Evoluționism – partea a 5-a

    ORIGINEA EUCARIOTELOR  Încercând să explice originea eucariotelor, evoluţioniştii susţin că acestea ar fi apărut prin contopirea mai multor celule procariote. În acest fel s-ar explica, spun ei, existenţa mai multor cromozomi în aceeaşi celulă. În ceea ce priveşte mitocondriile, acestea ar fi nişte celule procariote care au ajuns să trăiască în simbioză cu […]

0Shares

 

 

ORIGINEA EUCARIOTELOR 

Încercând să explice originea eucariotelor, evoluţioniştii susţin că acestea ar fi apărut prin contopirea mai multor celule procariote. În acest fel s-ar explica, spun ei, existenţa mai multor cromozomi în aceeaşi celulă. În ceea ce priveşte mitocondriile, acestea ar fi nişte celule procariote care au ajuns să trăiască în simbioză cu celula gazdă. Numai că, nucleul celulelor eucariote prezintă anumite particularităţi care îl deosebesc net de procariote:

300px-Celltypes– nucleul eucariotelor are membrană nucleară, iar al procariotelor nu
– cromozomii la eucariote sunt mai mari decât la procariote şi au o structură diferită, mult mai complexă decât cea a cromozomului unic de la procariote
– existenţa intronilor în genele eucariote şi lipsa lor la procariote
– diferenţele care există între diviziunea simplă a procariotelor pe de o parte şi între mitoza şi meioza de la eucariote pe de altă parte
– modul diferit în care se realizează reglajul genetic etc.

Vedem că eucariotele diferă calitativ de procariote, deci sunt altceva decât o simplă contopire de celule procariote.
În ceea ce priveşte mitocondriile, diferenţele care există între codul genetic universal şi cel mitocondrial demonstrează că acestea nu sunt nişte celule procariote, iar interdependenţa profundă dintre metabolismul celulei eucariote şi cel mitocondrial arată că aici nu e vorba de o simplă simbioză, ci de organite celulare care fac parte integrantă din celula eucariotă. Vedem aşadar că nici din acest punct de vedere teoria evoluţionistă nu este credibilă.

Un alt aspect legat de eucariote îl constituie existenţa organismelor pluricelulare cu organizare superioară. Acestea au un număr foarte mare de celule (de ordinul sutelor de miliarde) care posedă toate acelaşi genom dar, în fiecare celulă sunt active numai o parte din gene, în funcţie de rolul pe care trebuie să îl îndeplinească acea celulă. Deşi fiecare celulă în parte are propriul său metabolism, între ele există o coordonare perfectă, astfel încât fiecare dintre ele îndeplineşte un rol precis şi toate aceste celule împreună formează un singur organism. În plus, în timpul vieţii unui astfel de organism, multe din celulele componente mor şi sunt înlocuite de alte celule tinere fără ca acest fenomen să afecteze integritatea şi funcţionalitatea organismului.

Este inimaginabil ca toate aceste sisteme, atât de complexe şi în acelaşi timp atât de armonioase, să fi luat naştere “întâmplător” prin intervenţia unor forţe oarbe ale naturii. Mai menţionăm un amănunt: dacă speciile de eucariote ar fi evoluat unele din altele, de la simplu la complex, ar fi trebuit ca numărul cromozomilor la fiecare specie să fie mai mare sau mai mic, în funcţie de gradul de complexitate al organismului dar, în realitate s-a observat că nu există nici o corelaţie între numărul de cromozomi şi nivelul de complexitate al organismelor dintr-o anumită specie.

Source Link

Views: 6

0Shares

Teoria evoluţionismului

  Adnan Oktar   Pentru unii, teoria evoluţiei sau darwinismul are doar conotaţii ştiinţifice, fără a părea să aibă vreo implicaţie directă asupra vieţilor noastre de zi cu zi. Aceasta, bineînţeles, este o părere greşită larg răspândită. Departe de a fi doar un subiect din cadrul ştiinţelor biologiei, teoria evoluţiei constituie temelia unei filozofii mincinoase, […]

0Shares

 

Adnan Oktar

 

Evolution illustration

Pentru unii, teoria evoluţiei sau darwinismul are doar conotaţii ştiinţifice, fără a părea să aibă vreo implicaţie directă asupra vieţilor noastre de zi cu zi. Aceasta, bineînţeles, este o părere greşită larg răspândită. Departe de a fi doar un subiect din cadrul ştiinţelor biologiei, teoria evoluţiei constituie temelia unei filozofii mincinoase, care a pus stăpânire pe un număr mare de oameni: materialismul.

Filozofia materialistă, care acceptă doar existenţa materială şi crede că omul este „o masă de materie“, susţine că acesta nu este nimic mai mult decât un animal, „conflictul“ fiind legea fundamentală a existenţei sale. Deşi a fost propagată sub forma unei filozofii bazate pe ştiinţă, materialismul este, de fapt, o dogmă străveche ce nu are nicio bază ştiinţifică. Această dogmă a luat naştere în Grecia antică, şi a fost redescoperită de către filozofii ateişti ai secolului al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, ea a fost implantată în câteva discipline ale ştiinţei prin intermediul unor gânditori precum Karl Marx, Charles Darwin şi Sigmund Freud. Cu alte cuvinte, ştiinţa a fost pervertită pentru a face loc materialismului.

Ultimele două secole au fost arena însângerată a materialismului: ideologiile bazate pe materialism (cât şi ideologiile aparent concurente ce se opuneau materialismului, dar care împărtăşeau aceeaşi doctrină) au adus în permanenţă în lume violenţă, război şi haos. Comunismul, responsabil pentru moartea a 120 de milioane de oameni, este produsul direct al filozofiei materialiste. Fascismul, în ciuda falsei pretenţii de a fi o alternativă la viziunea materialistă asupra lumii, a acceptat conceptul fundamental materialist al progresului prin conflict şi a dat naştere la regimurile opresive, la masacre, războaie mondiale şi la genocid.

Dincolo de aceste două ideologii sângeroase, etica individuală şi socială a fost şi ea coruptă.

Mesajul mincinos al materialismului, ce reduce omul la un animal a cărui existenţă este accidentală şi lipsită de orice responsabilitate faţă de vreo altă fiinţă umană, demolează stâlpii moralităţii precum: iubirea, compasiunea, sacrificiul de sine, modestia, onestitatea şi dreptatea. Induşi în eroare de motto-ul materialist „viaţa este o luptă“, oamenii au ajuns să-şi privească propria viaţă ca fiind nimic mai mult decât un conflict de interese care conduce la o viaţă trăită conform legilor junglei.

Urme ale acestei filozofii răspunzătoare pentru multe dintre dezastrele înfăptuite de oameni în ultimele două secole, pot fi regăsite în fiecare ideologie care priveşte diferenţele dintre oameni ca fiind „un motiv de conflict“. Aceasta îi include şi pe teroriştii din zilele noastre, care susţin că sprijină religia, şi cu toate acestea comit unul dintre cele mai mari păcate, prin uciderea unor oameni nevinovaţi.

Teoria evoluţionistă, adică darwinismul, se potriveşte perfect aici, completând acest puzzle. Ea introduce mitul conform căruia materialismul este o teorie ştiinţifică. Tocmai de aceea, Karl Marx, fondatorul comunismului şi al materialismului dialectic a scris că, în viziunea sa asupra lumii, darwinismul stă „la baza istoriei naturale“.

Această temelie este însă putredă. Descoperirile ştiinţifice moderne arată din nou şi din nou că credinţa obişnuită ce asociază darwinismul cu ştiinţa este falsă. Dovezile ştiinţifice resping cu argumente inteligente darwinismul şi revelează faptul că originea existenţei noastre nu este evoluţia, ci creaţia. Dumnezeu este cel care a creat universul, toate vieţuitoarele şi omul.

 

 

Sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 3

0Shares

Teoria Rasială a lui Darwin

  Adnan Oktar În 1871, Darwin a publicat o carte, „Descendenţa omului”, prin care pretindea că omul a evoluat din fiinţe asemănătoare primatelor. Darwin nu a reuşit să demonstreze prin dovezi veridicitatea teoriei lui, dar este clar că a născocit anumite scenarii imaginare. De asemenea, Darwin a manifestat un interes ideatic. El a afirmat că […]

0Shares

 

Adnan Oktar

În 1871, Darwin a publicat o carte, „Descendenţa omului”, prin care pretindea că omul a evoluat din fiinţe asemănătoare primatelor. Darwin nu a reuşit să demonstreze prin dovezi veridicitatea teoriei lui, dar este clar că a născocit anumite scenarii imaginare.

De asemenea, Darwin a manifestat un interes ideatic. El a afirmat că unele rase umane sunt mai evoluate, deci mai avansate decât altele, pe când celelalte rase, pe de altă parte, se află la acelaşi nivel cu primatele.

Un alt aspect important a fost că Darwin şi-a „construit” întreaga teorie având la bază lupta pentru supravieţuire. În concepţia sa, la baza sistemului naturii stătea un conflict dur, o luptă sângeroasă: cel puternic întotdeauna îl învinge pe cel slab, asigurându-şi astfel dezvoltarea.

Darwin a afirmat că un conflict similar există şi la nivelul speciei umane. Chiar şi subtitlul cărţii sale, „Originea speciilor – conform selecţiei naturale − sau conservarea speciilor favorizate şi lupta pentru viaţă”, îi dezvăluie cu claritate viziunea rasistă.

În concepţia lui Darwin, rasa superioară era reprezentată de omul alb european, cea asiatică sau africană pur şi simplu pierzând în lupta pentru supravieţuire.

Darwin a mers chiar şi mai departe, sugerând că acestea din urmă vor fi, în cele din urmă, total anihilate.

„În viitorul nu foarte îndepărtat, dacă ne raportăm la trecerea secolelor, rasele civilizate ale speciei umane aproape sigur le vor extermina şi înlocui pe cele primitive, în întreaga lume. În acelaşi timp, primatele antropomorfe vor fi fără îndoială exterminate.”

Aşa cum ni se dezvăluie din această declaraţie, în mod explicit, Darwin a fost un adevărat rasist, crezând în superioritatea omului alb. El credea că, în timp, omul alb mai întâi va înrobi aşa-numitele rase inferioare, pentru ca mai târziu să le anihileze. Într-adevăr, ideile sale au găsit un teren propice. La vremea respectivă, omul era deja în căutarea unei teorii care să-i justifice crimele.

Începând din secolul al XVI-lea, europenii au început să colonizeze diferite părţi ale lumii. Primii colonialişti au fost spaniol

racism

ii, sub îndrumarea lui Cristofor Columb.

În scurt timp, conchistadorii spanioli au invadat America de Sud, supunându-i la sclavie pe localnicii care aparţineau unei rase paşnice. Provinciile Americii de Sud, care aveau resurse bogate în aur şi argint, au fost jefuite de aceşti invadatori. Băştinaşii care s-au opus au fost măcelăriţi. După spanioli, portughezii, olandezii şi mai apoi englezii au luat parte la această competiţie a colonizării.

În secolul al XIX-lea, Marea Britanie a devenit cel mai mare imperiu colonial. Din India în America Latină, imperiul britanic a exploatat pretutindeni resursele naturale. Omul alb jefuia Pământul pentru satisfacerea propriilor interese.

Desigur, aceste puteri coloniale nu au dorit să fie menţionate în istorie în calitate de „jefuitori”. Aşa că s-a inventat o justificare pentru această exploatare. Această justificare îi cataloga pe oamenii exploataţi drept primitivi sau chiar asemănători animalelor.

Aceste afirmaţiii au fost elaborate în prima parte a procesului de colonizare, când Cristofor Columb a navigat spre America. Pretinzând că băştinaşii din America nu erau fiinţe umane adevărate, ci mai degrabă animale evoluate, colonialiştii spanioli şi-au închipuit că pot justifica astfel practicarea sclaviei.

Aşa cum se întâmplă de obicei, acest argument nu a atras mulţi susţinători, deoarece în acea perioadă europenii credeau că au fost creaţi egali de Dumnezeu şi că toţi proveneau dintr-un singur strămoş: profetul Adam.

Totuşi, în secolul al XIX-lea, lucrurile s-au schimbat. Pe măsură ce doctrinele materialiste au prosperat, oamenii au început să ignore faptul că oamenii au fost creaţi de Dumnezeu. De asemenea, aceasta a însemnat naşterea rasismului.

Baza aşa-zis „ştiinţifică” a rasismului a constituit-o teoria evoluţionistă a lui Darwin.

Antropologul indian Lalita Vidyarthi afirmă: „Teoria lui Darwin referitoare la supravieţuirea celui mai bine adaptat a fost îmbrăţişată de către oamenii de ştiinţă ai acelor timpuri, care credeau că omenirea a trecut prin diferite faze de evoluţie, culminând cu civilizaţia omului alb. Până la jumătatea secolului al XIX-lea, rasismul a fost acceptat ca un fapt incontestabil de către majoritatea oamenilor de ştiinţă occidentali.”

Prin perspectiva sa atât de rasistă, Darwin a susţinut politica de colonizare a marilor puteri europene. Imperialismul epocii victoriene a Angliei a ales teoria lui Darwin ca o aşa-zisă bază „ştiinţifică” şi justificare.

sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 6

0Shares