Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Circuitul monetar în Mecca

Circuitul monetar în Mecca   Dan Michi   În Mecca au fost aduse monede bizantine din aur (denarius aureus), dirhami persani din argint, drahme grecești, sasanide și himiare.1 Deosebirile (diferențele) monetare erau stabilite de către personal calificat, ceea ce conducea la aplicarea unor etaloane distincte, respectiv lafluctuații ale ratelor de schimb. Bizantinii, sirienii și egiptenii […]

0Shares

Circuitul monetar în Mecca

 

Dan Michi

 

byzanÎn Mecca au fost aduse monede bizantine din aur (denarius aureus), dirhami persani din argint, drahme grecești, sasanide și himiare.1 Deosebirile (diferențele) monetare erau stabilite de către personal calificat, ceea ce conducea la aplicarea unor etaloane distincte, respectiv lafluctuații ale ratelor de schimb. Bizantinii, sirienii și egiptenii erau popoare care aveau aurul drept etalon (ahl al-zahab), în timp ce babilonienii mizau pe argint (ahl al-uariq).

Pentru meccani primul reper comercializat a fost tocmai moneda, ei investind capitalul de care dispuneau în activitățile de organizare a unor caravane numeroase, în special a celor pentru Siria și Yemen. Ulterior Mecca a devenit un banking city, cu instituții și clienți pentru acest gen de tranzacții financiare. În acea perioadă erau practicate toate formele decamătă (riba), la cea mai ridicată rată, quraișii considerând-o nici mai mult, nici mai puțin decât o “formă legitimă de afaceri”,prin care capitalul era avansatsub formă de împrumut. Acest tip de tranzacție este interzis și condamnat în Coran:

Allah nimicește camăta și sporește milosteniile. Allah nu-l iubește pe necredinciosul păcătos! (Al-Baqara 2 : 276)

Din postura de centru bancar, Mecca a permis oamenilor de afaceri să efectueze plăți către multe zone sau țări îndepărtate. De asemenea, Mecca era un oraș care aplica sistemul de cliring în comerțul internațional, ceea ce a făcut ca afacerile să se bucure de multiple facilități, precum asigurarea bunurilor care tranzitau rutele periculoase.

Coridorul Mării Roșii dintre Ayla și Adulis, renumitul oraș-port abisinian (etiopian), era singurul concurent în acest domeniu. Cu toate acestea, odată cu declinul flotei comerciale bizantine, dublată de lipsa activității manifestată de negustorii abisinieni (etiopieni) ai nordului îndepărtat, coridorul Mării Roșii nu s-a dovedit a fi un real pericol pentru Mecca.

Cea mai mare parte a comerțului cu mărfuri de lux practicat de Imperiul Bizantin era, de asemenea, dependent de Mecca, în special în timpul luptelor cu Imperiul Persan (604-628). Cu toate acestea, s-a relatat că arabii din perioada preislamică desfășurau comerț maritim cu romanii.

 

 

1. Aceste monede, adesea uzate, gravate întro maniera mai degraba brută și având o formă și greutate diferite proveneau din cele mai variate monetării. Numai personalul calificat putea să stabilească cu exactitate standardele (valorile și tipurile) de circulație monetară.

 

 

sursa: economia-islamica.blogspot.com

Source Link

Views: 2

0Shares

Islamul – Religia omenirii

Islamul – Religia omenirii În veacurile de la începutul istoriei, când comunităţile umane s-au constituit în neamuri şi în triburi dispersate şi izolate unele de altele, în diferite zone ale lumii, când aceste neamuri şi triburi simţeau nevoia acută ca cineva să le trezească şi să le prevină, ca un reformator să le îndrepte şi […]

0Shares

Islamul – Religia omenirii

download (78)În veacurile de la începutul istoriei, când comunităţile umane s-au constituit în neamuri şi în triburi dispersate şi izolate unele de altele, în diferite zone ale lumii, când aceste neamuri şi triburi simţeau nevoia acută ca cineva să le trezească şi să le prevină, ca un reformator să le îndrepte şi să le călăuzească, înţelepciunea Creatorului – care este Înţelept şi Bineştiutor – a impus trimiterea de mesageri care să vestească binele şi să prevină în cetăţile izolate ale acestor comunităţi, pentru ca ele să nu mai aibă argumentul neştiinţei şi ignoranţei. Aceşti mesageri au fost asemenea ambasadorilor însărcinaţi cu o misiune animată de principii unitare şi ei transmiteau voinţa Celui care-i trimitea cu misiunea – adică Creatorul -, transmiteau scripturile Sale şi împlineau mesajele Sale.

Unitatea mesajelor divine

Constatăm, de aceea, că fundamentele mesajelor trimişilor şi principiile propovăduirii lor sunt identice, pentru că ei toţi au fost trimişi de o divinitate unică – Creatorul – şi nu au fost deosebiri în credinţele pe care le-au propăvăduit, nici în spiritul actelor de devoţiune şi ritualurilor care le-au fost poruncite

şi nici în principiile de interacţiune materială, morală şi politică pe care le-au împlinit.

Diferenţele mari pe care le observăm astăzi între credinţele adepţilor mesajelor divine se datorează schimbărilor şi deformărilor introduse în principiile acestor religii. Dacă aceste religii anterioare şi-ar fi păstrat nealterate principiile lor iniţiale, aderenţii lor s-ar fi întâlnit cu musulmanii cu adevărat şi ar fi fost în consens cu ei şi toţi aderenţii credinţelor divine s-ar afla într-o singură religie şi ar urma aceeaşi cale şi s-ar călăuzi după orânduiala pe care Creatorul a transmis-o prin toate mesajele şi pe care i-a pogorât-o lui Muhammed.

Filozofia complementarităţii mesajelor

Constatăm că înţelepciunea lui Creatorul a ţinut seamă, în pogorârea mesajelor divine, de dezvoltarea comunităţilor de pe pământ, de comunităţile primitive care aveau legături limitate între ele, fiind izolate în cetăţile lor situate departe una de alta şi de comunităţile civilizate instruite, care  întreţineau legături comerciale, culturale şi politice. Observăm, de aceea, că rânduielile legislative diferă în

mesajele divine de la o comunitate la alta, în ceea ce priveşte forma lor, dar nu şi în ceea ce priveşte spiritul şi semnificaţia lor, pornind de la diferenţele în ceea ce priveşte nevoile comunităţilor de diverse tipuri de reformă şi de îndreptare. De pildă, faptele rele ale unei comunităţi pot să fie înşelarea la măsură şi la cântar şi ele au nevoie de o anumită îndrumare, pentru îndreptarea acestor vicii, în vreme ce faptele rele ale unei alte comunităţi

sunt nelegiuirile, iar faptele rele ale celei de a treia comunităţi sunt nedreptatea, întrecerea măsurii şi uciderea sufletelor pe nedrept. Fiecare dintre aceste comunităţi izolate are nevoie de o îndrumare specifică şi de legi cu caracter particular. Mediul limitat şi izolat impune ca prescripţiile şi legile sale pe care i le aduce trimisul să corespundă cu situaţia comunităţilor respective, atât în ceea ce priveşte modalităţile, cât şi în ceea ce priveşte

prescripţiile şi orânduielile, fără să fie nimic în plus, şi prin modalitatea care să garanteze cele mai adecvate mijloace pentru comunitatea respectivă.

Dacă aruncăm o privire asupra popoarelor primitive care nu cunosc alte mijloace care să le asigure existenţa, în afară de oile pe care le duc la păscut, hrănindu-se cu laptele şi cu carnea lor şi îmbrăcându-se în pieile lor, trăind în satele şi în pustiurile lor, constatăm că cea mai mare parte a rânduielilor şi legilor de care ele au nevoie sunt

dogme, principii ale ritualurilor, o serie de norme etice şi foarte puţine prescripţii referitoare la relaţiile reciproce. Constatăm, apoi, că ar fi absurd ca acestor oameni izolaţi, care nu ştiu nimic despre comerţ, meşteşuguri şi politică, să li se aducă un sistem cuprinzător de legi care să reglementeze vânzările, activitatea firmelor sau relaţiile internaţionale, de vreme ce ei nu ştiu nimic despre aceste tipuri de relaţii.

Source Link

Views: 4

0Shares

Relațiile sexuale în perspectivă islamică

Relațiile sexuale în perspectivă islamică Khurram Murad   În Islam, sexul nu reprezintă un tabu, un aspect al vieţii umane de care să te simţi vinovat, ci un impuls natural şi creator, un dar de la Allah. Dar unirea prin căsătorie trebuie să preceadă bucuria plăcerilor sexuale care reprezintă răsplata responsabilităţilor asumate de către bărbat […]

0Shares

Relațiile sexuale în perspectivă islamică

Khurram Murad

 

Butterfly-PhotosÎn Islam, sexul nu reprezintă un tabu, un aspect al vieţii umane de care să te simţi vinovat, ci un impuls natural şi creator, un dar de la Allah. Dar unirea prin căsătorie trebuie să preceadă bucuria plăcerilor sexuale care reprezintă răsplata responsabilităţilor asumate de către bărbat şi femeie în construirea noii familii; aceste plăceri uşurează greutăţile şi cimentează şi întăresc relaţia dintre cei doi. A căuta relaţii sexuale în afara limitelor stabilite de Allah este un păcat; a le căuta însă în cadrul acestor limite reprezintă un act de adorare.

Dacă sexul în cadrul şi în afara căsătoriei ar fi considerat la fel de legitim sau de uşor accesibil, instituţia sacră a familiei ar fi treptat distrusă. De aceea, Islamul nu doar interzice complet toate formele de deviere sexuală şi relaţiile sexuale premaritale sau extramaritale, ci, de asemenea, creează condiţiile pentru ca acestea să fie extrem de greu accesibile şi sever pedepsite. Astfel se explică şi reglementările referitoare la acoperirea diferitelor părţi ale corpului şi interacţiunea socială dintre cele două sexe.

Poligamia

Poligamia este permisă în Coran, deşi nu este poruncită, aşa cum se pare că unii oameni cred. În schimb, a fi drept – atât cât e omeneşte posibil – reprezintă o poruncă; în caz contrar, bărbatul trebuie să rămână monogam. Dezavantajele unei căsătorii poligame sunt recunoscute, dar nu în măsura în care să determine interzicerea ei legală. Această prevedere legală poate fi înţeleasă adecvat doar în contextul perspectivei islamice asupra a două subiecte importante. În primul rând, familia constituie piatra de temelie a societăţii umane şi relaţiile sexuale extramaritale sunt complet interzise. Viaţa maritală reprezintă cel mai dezirabil mod de viaţă – Islamul doreşte ca femeia să fie soţie şi niciodată doar o amantă. Atât bărbatul, cât şi femeia trebuie să facă anumite sacrificii pentru a reuşi în viaţa de familie. În al doilea rând, legea islamică a fost dată pentru toate timpurile şi ar trebui, aşadar, să poată răspunde tuturor situaţiilor posibile, sociale şi individuale. Prevederi legale, cum ar fi interzicerea totală a divorţului sau a poligamiei, ar putea genera probleme mult mai grave decât cele pe care le-ar rezolva. Chiar şi în ţările în care poligamia este scoasă în afara legii monogamia este destul de rară, aşa că sexul extramarital este considerat drept poligamie – cum de fapt şi este.

În cadrul libertăţilor şi interdicţiilor postulate în Islam, societăţilor şi indivizilor le rămâne decizia de a-şi articula conduita aşa cum doresc. Este important de observat că este nevoie şi de femeie, pe lângă bărbat, pentru a forma o căsătorie poligamă, întrucât nicio căsătorie în Islam nu poate avea loc  fără consimţământul femeii. De asemenea, prima soţie poate cere divorţul, dacă nu poate accepta situaţia. Prin urmare, stă complet în puterea indivizilor să elimine virtual poligamia, fără a face apel la lege.

 

Sursa: IslamulAzi

Source Link

Views: 9

0Shares