră în Egipt;
652, cel de-al treilea calif, Uthmân este asasinat; Ali, vărul şi ginerele său îi succede; lumea musulmană se împarte în suniţi, şiiţi şi kharijiţi;
661-750, regatul Omeyyazilor (suniţi); capitala se instalează la Damasc;
670, este fondată moscheea din Kairouan, Tunisia;
711, musulmanii intră în Spania;
732, Charles Mart-el (bunicul lui Charlemaigne) opreşte expansiunea musulmanilorla Poitiers;
750-1258, regatul Abbasizilor (suniţi). Ei fondează oraşul Bagdad care devine în 762 capitala imperiului musulman, centrul politic, economic şi cultural;
1055, turcii selgiucizi preiau controlul asupra Bagdadului;
1095, Papa Urban al II-lea, în Consiliul de la Clermont, dă semnalul pentru începerea Cruciadelor (eliberarea arabilor de sub dominaţia turcilor selgiucizi);
1095-1272, perioada cruciadelor;
1099, asediul Ierusalimului;
1187, Saladin recucereşte Ierusalimul;
1258, mongolii cuceresc Bagdadul;
1291, asediul de la St-Jeans d’Acre reprezintă încheierea perioadei cruciadelor;
1453, sultanul Mehmed al II-lea cucereşte Constantinopolul care devine capitala Imperiului Otoman.
În timpul cuceririlor musulmane din secolele VII-IX s-a instaurat Califatul, sau Imperiul islamic, unul dintre cele mai mari imperii din istorie. Ascensiunea califatului Abbasid de la începutul secolului al VIII-lea precum şi transferarea capitalei de la Damasc la noul oraş Bagdad a marcat începutul acestei perioade, numită şi “epoca de aur a Islamului”. Imperiul Islamic se întindea peste Peninsula Iberică, Africa de nord, sudul Italiei, Orientul Mijlociu, Asia centrală.
Apariţia profetului Mohamed către anul 600 şi a noii religii – islamul, au permis crearea unei noi identităţi pentru triburile nomade din peninsula arabică. Islamsemnifică în arabă supus puterii divine. Leagănul intelectual şi economic al noii civilizaţii a fost Mecca – oraşul natal al profetului, aflat la răscrucea căilor comerciale ale regiunii.
Pagină din Coran
După moartea profetului, în 632, marile cuceriri şi extinderea statului arab de la Indus la Oceanul Atlantic au pus pe arabi, începând din secolul al VII-lea, în contact direct cu civilizaţiile şi culturile considerabil mai înaintate decât ale lor, din Imperiul Bizantin, Orientul Apropiat, Persia, Egiptul, Spania, Sicilia, India, China. Vechiul oraş cartaginez Cordoba, a devenit în 756 capitala emiratului condus de Abd ar- Rahman. I.
Cultura clasică arabă s-a format treptat, în condiţiile islamizării ţărilor cucerite, ale sintezei dintre vechea cultură arabă şi culturile din aceste ţări şi a atins culmea înfloririi sale în perioada secolelor VIII-IX, perioadă în care au fost culese şi redactate poeziile orale arabe pre-islamice din secolele VI-VII. Din cauza influenţei islamului, arabii şi-au însuşit în mod unilateral moştenirea culturii antice, interdicţia religioasă de a înfăţişa chipuri de oameni şi animale (provenită din teama de idolatrie) au schimbat evoluţia picturii şi a sculpturii.
Manage cookie consents/Administrează consimțămintele pentru cookie-uri.
To provide the best experience, we use technologies such as cookies to store and/or access device information. Consent to these technologies allows us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not giving your consent or withdrawing your consent may negatively affect certain functionalities and features.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale/Functional
Always active
Technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by a subscriber or user or for the sole purpose of executing the transmission of a communication over an electronic communications network. Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici/Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Technical storage or access is necessary to create user profiles to which we send advertising or to track the user on a website or across multiple websites for similar marketing purposes. . Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
ngur se poate mandri cu faptul ca este prima religie care a adus lumii credinta in divinitatea unica ». Apoi, ganditorul francez adauga : « Marea usurinta a Islamului se discerne din monoteismul pur si tocmai in aceasta usurinta se afla secretul fortei Islamului ».
