Category: Atei călăuziți

This section contains stories of atheists who saw the light of the truth through scientific researching.

Despre moderație în Coran

  Gabriela Pendelete   Una dintre caracteristicile Coranului este moderația sau armonia între divin și uman, spiritual și material, individ și comunitate și așa mai departe. Coranul dă atenție fiecărui detaliu al vieții și tuturor nevoilor omului și face acest lucru astfel încât acesta să realizeze noblețea obiectivelor ființei sale. Pentru această abordare a moderației […]

0Shares

 

Gabriela Pendelete

 
Una dintre caracteristicile Coranului este moderația sau armonia între divin și uman, spiritual și material, individ și comunitate și așa mai departe. Coranul dă atenție fiecărui detaliu al vieții și tuturor nevoilor omului și face acest lucru astfel încât acesta să realizeze noblețea obiectivelor ființei sale. Pentru această abordare a moderației , Coranului numește musulmanii „comunitatea cumpătată” (Al-Baqarah 2:143) și cu această „cumpătare” sunt descriși cei mai buni oameni care au existat, care îndeamnă la bine și opresc de la rău și cred în Allah (Aal ‘Imran 3:110).

moderatieÎnțelepciunea Coranului funcționează în trei direcții: în interior, în exterior și pe verticală. În interior, acesta pătrunde în cele mai profunde colțuri ale inimii și merge până în cele mai mare adâncimi ale minții. Scopul său este acela de a-l cultiva pe om din interior. Această pătrundere a Coranului în interiorul ființei umane este mult mai profundă și total diferită de aceea a oricărui alt sistem legal sau etci, pur și simplu pentru că el, Coranul, vorbește în numele lui Allah și face legătura între toate lucrurile și Allah.

Funcția exterioară a Coranului învăluie toate aspectele vieții și acoperă toate domeniile treburilor lumești, de la chestiunile cele mai personale până la complexele relații internaționale. Coranul pătrunde în zone necunoscute oricărui sistem secular de legislație sau etică și este inaccesibil oricărei doctrine populare ori religii. Ceea ce este remarcabil în ceea ce privește Coranul din acest punct de vedere este faptul că tratează tranzacțiile umane într-o manieră prin care le oferă o latură morală. Face făcută simțită prezența lui Allah în toate tranzacțiile și Îl recunoaște drept principală sursă de îndrumare și scopul ultim al tuturor tranzacțiilor.El este ghidul spiritual al omului, sistemul legislativ, codul moral și mai presus de toate, modul său de viață.

Funcționarea Coranului pe verticală se concentrează pe Dumnezeul Atotputernic. Tot ceea ce a existat, ce există sau va exista trebuie privit prin perspectiva prezenței lui Allah în univers. Omul este doar un delegat în acest vast regat al lui Allah și singurul scop al creației este acela de a-L adora. Acesta nu este un pretext pentru pasivitate sau izolare. Atunci când Coranul concentrează atenția asupra lui Allah, el deschide omului noi orizonturi de gândire, il ghidează către standarde morale care nu se găsesc în altă parte și îi face cunoscută sursa eternă de pace și bunătate. Făcându-L pe Allah scopul ultim al omului este o revoluție împotriva trendurilor moderne din gândirea umană și doctrinele religioase, o revoluție a cărui obiectiv este eliberarea minții omului de îndoială, a sufletului de păcat și emanciparea conștiinței de subjugare.
În toate dimensiunile sale, înțelepciunea Coranului este concludentă. Nu condamnă și nici nu torturează trupul, dar nici nu neglijează sufletul. Nu Îl „umanizează” pe Allah, dar nici nu divinizează omul. Totul este pus cu grijă, acolo unde îi este locul, în schema creației. Există o relație proporțională între faptă și răsplată, între mijloace și scopuri. Înțelepciunea Coranului nu este neutră, ci este imperativă, iar cerințele sale sunt indeplinite cu bucurie de cei binecuvântați cu înțelegere și apreciere.

Înțelepciunea Coranului impune adevărul în gândire și pietatea în fapte, unitate în țeluri și bunăvoință în intenții.

Aceasta este Cartea, cea fără îndoială; Ea este călăuză pentru cei smeriți.  (Al-Baqarah 2:2)

[Aceasta este] o Carte pe care Noi ți-am pogorât-o pentru ca tu să-i scoți pe oameni din întuneric la lumină…  (Ibrahim 14:1)

___________
Sursa: OnIslam.net –  IslamulAzi.ro

Source Link

Views: 1

0Shares

Islamul, știința și ateismul

    Ateismul înseamnă negarea existenței lui Dumnezeu, ceea ce implică și respingerea comenzilor Lui, a reflectării religioase și a seriozității, și a crede că oamenii sunt independenți de Dumnezeu. Asemenea concepte neagă ideea de păcat, iar oamenii își imaginează că pot trăi așa cum doresc. Ateismul se răspândește din cauza lipsei educației, tinerii sunt […]

0Shares

Black-White-Nature-PicturesAteismul înseamnă negarea existenței lui Dumnezeu, ceea ce implică și respingerea comenzilor Lui, a reflectării religioase și a seriozității, și a crede că oamenii sunt independenți de Dumnezeu. Asemenea concepte neagă ideea de păcat, iar oamenii își imaginează că pot trăi așa cum doresc. Ateismul se răspândește din cauza lipsei educației, tinerii sunt neglijați, iar școlile apără ateismul.

Ignorarea esenței credinței și a religiei este motivul principal pentru care ateismul începe să se dezvolte și să se răspândească. Oamenii ai căror suflete, inimi și minți nu au fost îndreptate către adevăr, devin în mod inevitabil vulnerabili, și numai ajutorul și bunăvoința lui Dumnezeu îi poate salva. Dacă comunitatea nu luptă pentru a combate această modă, atunci mințile și inimile membrilor săi se deschid către acele influențe ce duc la devierea de pe drumul bun.

lotsa people 300×200 De ce este atât de răspândit ateismul

Ateismul se manifestă mai întâi ca o lipsă de interes asupra principiilor credinței. Oamenii care dețin o asemenea atitudine afirmă adesea că este una pozitivă, deoarece reprezintă o dorință de independență a minții și a libertății de gândire. Deoarece cererile credinței sunt dure, indiferența ne îndreaptă către ceea ce este mai ușor. Astfel cad oamenii în neglijență, ateism și ură pentru religie.

De fapt, ateismul nu se bazează pe raționament și nici nu este sprijinit de intuiție și experiență umană. Deci, cu atât mai puțin se bazează pe adevăruri “științifice”. Ateismul nu este decât o stare, uneori de leneveală care se transformă în una activă, de rebeliune.

Views: 3

0Shares

Religia

Fethullah Gulen   Religia este o înmănunchiere de principii Divine care îi călăuzesc pe oameni spre bine nu prin forţă, ci fă-când apel la libera lor voinţă; toate principiile care asigură propăşirea noastră spirituală şi materială, şi prin aceas­ta fericirea noastră în cele două lumi, le regăsim în religie. Religia este recunoaşterea lui Allah în […]

0Shares

Fethullah Gulen

 

iStock_000016097473XSmall1Religia este o înmănunchiere de principii Divine care îi călăuzesc pe oameni spre bine nu prin forţă, ci fă-când apel la libera lor voinţă; toate principiile care asigură propăşirea noastră spirituală şi materială, şi prin aceas­ta fericirea noastră în cele două lumi, le regăsim în religie.

Religia este recunoaşterea lui Allah în Unicitatea Sa absolută şi transcendentală, atingerea purităţii spirituale urmând calea Sa, este stabilirea unor relaţii în numele Lui şi după poruncile Lui, şi mai este un interes profund şi dragoste pentru întrea­ga creaţie, în numele Lui.

Mai devreme sau mai târziu, cei care nu recunosc religia ajung să dispreţuiască valorile înalte, cum ar fi puritatea, pa­triotismul şi dragostea de oameni.

Imoralitatea este o boală care se naşte din absenţa religiei, iar anarhia este produsul aceleiaşi lipse.

Oare ateii, care întreaga lor viaţă nu fac altceva decât să ata­ce, nu au datoria de a dovedi care sunt avantajele şi bunele urmări ale ateismului, dacă acestea cumva există?

Religia şi ştiinţa sunt două feţe ale aceluiaşi adevăr. Religia ne călăuzeşte pe calea adevărată a fericirii; ştiinţa, bine înţeleasă şi folosită, este ca o torţă care ne luminează aceeaşi cale.

Bărbaţii şi femeile îşi ating adevărata umanitate prin religie, şi acesta este lucrul care îi deosebeşte de animale; ateii nu arată că ar exista vreo deosebire între fiinţele umane şi animale.

Religia este calea pe care Allah a hotărât-o, pe când ateis­mul este calea satanei; de aceea, lupta dintre religie şi ateism a existat încă din vremea lui Adam şi va continua să existe până în Ziua de Apoi.

Toate florile frumoase ale virtuţilor demne de laudă cresc în grădinile religiei, şi tot acolo cresc şi fructele cele mai dee seamă ale arborelui creaţiei, precum Profeţii, sfinţii şi marii învăţaţi. Ateii îi nesocotesc în mod deliberat. Dar, cât ar în­cerca, nu pot să-i scoată nici din inimile oamenilor şi nici din paginile cărţilor.

Nu există nimic în religia adevărată care să contravină cu-noaşterii, bunei judecăţi şi bunului simţ. De aceea, religia adevărată nu poate fi criticată dintr-o perspectivă raţională. Oamenii care nu acceptă religia sunt lipsiţi de judecată sau au o concepţie greşită despre ştiinţă şi cunoaştere.

Religia este o sursă binecuvântată şi nesecată, aşezată la baza civilizaţiei adevărate. Prin adevărata religie, sufletul şi trăirile noastre se înalţă şi ne poartă spre lumile metafizice, unde pri­mim din abundenţă hrana frumuseţii, a virtuţii şi a bunătăţii.

De la apariţia sa pe pământ, omenirea şi-a găsit adevărata pace şi fericire în religie. Aşa cum nu putem vorbi despre moralitate şi virtute acolo unde oamenii nu practică adevă-rata religie, nu putem vorbi nici despre adevărata fericire. Moralitatea şi virtutea izvorăsc dintr-o conştiinţă curată şi sănătoasă. Religia este cea care conferă puritate conştiinţei, pentru că ea este legătura dintre om şi Divinitate. Religia este şcoala cea mai bună şi instituţia binecuvântată prin care pot fi dezvoltate virtuţile morale. Este o şcoală cu porţile deschise pentru orişicine, fie el tânăr sau bătrân. Numai cei care se ţin aproape de ea pot cunoaşte pacea, mulţumirea şi libertatea. Din contră, oamenii fără religie ajung să piardă totul, inclusiv propria lor identitate.

Virtutea trebuie căutată în practicarea credinţei. Rar se în-tâmplă să găseşti virtuţi demne de laudă la un ateu. Şi la fel de rar, să nu găseşti niciuna la omul credincios.

 

ro.fgulen.com

Source Link

Views: 2

0Shares