Versetele meccane și cele medinite

Versetele meccane și cele medinite   Cresterea si dezvoltarea comunitatii islamice se inscrie in doua mari etape: – perioada petrecuta in Mecca, inainte de emigrare (anul 622, conform calendarului gregorian); – perioada medinita, dupa emigrare. Asa cum era firesc, Revelatia divina a corespuns si ea acestei situatii, rolul sau fiind acela de a-i indruma pe […]

0Shares

Versetele meccane și cele medinite

 

Cresterea si dezvoltarea comunitatii islamice se inscrie in doua mari etape:
– perioada petrecuta in Mecca, inainte de emigrare (anul 622, conform calendarului gregorian);
– perioada medinita, dupa emigrare.

Asa cum era firesc, Revelatia divina a corespuns si ea acestei situatii, rolul sau fiind acela de a-i indruma pe musulmani.
Etapa meccana

Etapa meccana a Revelatiei a durat aproximativ 13 ani, incepand cu primul verset si pana la emigrare.

Aceasta faza poarta amprenta primei indatoriri a Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), aceea de a chema oamenii la Islam. Principalele repere ale acestei chemari, cu corespondent in Revelatia coranica sunt:

a) Allah si Unicitatea Sa (ar. tauhid);
b) Reinvierea si Judecata;
c) Comportamentul virtuos.

Rolul pe care l-a avut Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) in aceasta perioada a fost acela de a anunta si a atentiona.
Etapa medinita

Aceasta faza a durat aproape 10 ani, de la emigrare si pana la moartea Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!). Chiar daca temele principale ale etapei meccane raman in continuare, dezvoltarea micutei comunitati musulmane intr-o comunitate de sine statatoare (ar. ummah), incepe sa-si faca prezenta tot mai clar.

In Medina, acum, puteau fi intalnite patru categorii de oameni:

1. Cei care emigrasera de la Mecca la Medina (ar. muhajirun);
2. Rezidentii mediniti (ar. ansar), cei care i-au ajutat pe emigranti;
3. Cei originari din Medina, dar care pretindeau ca ii sprijina pe musulmani (ar. munafiqun);
4. Oamenii Cartii (ar. ahl al-kitab), adica evreii si crestinii, cu propriile lor Scripturi.
In afara acestor grupuri, Coranul a continuat sa sa adreseze atat tuturor oamenilor (ar. al-nas), cat si necredinciosilor si ignorantilor.

Capitolele meccane si medinite

In mod asemanator, pornind de la originea lor, capitolele Nobilului Coran au fost clasificate ca fiind meccane si medinite.
Spunem ca un capitol este meccan atunci cand a inceput sa fie revelat in etapa meccana, chiar daca el contine si versete din Medina. Iar un capitol este medinit daca a inceput sa fie revelat in etapa medinita, chiar daca include si text din perioada meccana.

Conform lui Zarkashi, urmatoarele 85 de capitole sunt meccane:

96, 68, 73, 74, 111, 81, 87, 92, 89, 93, 94, 103, 100, 108, 102, 107, 109, 105,113,114,112,53,80,97,91,85,95, 106,101,75, 104,77,50,90,86,54,38,7,72,36,25,35, 19,20, 56,26,27, 28, 17, 10, 11, 12, 15, 6, 37, 31, 34, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 51, 88, 18, 16, 71, 14, 21, 23, 32, 52, 67, 69, 70, 78, 79, 82, 84,
Exista diferente de opinii in ceea ce priveste ultimul capitol revelat in Mecca. Urmandu-l pe ibn ‘Abbas, unii cred ca acesta a fost capitolul 29 (Al-Ankabut), altii considera capitolul 23 (Al-Mu’minun) ca fiind ultimul, in timp ce altii, inclina spre capitolul 83 (Al-Mutaffifin). Exista si voci care includ capitolul 83 la cele medinite. Urmatoarele 29 de capitole sunt, conform aceluiasi Zarkashi, medinite:
2, 8, 3, 33, 60, 4, 99, 57, 47, 13, 55, 76, 65, 98, 59, 110, 24, 22, 63, 58, 49, 66, 61, 62, 64, 48, 9, 5.
Unii exegeti sustin ca primul capitol (Al-Fatihah) este meccan, iar altii, medinit.
Capitolele meccane formeaza aproximativ 11 juzuri, iar cele medinite, in jur de 19 juzuri.
Din cele descrise rezulta cu claritate ca acele capitole medinite sunt mai lungi si cuprind o mai mare din Coran.

Ordinea revelarii

Conform unei liste intocmite de Nu’man ibn Bashir si pe care o intalnim in Fihrist-ul lui al-Nadim, ordinea in care au fost revelate capitolele este urmatoarea:
96, 68, 73, 74, 111, 81, 94, 103, 89, 93, 92, 100, 108, 102, 107, 109, 105, 112, 113, 114, 53, 80, 97, 91, 85, 95, 106, 101, 75, 104, 77, 50, 90, 55, 72, 36, 7, 25, 35, 19, 20, 56, 26, 27, 28, 17, 11, 12, 10, 15, 37, 31, 23, 34, 21, 37, 40, 41, 47, 43, 44, 45, 46, 51, 88, 18, 6, 16, 71, 14, 32, 52, 67, 69, 70, 78, 79, 82, 84, 30, 29, 83, 54, 86.

De ce este important sa cunoastem ordinea revelarii capitolelor si versetelor, cu toate ca Nobilul Coran nu este ordonat astfel ?

Daca stim tipul capitolului (meccan/medinit) si cand a fost revelat ne usuram intelegerea sensurilor sale. Spre exemplu, multe versete revelate in perioada meccana pot sa aiba intelesuri marcante cu precadere pentru musulmanii care traiesc intr-un mediu ostil, antiislamic, in vreme ce unele versete medinite sa le fie de ajutor musulmanilor care sunt deja in plin proces de formare a unei comunitati largite. In unele cazuri, daca cineva nu stie care din doua sau mai multe versete au fost revelate primele, nu poate sa decida care norma juridica este aplicabila acum musulmanilor. In acest punct, cronologia este direct legata de disciplina care se ocupa cu studiul versetelor abrogate, stiinta denumita „al-nasikh wa al-mansukh.”

quranDe asemenea, mai este important sa cunoastem ordinea revelarii versetelor pentru a fi capabili sa intelegem dezvoltarea treptata a multor practici, atitudini si legi islamice, cum ar fi interzicerea alcoolului, lupta etc. si pentru a vedea cum acestea au evoluat in timp. Doar astfel ne vom da seama de toate implicatiile lor. De exemplu, odata stabilit cadrul luptei cu inamicul, trebuie evidentiat ca primul verset care a fost revelat in acest sens este din capitolul 22 – Al-Hajj. Acest verset apartine perioadei medinite, de aici rezultand cu claritate ca musulmanilor nu li s-a revelat sa lupte cu cei care nu imbratisasera Islamul inainte de emigrare. Aceasta constatare poate avea implicatii importante pentru gandirea si planificarea noastra contemporane, in sensul de a decide cand anume Islamul trebuie sa fie aparat prin vorbe si cand prin fapte.

Mentiuni despre originea meccana sau medinita a capitolelor ne vin de la companioni si urmasii acestora, Profetul insusi (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) nementionand ceva in acest sens. Acest lucru se intampla deoarece in acea perioada fiecare era martor la Revelatie si foarte atent la cele auzite.

Adesea exista o logica interna in stabilirea apartenentei Revelatiei uneia sau alteia dintre etape, un numar de criterii ajutandu-ne sa distingem, dupa cum urmeaza:

o Contextul. Apartine perioadei meccane sau celei medinite? De exemplu versetul urmator despre lupta a fost revelat dupa emigrare:
Iar cand se vor incheia lunile cele sfinte, atunci omorati-i pe idolatri oriunde ii aflati! Prindeti-i, impresurati-i si intindeti-le lor orice cursa! Insa daca ei se caiesc, implinesc Rugaciunea si achita Dania, atunci dati-le lor drumul, caci Allah este Iertator, Indurator. (At-Tawbah 9:5)

o Uneori exista referinte directe, cum ar fi despre Abu Lahab, in capitolul 111 sau despre batalia de la Badr, din versetul urmator:
Allah v-a facut biruitori la Badr, macar ca erati umili. Deci fiti cu frica de Allah si poate ca voi o sa fiti multumitori! (Aal-‘Imran 3:123)

o Lungimea. Adesea, versetele meccane sunt scurte, iar cele medinite mai lungi. In ambele cazuri, insa, exista si exceptii. Acestea se refera, cu precadere la:

* Formula de adresare. Adesea cand citim: ‘O, voi cei care credeti! sau ‘O, oameni ai Cartii!’, ne aflam in fata unui paragraf medinit, in vreme ce atunci cand regasim: ‘O, voi, oameni!’, distingem originile meccane ale exprimarii.

* Subiectul. Dintre temele meccane retinem Unicitatea (tawid), politeismul (shirk), Ziua Invierii, coruptia morala, istorisirile despre profeti. Aceste abordari pot fi regasite, deopotriva, in capitolele medinite, dar cel mai adesea la un nivel foarte sumar. Temele medinite, care nu se regasesc in revelatiile meccane, sunt legate de factorii cu implicatii sociale si juridice, precum casatoria, divortul, mostenirea, pedeapsa etc.

o Exista 19 capitole denumite huruf tahajji (precum alif, lam, mim etc.). Toate sunt meccane, cu exceptia capitolelor Al-Baqarah (2) si Aal ‘Imran (3).

o Toate versetele care contin cuvantul kalla sunt meccane.

o Toate capitolele care includ versetele de prosternare (sajdah) sunt meccane.

o Multe dintre capitolele din categoria celor scurte de la finalul Coranului (mufassal), incepand cu qaf (50), sunt meccane.

o Toate referirile la fatarnici (munafiqun) apartin perioadei medinite, cu o singura exceptie: versetul 11 al capitolului al-‘ankabut (29), verset meccan.

„Allah ii cunoaste prea bine pe cei care cred, dupa cum la fel de bine ii cunoaste si pe cei fatarnici.”

Observatii

Distingerea Revelatiei in functie de originile sale meccane si medinite este unul dintre importantele domenii de studiu ale stiintelor coranice (‘ulum al-qur’an). Aceasta separare nu prezinta numai un interes istoric, ci ea este de un real folos pentru intelegerea si interpretarea diferitelor versete.
Multe capitole ale Nobilului Coran contin versete din ambele etape ale Revalatiei, in unele cazuri existand diferente de opinii in randul savantilor referitor la incadrarea acestora. Cu toate acestea, in liniile sale de baza, diferentierea este realizata si folosita intens in stiinta interpretarii coranice (tafsir).

 

sursa: islamulazi.ro/forum, sunnipath.com (The Online Islamic Academy)

Source Link

Views: 2

0Shares

Capitolul Al-Asr explicat de Nouman Ali Khan

Valentina Sadi   În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător Jur pe timp! Că omul va fi în pierdere, afară de aceia care cred și împlinesc fapte bune și se îndeamnă unul pe altul către Adevăr și se îndeamnă unul pe altul la răbdare. (Coranul cel Nobil, Al-Asr)  

0Shares

Valentina Sadi

 

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Jur pe timp! Că omul va fi în pierdere, afară de aceia care cred și împlinesc fapte bune și se îndeamnă unul pe altul către Adevăr și se îndeamnă unul pe altul la răbdare.

(Coranul cel Nobil, Al-Asr)

 

Source Link

Views: 1

0Shares

Minunile Coranului in Geologie

  Să ne întoarcem acum la Pământ pentru a descoperi câteva din numeroasele enunţuri miraculoase conţinute în reflectările coranice despre propria noastră planetă. Ele se referă nu numai la fenomenele fizice observate aici, pe Pământ, dar şi la detaliile referitoare la organismele vii care îl ocupă. În acestă chestiune, trebuie să ne întrebăm următorul lucru […]

0Shares

 

Să ne întoarcem acum la Pământ pentru a descoperi câteva din numeroasele enunţuri miraculoase conţinute în reflectările coranice despre propria noastră planetă. Ele se referă nu numai la fenomenele fizice observate aici, pe Pământ, dar şi la detaliile referitoare la organismele vii care îl ocupă.

În acestă chestiune, trebuie să ne întrebăm următorul lucru : Cum a putut un om needucat, în mijlocul deşertului, să abordeze cu acurateţe atât de multe şi atât de variate subiecte într-un timp în care mitologia şi superstiţia domneau suprem? Cum a putut el să evite cu atâta înţelepciune fiecare credinţă care avea să fie dovedită a fi total incorectă multe secole mai târziu.

Circuitul apei

Versetele referitoare la sistemele pământeşti sunt un caz în chestiune. Am citat un număr mare din ele în cartea mea, „Biblia, Coranul şi Ştiinţa şi am acordat atenţie deosebită celor care se refereau la circuitul apei în natură. Acesta este un subiect care este bine ştiut astăzi. Prin urmare, versetele din Coran care se referă la circuitul apei par să exprime idei care sunt acum total evidente. Dar dacă luăm în

considerare ideile predominante de la acea vreme, ele par a fi bazate mai mult pe mit şi speculaţie filosofică decât pe realitate observată, chiar dacă totuşi utila cunoaştere practică a irigării pământului era la curent în acea perioadă.

Să examinăm, de exemplu, următorul verset din capitolul az-Zumar:

Oare tu nu vezi că Allah trimite apă din cer, apoi o îndreaptă ca izvoare în pământ, apoi scoate cu ajutorul ei roade de felurite culori, apoi ele se ofilesc şi le vezi galbene, apoi le face bucăţele. Întru aceasta se află îndemnare pentru cei care au pricepere. (Az-Zumar 39:21)

Asemenea noţiuni ne par destul de obişnuite astăzi, dar nu ar trebui să uităm că, nu de mult, ele nu erau obişnuite, şi au continut să rămână aşa până în secolul al XVI-lea, cu Bernard Palissy, care a ajuns la prima descriere coerentă a circuitului apei. Înainte de aceasta lumea credea că apele oceanelor, sub efectul vânturilor, erau împinse spre interiorul continentelor. Ei atunci s-au întors către oceane prin marele abis, care, din timpul lui Plato era numit „Tartarus”.În secolul al XVII-lea gânditori măreţi, cum ar fi Descartes, credeau încă în acest mit. Chiar şi în secolul al XIX-lea erau încă aceia care credeau în teoria lui Aristotel, că apa era condensată în caverne reci muntoase şi forma lacuri subterane care alimentau izvoare. Astăzi ştim că responsabilă de aceasta este infiltrarea apei de ploaie în pământ. Dacă cineva ar compara noţiunile din hidrologia modernă cu informaţiile găsite în Coran pe această temă, nu ar putea să nu observe remarcabilul consens dintre cele două.

Munţii

În geologie, ştiinţa modernă a descoperit recent fenomenele de încreţire care au format lanţuri muntoase. Crusta pământului este ca o coajă solidă, pe când stratele mai adânci sunt fierbinţi şi fluide, şi foarte neospitaliere pentru orice formă de viaţă. A fost descoperit, de asemena, faptul că, stabilitatea munţilor este legată de fenomenele de încreţire. Procesul de formare al munţilor prin încreţire duce crusta pământului în jos, în strate inferioare şi susţine temelii pentru munţi.

Să comparăm acum ideile moderne cu un verset dintre numeroasele din Coran care se ocupă cu această temă. Este extras din capitolul an-Naba’:

Oare nu am făcut Noi pământul un pat Şi munţii ca ţăruşi? (An-Naba’ 78:6-7)

Ţăruşii (awtad), care sunt conduşi în pământ ca aceia folosiţi la ancorarea unui cort, sunt bazele  încreţirilor geologice.

Aici, ca în toate cazurile din alte teme prezentate, observatorul obiectiv nu poate să nu observe absenţa oricărei contradicţii cu cunoştinţele moderne.

 

_____

Miracolul Coranului în Geologie, Adnan Aș-Șarif, Editura Islamul Azi, Constanța, 2003

Source Link

Views: 1

0Shares