Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Realizări incredibile din lumea musulmană

Realizări incredibile din lumea musulmană în Epoca de Aur a Islamului  De VLADIMIR MOŞOGLU1 COMENTARIU Casa Înţelepciunii (Bayt al-Hikma), a fost un centru intelectual important în Epoca de Aur a Islamului. A fost fondată de Califul Harun al-Rashid. În ciuda faptului că nu există aşa termen înrădăcinat ca ştiinţă islamică – trebuie însă să recunoaştem faptul […]

0Shares

Realizări incredibile din lumea musulmană

în Epoca de Aur a Islamului

Casa înţelepciunii - ştiinţa in lumea musulmană

Casa Înţelepciunii (Bayt al-Hikma), a fost un centru intelectual important în Epoca de Aur a Islamului. A fost fondată de Califul Harun al-Rashid.

În ciuda faptului că nu există aşa termen înrădăcinat ca ştiinţă islamică – trebuie însă să recunoaştem faptul că în perioada Evului Mediu întunecat din Europa, progrese ştiinţifice incredibile s-au făcut anume în lumea musulmană.

Odată cu invadarea triburilor nomade, destrămarea Imperiului Roman, Europa occidentală a intrat în declin, marcând scăderi după diverşi indicatori aşa ca, comerţ maritim, urbanizare şi populaţie.

În acelaş timp tânăra civilizaţie islamică formată de urmaşii lui Mahomed, a marcat o ştiinţă, cultură şi economie înfloritoare. Perioadă care mai apoi a intrat în istorie ca, Epoca de Aur a Islamului. Genii din Bagdad, Cairo, Damasc şi Cordoba au luat seamă de lucrările ştiinţifice ale Egiptului, Mesopotamiei, Greciei, Indiei, şi Chinei antice, dezvoltând ceea ce am numi acum ştiinţa „modernă”. Au apărut noi discipline aşa ca, algebra, trigonometria şi chimia, precum şi au avut loc progrese majore în medicină, astronomie, inginerie şi agricultură.

Ca izvor de înţelepciune, textele arabe le înlocuiesc pe cele greceşti, contribuind la conturarea evoluţiei ştiinţifice a Renaşterii. Ceea ce demonstrează încă odată că ştiinţa este o limbă universală a întregii omeniri.

Astfel mi-am pus ca scop să selectez şi să prezint unele din realizările lumii musulmane din Epoca de Aur a Islamului.

1. Dezvoltarea metodei ştiinţifice

Alhazen - Metoda ştiinţifică
Primul care a descoperit că o ipoteză trebuie verificată experimental sau dovedită matematic a fost savantul şi filosoful arab Alhazen (Abu Ali al-Hasan Ibn Al-Haytham). Prim urmare el a dezvoltat metoda ştiinţifică cu 200 de ani înainte de acceptarea ei de către oamenii de ştiinţă a epocii Renaşterii.

Alhazen este considerat ca fiind unul din cei mai influenţi oameni de ştiinţă din toate timpurile. Cunoscut ca părintele fizicii experimentale, a opticii moderne şi a metodologiei ştiinţifice, el a adus contribuţii semnificative la principiile opticii, astronomiei, matematicii, meteorologiei şi percepţiei vizuale.

Conform majorităţii istoricilor, el a fost pionerul metodei ştiinţifice moderne. Cu lucrarea sa,”Cartea de Optică”, el a schimbat sensul termenului optica şi a stabilit experimentul ca normă a dovezii în domeniu. Investigaţiile sale se bazează nu pe teorii abstracte, ci pe dovezi experimentale.

2. Apariţia primelor teorii ale evoluţiei

Ştiinţa în lumea islamică - evoluţia
Contrar ideii larg răspândite, anume biologii musulmani au dezvoltat primii teorii privind evoluţia, care au fost pe larg predate în şcolile islamice medievale.

Primul biolog musulman care a propus şi a dezvoltat o teorie a evoluţiei a fost al-Jahiz (781-869). El a scris despre efectele mediului asupra probabilităţii supraveţuirii unui animal şi el pentru prima oară a descris aşa numitul proces natural, lupta pentru existenţă. Al-Jahiz a fost, de asemenea, primul care a cugetat despre lanţurile trofice şi de asemenea a fost un adept timpuriu al determinismului geografic, argumentând că mediul poate determina caracteristicile fizice ale locuitorilor unei anumite comunităţi şi că culoarea diferită a pielii umane este rezultatul mediului.

3. Intervenţiile chirurgicale şi instrumentele chirurgicale ale lui Al Zahrawi

Medicina în lumea musulmană -  instrumentele chirurgicale ale lui Al Zahrawi
În jurul anului 1000, celebrul medic Al Zahrawi a publicat o enciclopedie de chirurgie ilustrată de 1 500 de pagini care a fost folosită în Europa ca referinţă medicală pentru următorii 500 de ani.

Pe lângă faptul că Al Zahrawi este considerat cel mai mare chirurg medieval, numit adesea tatal chirurgiei, el şi-a adus contribuţiile de pionierat în domeniul procedurilor şi instrumentelor chirurgicale. Aportul său a avut un impact enorm în Est şi Vest, unde unele dintre descoperirile sale sunt aplicate în medicină şi în zilele noastre.

El a inventat numeroase instrumente chirurgicale, inclusiv primele instrumente unice pentru femei, precum şi utilizarea chirurgicală a catgutului (fir resorbabil preparat din intestinul unor animale întrebuințat în chirurgie, pensetelor, acului chirurgical şi scalpelul. Acestea sunt doar unele din instrumente chirurgicale inventate de Al-Zahrawi, care se utilizează şi în zilele noastre.

Al Zahrawi conform relatărilor, de asemenea, a efectuat prima operaţie cezariană.

4. Cafeaua o datorăm lumii arabe

Acum lumea occidentală bea du jour cafeaua, preparată pentru prima dată în Yemen în jurul secolului al 9-lea. Pe timpuri cafeaua ajuta sufii să steie treji noptea, până târziu, în timpul rugăciunilor.

Mai târziu, a fost adusă de la Cairo de un grup de studenţi, faima cafelei în scurt timp sa răspândit în întregul imperiu. Prin secolul al 13-lea a ajuns în Turcia, dar în Europa cafeaua a început să fie fiartă abia în secolul 16, fiind adusă în Italia de un comerciant veneţian.

5. O încercare de a se desprinde de pământ

Abbas ibn Firnas - primul aparat de zbor
„Abbas ibn Firnas a fost primul om care a făcut o încercare reală de a construi un aparat de zbor şi să zboare” a spus Hassani, profesor la facultatea de Ştiinţe Umanistice de la Universitatea din Manchester.

Firnas în secolul al 9-lea a proiectat un aparat cu aripi, care seamăna cu un costum de pasăre. În încercarea sa cea mai faimoasă de lângă Cordoba, Spania, Firnas şi-a luat zborul pentru câteva clipe, înainte de a cădea la pământ şi a-şi rupe parţial spatele.

Modelele sale fără îndoială, sute de ani mai târziu au fost o sursă de inspiraţie pentru faimosul inventator italian Leonardo da Vinci, a afirmat Hassani.

6. Prima universitate din lume

Ştiinţa în lumea islamică - al-Qarawiyyin, prima universitate din lume
În 859 o tânără prinţesă pe numele Fatima Al-Firhi a fondat prima universitate în Fiz, Maroc. Sora ei Miriam a fondat o moschee adiacentă şi împreună complexul a primit denumirea de Moscheea şi Universitatea al-Qarawiyyin.

Universitatea l-Qarawiyyin, de asememea, a fost înscrisă în Cartea Recordurilor Guinness ca fiind cea mai veche universitatea care a există şi a funcţionează până în zilele noastre.

Funcţionând de aproape 1 200 de ani, Hassani speră că centrul va reaminti oamenilor că învăţământul se află în centrul tradiţiei islamice şi că istoria surorilor al-Firhi va inspira tinerele musulmance din întreaga lume.

7. Introducerea algebrei

Cuvântul algebra provine de la titlul celebrului tratat a unui matematician persan din secolul al 9-lea „Kitab al-Jabr Wa l-Mugabala” care aproximativ se traduce ca „Cartea Argumentării şi Echilibrării”.

Creată pe baza sistemelor greceşti şi hinduse, noua ordine algebrică a fost un sistem unificator pentru numerele raţionale, numerele iraţionale şi mărimile geometrice.

Acelaş matematecian, Al-Khwarizmi, a fost de asemenea, primul care a introdus conceptul de a ridica un număr la o putere.

8. Descoperi în optică

Multe din cele mai importante progrese în studiul opticii sunt de origine din lumea musulmană. În jurul anului 1000 Ibn al-Haitham a demonstrat că oamenii văd obiectele datorită luminii care reflectă de la ele şi intră în ochi, combătând astfel teoriile lui Euclid şi Ptolemeu, conform cărora lumina este emisă de ochi.

Acest mare fizician musulman a descoperit, de asemenea, fenomenul camera obscura, care explică modul în care ochiul vede imagini în poziţie verticală din cauza conexiunii dintre nervul optic şi creier.

9. Muzică şi instrumentele muzicale

Muzica în lumea islamică - instrumentele muzicale
Muzicienii musulmani au avut un impact profund asupra Europei. Începând cu perioada domniei lui Carol cel Mare sa încercat să se concureze cu muzica Bagdadului şi Cordobei.

Printre multele instrumente care au ajuns în Europa prin Orientul Mijlociu sunt lăuta şi rahabul un strămoş al viorii. Printre altele se considera că chitara modernă provine de la un instrument arab mai vechi numit „Oud”. Pătrunzând în Spania medievală din secolul al 12-lea, chitara a fost iniţial denumită guitarra moresca (chitară maură).

Scările muzicale, de semenea se spune, că provin de la alfabetul arab.

 

10. Mecanismul biela-manivela

Multe din elementele de bază automatice moderne au fost utilizate pentru prima oară în lumea musulmană, inclusiv sistemul revoluţionar biela-manivela. Prin transformarea mişcării de rotaţie în una liniară, manivela perimite ridicarea unor obiecte grele cu uşurinţă.

Această tehnologie a fost descoperită de Al-Jazari în secolul al 12-lea, iar apoi sa răspândit masiv pe tot globul, principiu ce sa aplică peste tot de la bicicletă la motorul cu ardere internă.

11. Ceasul Elefant a lui Al-Jazari

Mecanisme lumea islamică - Al-Jazari, Ceasul Elefant

Reproducţia Ceasului Elefant din mallul Ibn Battuta , Dubai.

Cea mai renumită invenţie a lui Al-Jazari este, Ceasul Elefant, un ceas de apă de la începutul secolului al 13-lea, o minune inginerească a lumii medievale. Acesta este un ceas pus în mişcare de apă şi greutăţi în formă de elefant asiatic. Diferite elemente ale ceasului sunt în carcasa aflată sus pe elefant. A fost construit pentru a se muta şi a emite sunet la fiecare jumătate de oră.

Plus la inovaţiile mecanice a ceasului, ceasul este văzut şi ca un exemplu timpuriu al multiculturalismului reprezentat în tehnologie. Elefantul reprezintă cultura indiană şi africană, balaurul cultura chineză, phoenixul cultura Egiptului, mişcarea apei cultura greacă (clepsidra) şi turbanul cultura islamică.

12. Primele spitale publice

Spitalul Ahmad ibn Tulun - primul spital din lume
Spitalele aşa cum le cunoaştem noi astăzi, cu secţii şi centre de învăţământ, apar pentru prima oară în Egiptul din secolul al 9-lea. Primul astfel de centru medical a fost Spitalul Ahmad ibn Tulun, fondat în 872 în Cairo.

Spitalul Tulun a oferit asistenţă medicală gratuită pentru oricine care avea nevoie, o politică bazată pe tradiţia musulmană de a îngriji pe toţi cei care sunt bolnavi. De la Cairo, astfel de spitale s-au răspândit în întreaga lume musulmană.

13. Tabula Rogeriana – Harta lumii lui Al-Idrisi

Tabula Rogeriana – Harta lumii lui Al-Idrisi

Al-Idrisi a incorporat cunoştinţele sale despre Africa, acelea adunate de la comercianţii şi exploratorii islamici despre Oceanul Indian şi Orientul Îndepărtat, înregistrările de pe hărţile islamice cu informaţiile aduse de călătorii normanzi pentru a crea cea mai exactă hartă a lumii din perioada timpurie pre-modernă.

Tabula Rogeriana a fost desenată de către Al-Idrisi în 1154 pentru regele norman al Siciliei, Roger al II-lea, după o şedere de optsprezece ani la curtea sa, unde a lucrat la comentariile şi ilustraţiie de pe hartă. Harta, cu legende scrise în arabă, deşi arată continentul Eurasiatic cu toate elementele sale, prezintă doar partea de nord a continentului african şi nu are detalii ce priveşte Cornul Africii şi Asiei de Sud-Est.

Pentru Roger harta a fost gravată pe un disc masiv de argint, doi metri în diametru.

14. „Dispozitivele ingenioase” a fraţilor Banu Musa

Aceşti trei fraţi au fost celebri matematicieni şi ingineri din Bagdad în secolul al 9-lea. A lor, Carte de Dispozitive ingenioase, publicată în 850, a fost o mare lucrare ilustrată de dispozitive mecanice, care includeau mecanisme automate, puzzle-uri şi trucuri magice.

Studiind lucrările învăţaţilor greci, aşa ca Heron din Alexandria şi Filon din Bizanţ, precum şi a inginerilor indieni, chinezi şi persani, fraţii Banu Musa au creat mai mult de 100 de dispozitive şi accesorii diferite.

Potrivit scriitorului Ehsan Masood, printre invenţiile lor erau fântâni arteziene, înălţimea jeturilor cărora se schimbau la anumite intervale de timp, ceas, echipat cu diverse „trucuri” inteligente şi vasuri-automate pentru distribuirea băuturilor, stocurile lichide a cărora se completau datorită unui sistem bine gândit de flotoare, supape şi sifoane.

15. Inventarea chimiei

Chimia ca ştiinţă se poate spune că fost creată de musulmani. Domeniul în care grecii s-au limitat cu experimentări şi ipoteze vagi, sarazinii au introdus observaţia precisă, experimentul controlat şi înregistrarea prudentă a rezultatelor.

Chimistul secolului 9, Geber, este considerat pionerul chimiei, pentru introducerea unei metode experimentale timpurii în chimie, precum şi pentru inventarea alambicului, o instalaţie utilizată pentru distilarea lichidelor.

De asemenea face de remarcat aşa învăţi ca Al-Kindi, primul care respinge studiul tradiţional alchimic, Avicenna, care a inventat distilarea cu abur şi a produs uleiuri esenţiale, ce a dus la dezvoltarea aromaterapiei. Razi, primul a distilat petrolul, inventând kerosena pentru lămpi, antisepticile, săpunul şi reţetele moderne pentru săpun.


Desigur acestea nu sunt toate descoperirile şi invenţiile lumii musulmane din această epocă, sunt doar puţinele din cele care au stat la baza culturii şi ştiinţei moderne.

 

 

sursa:  inbors.com

Source Link

Views: 3

0Shares

Limba arabă

Limba arabă Coranul este exprimat în limba arabă și, în mod tradițional, musulmanii consideră limba arabă coranică ca fiind perfectă ca și Coranul însuși. De aceea ei susțin că este imposibil de tradus într-o așa manieră încât să i se redea sensul exact. Până de curând, unele școli de gândire islamică considerau că nu ar […]

0Shares

Limba arabă

Coranul este exprimat în limba arabă și, în mod tradițional, musulmanii consideră limba arabă coranică ca fiind perfectă ca și Coranul însuși. De aceea ei susțin că este imposibil de tradus într-o așa manieră încât să i se redea sensul exact. Până de curând, unele școli de gândire islamică considerau că nu ar trebui să fie tradus deloc. Totuși, însuși profetul Muhammed a îndemnat la traducerea Coranului pentru răspândirea învățăturilor sale la popoarele vorbitoare de alte limbi.În acest sens, însoțitorul său persan Selman Al-Farisi a tradus Surat Al-Fatiha (“Deschizătoarea”, prima sură din Coran) în limba persană (A. Fawzi, Hayat Muhammed “Viața lui Muhammed”, Bagdad, 1983: 65)

calligraphyDeși limba arabă este în general asociată cu islamul (fiind limba de cult), trebuie subliniat că ea este vorbită, de asemenea, de către arabii creștini, evreii mizrahi, și de către comunități religioase mai mici cum ar fi ceea a mandeenilor irakieni.

Majoritatea musulmanilor din lume nu vorbesc araba, dar cunosc o serie de expresii fixe, cum ar fi cele folosite în rugăciunea islamică, fără să le înțeleagă neapărat sensul. Totuși, învățarea arabei reprezintă o parte importantă din aria curriculară a oricărei persoane care dorește să se specializeze în științele religioase islamice.

Scrierea în alfabetul arab se face de la dreapta la stânga, așadar, invers față de direcția scrierii în alfabetul latin. Invers, dar nu și anormal, căci, dacă veți încerca să faceți orice activitate cu mâna, mișcarea naturală, instinctivă, va fi, de regulă, de la dreapta la stânga. Așadar, am putea spune că direcția scrierii arabe ține de firesc.

Alfabetul arab are douăzeci și nouă de litere (inclusiv semnul suplimentar hamza) care notează consoanele și vocalele lungi. Comparativ cu alfabetul latin, alfabetul arab nu cunoaște litere mari (majuscule) sau mici (minuscule). De asemenea, nu există litere specific de tipar ori specific de mână, ci doar stiluri de scriere diferite așa cum am arătat mai sus. În schimb, deoarece literele se leagă între ele, în cea mai mare parte a situațiilor, au forme diferite în funcție de relația lor cu celelalte litere din cuvânt.

Pentru vocalele scurte se folosesc semne puse deasupra sau dedesubtul consoanelor (numai în cărțile destinate învățării limbii arabe, precum și în cărțile sfinte, Coran și Biblie, pentru a evita erorile de citire); în textele obișnuite, vocalele scurte nu apar decât pentru a evita confuzii între cuvinte care au același schelet consonantic, dar se diferențiază prin vocale.

Alfabetul arab, cu unele adaptări, se folosește, fie în exclusivitate, fie în paralel cu alte alfabete, și pentru notarea altor limbi din Asia, precum persana (farsi), kurda, pashto, urdu, malaeza, și a unor limbi din Africa, precum swahili, hausa, berbera etc. Printre alte limbi care au folosit alfabetul arab, amintim aici turca-osmană, până în 1928, azera, până în 1924 ș.a.

 

Sursa: Islamul Azi

Source Link

Views: 3

0Shares

Istoria si utilitatea astrolabului

Istoria si utilitatea astrolabului Originea astrolabului nu este certă, dar pare a fi mult mai îndepărtată decât cele mai vechi exemple supravieţuitoare, care datează din secolul al IX-lea d.H. Astrolabul este un instrument antic menit să determine altitudinea corpurilor cereşti, cu alte cuvinte să măsoare unghiular înălţimea deasupra orizontului. Făcând aceste observaţii cu un astrolabl […]

0Shares

Istoria si utilitatea astrolabului

Originea astrolabului nu este certă, dar pare a fi mult mai îndepărtată decât cele mai vechi exemple supravieţuitoare, care datează din secolul al IX-lea d.H. Astrolabul este un instrument antic menit să determine altitudinea corpurilor cereşti, cu alte cuvinte să măsoare unghiular înălţimea deasupra orizontului. Făcând aceste observaţii cu un astrolabl navigatorilor Antichităţii le era posibil să calculeze atât latitudinea, câl şi timpul. Se consideră că astrolabul a fost inventat de Hiparh în anul 150 î.H.; unii cred că a fost inventat chiar mai devreme, de către Apolonius din Perga, în anul 250 î.H. Este cel mai vechi instrument din lume.

Teoria care stă la baza construirii sale, proiecţia stereografică, poate să-i fi fost cunoscută lui Hiparh, iar instrumentul pare a fi devenit binecunoscut în primul secol după Hristos. Potrivit tradiţiei musulmane, nu Hiparh a inventat astrolabul, ci Ptolemeu, în secolul al II-lea. Ptolemeu, spune legenda, călărea pe un măgar şi ţinea în mână globul celest.

A scăpat globul, măgarul a călcat pe el şi rezultatul a fost un disc apla­tizat, sfera celestă reducându-se la două dimensiuni.

Au existat mai multe tipuri de astrolabi. Cel mai răspândit tip a fost astrolabul planisferic. Acesta constă dintr-un disc plat, pe care sfera celestă este proiectată pe planul ecuatorului. Astrolabul tipic de acest fel era un disc din alamă de aproximativ 15 centimetri diametru, dar instru­mentele aveau diferite dimensiuni, fiind uneori considerabil mai mari.

Principiul astrolabului este să indice cum arată cerul nopţii la un moment dat, într-un anumit punct. Acesta se făcea prin reprezentarea schematizată a cerului pe faţa astrolabului şi marcarea ei în scopul de a găsi uşor poziţiile de pe cer. Componentele mobile erau reglate în funcţie de situaţia la o anumită dată şi oră. Odată fixat, cerul vizibil era repre­zentat pe faţa instrumentului. Diverse probleme puteau fi atunci rezolvate vizual. O utilizare obişnuită era aflarea momentului din zi sau noapte, aflarea orei la care răsare sau apune soarele într-o zi anume şi, prin extensie, aflarea lungimii zilei şi a nopţii. Astrolabul putea fi utilizat pentru a simula mişcările corpurilor cereşti, în topografie, ba chiar şi în astrologie. Era un instrument multifuncţional incredibil de adaptabil.

Astrolabul marinarului era un instrument mai simplu, constând, în esenţă, dintr-un inel metalic marcat cu grade, cu ajutorul căruia se măsu­rau altitudinile aştrilor.

Astrolabii adevăraţi au început să fie făcuţi înainte de anul 400 d.H., iar în jurul anului 800 erau larg utilizaţi în lumea islamică. în Europa au fost introduşi în secolul al XH-lea de către musulmanii care au colonizat Spania. Denumirea de astrolab pare a fi o formă arabă derivată dintr-o expresie grecească – „a ţine stelele”. Astrolabul a fost extrem de Popular în Evul Mediu şi a rămas cel mai frecvent utilizat instrument ştiinţific până în anul 1650; după aceea, a fost înlocuit treptat de instrumente mai precise, ieşind complet din uz în jurul anului 1800.

Astrolabii sunt încă mult apreciaţi pentru capacităţile lor neobişnuite, pentru  utilitatea pe care o au în educaţia astronomică şi pentru pura lor frumuseţe ca obiecte.

astrolab Istoria si utilitatea astrolabuluiCele mai vechi texte cunoscute care explică folosirea astrolabului datează din secolul al VII-lea şi al VIII-lea. Documentele scrise în secolul VIII-lea în Damasc şi Bagdad arată că, în acea vreme, astrolabul era utilizat întreaga lume arabă. Influenţa islamică se întindea din Spania şi Maroc, la vest, până în India, la est. Aceasta însemna că în instrument putea fi încorporată o gamă largă de observaţii astronomice. Cei mai vechi astrolabi păstraţi datează din secolul al IX-lea, şi calitatea lor înaltă sugerează că făceau parte dintr-o tradiţie îndelungată; în niciunl caz nu erau o invenţie recentă.

Din secolul al XVIII-lea s-au păstrat numeroase instrumente şi textel care descriu utilizarea acestora. Stilul de fabricaţie diferă, dar modul de funcţionare şi conceptul sunt, în mare, aceleaşi. Astrolabii din această perioadă aveau o serie de caracteristici suplimentare utile. Una dintre acestea era scara de altitudine, pentru măsurarea înălţimii lucrurilor  care nu se putea ajunge, de pildă vârfurile dealurilor şi copacilor sauj turnurile. Existau, de asemenea, scări pentru calcularea calendarului şi pentru determinarea direcţiei corecte pentru rugăciunile musulmanei într-un document sunt enumerate peste 40 de utilizări ale astrolabului. Folosit împreună cu tabele de calcul al declinaţiei solare, era un instrument absolut esenţial navigaţiei într-o epocă a marilor explorări. Din vremea ilustrului cartograf Martin Behaim (în jurul anului 1480) şi pânal la mijlocul secolului al XVIII-lea, navigatorii şi-au pus mare bază în astrolab; doar cu ajutorul acestui instrument au putut să întreprindă marile călătorii, prima traversare a Atlanticului, primul ocol al Africii,  primul voiaj în jurul lumii. Domnia astrolabului a luat sfârşit de-abia atunci când au fost inventate instrumente superioare, precum cvadrantul lui John Hadley.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

 

 

 

sursa: jurnalspiritual.eu

Source Link

Views: 6

0Shares