Tag: Allah

Ultimul om care va intra în Paradis

Ultimul om care va intra în Paradis    ‘Abdullah bin Mas‘ud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Ultimul care va intra în Paradis va fi un om care merge o dată, se împiedică o dată şi este ars de […]

Ultimul om care va intra în Paradis

 

picat ‘Abdullah bin Mas‘ud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Ultimul care va intra în Paradis va fi un om care merge o dată, se împiedică o dată şi este ars de foc o singură dată. Când va ajunge dincolo de el, se va întoarce şi va spune: «Binecuvântat fie El, Cel care m-a salvat de tine şi mi-a dat ceea ce El nu a dat nimănui în vremurile de dinainte sau de acum». Apoi un copac va fi adus pentru el. Iar el va spune: «O, Domnul meu! Adu-mă mai aproape de copac ca să mă pot adăposti la umbra lui şi să beau din apă [râului]». Allah Atotputernicul şi Gloriosul va spune: «O, fiu al lui Adam! Dacă îţi voi dărui acestea, Îmi vei cere altceva». El va spune: «Nu, Domnul meu». El a promis că nu va mai cere altceva. Domnul lui îl va ierta, pentru că El vede că omul nu are răbdare. Astfel, îl va apropia de copac. Apoi, acesta se va adăposti la umbra sa şi va bea din apă. După aceea, un copac mai frumos decât primul va fi adus în faţa sa. El va spune: «O, Allah! Adu-mă mai aproape de acest copac ca să pot să beau din apa lui [râului] şi să mă adăpostesc la umbra sa. Nu îţi voi mai cere nimic altceva». Allah va spune: «O, fiu al lui Adam! Nu Mi-ai promis că nu Îmi vei cere altceva?». El va răspunde: «Probabil nu Îţi voi mai cere nimic, dacă mă vei aduce mai aproape de el». Şi a promis că nu va mai cere altceva. Domnul lui îl va ierta, pentru că ştie că nu îşi va ţine cuvântul. Oricum, El îl va aduce mai aproape de copac. Bărbatul se va adăposti la umbra sa şi va bea din apa [râului]. Apoi, un copac mai frumos decât primii doi va fi adus la poarta Paradisului. El va spune: «O, Allah! Te rog, du-mă mai aproape de acest copac pentru a mă bucura de umbra lui şi a bea din apa [râului]. Nu Îţi voi mai cere nimic». Domnul lui îl va ierta pentru că nu a rezistat în faţa tentaţiei. Aşa că El îl va apropia de copac. Când îl va aduce aproape de el, acesta va auzi vocile locuitorilor Paradisului. El va spune: «O, Allah! Primeşte-mă şi pe mine». Allah va spune: «O, fiu al lui Adam! Ce va pune capăt cerinţelor tale de la Mine? Te va mulţumi dacă îţi voi da (întreaga) lume şi încă una pe deasupra, la fel ca ea?». Bărbatul va răspunde: «Râzi de mine, deşi Tu eşti Stăpânul Lumilor?»”.

Relatând acest hadis, Ibn Mas‘ud a râs şi a întrebat (ascultătorii): „De ce nu mă întrebaţi de ce râd?”. Ei au spus: „De ce râzi?”. El a răspuns: „În acelaşi fel şi Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a râs (când a spus acest hadis ), iar companionii l-au întrebat: «De ce râzi, o, Profet al lui Allah?». El a răspuns: «Din pricina râsului Stăpânului Lumilor când doritorul Paradisului a spus: ´Râzi de mine, deşi Tu eşti Stăpânul Lumilor?´. Atunci Allah va spune: «Nu râd de tine, dar pot să fac tot ceea ce doresc»”. Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim.

Acest hadis subliniază faptul că ultima persoană care va intra în Paradis va trece prin diferite etape. De asemenea, hadisul ilustrează acel aspect al naturii umane care nu lasă omul să fie mulţumit cu un singur lucru şi îl face întotdeauna să îşi dorească ceva mai bun decât are.

Abu Dhar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Îl cunosc pe ultimul dintre locuitorii Iadului care vor ieşi de acolo şi pe ultimul dintre oamenii care vor intra în Paradis. El este un bărbat care va fi adus înaintea lui Allah în Ziua Judecăţii. Apoi Allah le va porunci îngerilor: «Întrebaţi-l despre păcatele minore şi ascundeţi-le pe cele majore». Apoi i se va spune: «În ziua cutare ai înfăptuit păcatele cutare şi în ziua cutare ai comis cutare faptă rea»”.

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adăugat: „I se va spune: «În locul fiecărei fapte rele, ţi se va da o faptă bună»”. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat: „Păcătosul va spune: «O, Doamne! Am comis fapte pe care nu le găsesc amintite aici»”. Naratorul a spus: „Într-adevăr l-am văzut pe Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) râzând până când i s-au văzut premolarii (deoarece păcătosul a fost iertat)”. Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Tirmidhi.

Astfel Allah va proteja un păcătos cu Îndurarea Sa.

Păcătosului i se vor părea foarte mari chiar şi păcatele sale minore şi se va simţi atât de ruşinat de ele, încât nu va fi în stare să-I ceară lui Allah Paradisul.

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

O, Doamne!

  Il implora cei care sunt in ceruri si pe pamint si in fiecare zi El implineste ceva. (Ar-Rahman 55 :29) Când furtuna este violenta si marea agitata, marinarii striga ,’ O’ Doamne !’ Când calaretul si caravana sunt pierduti in desert, ei striga,’ O’ Doamne !’ Când dezastrul si calamitatile survin, indureratii striga,’ O’ […]

 

Il implora cei care sunt in ceruri si pe pamint si in fiecare zi El implineste ceva. (Ar-Rahman 55 :29)
Când furtuna este violenta si marea agitata, marinarii striga ,’ O’ Doamne !’

Când calaretul si caravana sunt pierduti in desert, ei striga,’ O’ Doamne !’

Când dezastrul si calamitatile survin, indureratii striga,’ O’ Doamne !’

Când usile se inchid in fata celor ce incearca sa intre prin ele si când se pun piedici nevoiasilor, ei striga,’ O’ Doamne !’

O, DoamneCând toate planurile sfirsesc prin esec si speranta este pierduta, si caile par de nestrabatut ,’ O’ Doamne !’ se striga.

Când pamintul, desi urias si intins cum este, este mic pentru tine, facând sufletul tau sa se simta constrâns, strigi ,’ O’ Doamne !’

La Allah ajung toate cuvintele frumoase, implorarile sincere, lacrimile nevinovatului, si invocarile celor indurerati. Mâini si ochi se indreapta spre El in timp de restriste si nenoroc. Limba Il slaveste, striga, si Ii pomeneste numele. Inima isi gaseste linistea, sufletul se odihneste, nervii se relaxeaza, si intelectul se trezeste – toate acestea le obtinem când il amintim pe Allah, Subhaahnahu wa Ta’alaa-‘ Cit de perfect este El, Preaslavitul’.

Allah este Binevoitor cu robii sai. (Ash-Shura 42:19)

Allah: cel mai frumos nume, cea mai potrivita imbinare de litere si cel mai valoros dintre cuvinte.
Oare mai stii tu pe altcineva cu asemenea nume? (Maryam 19 :65)

Allah: la El ne gindim când bogatia absoluta, puterea, gloria si intelepciunea ne vin in minte.
A cui este imparatia in Ziua aceasta? A Lui Allah, cel Unic si Atotputernic! [Intrebarea si raspunsul sunt ale lui Allah ; Al-Wahid, Al-Qahhar]. (Ghafir 40 :16)

Allah : La El ne gindim cind bunatatea, grija, alinarea, afectiunea si mila ne vin in minte.
Voi nu aveti binefacere decit de la Allah. (An-Nahl 16 :53)

O, Allah, Stapân al Maretiei, al Marinimiei si Puterii, fa ca alinarea sa inlocuiasca necazul, bucuria sa vina dupa tristete, si fa ca siguranta sa ia locul fricii.

O, Allah, alină inimile arzinde cu racoarea credintei!

O, Dumnezeul nostru! Fa-i sa atipeasca linistiti pe cei fara odihna si confera liniste sufletelor zbuciumate!

O, Dumnezeul nostru! Calauzeste-i pe cei rataciti spre lumina Ta si pe cei care sunt pe un drum gresit, spre indrumarea Ta!

O, Allah! Sterge soaptele diabolice din inimile noastre si pune in loc lumina, distruge minciunea prin adevar si invinge uneltirile perfide ale Diavolului prin armata ta de Ingeri!

O, Allah! Indeparteaza de noi suferinta, mâhnirea si nelinistea!

Cautam adapost la Tine, temându-ne de nimeni altul decât de Tine, bizuindu-ne pe nimeni altul în afară pe Tine, punând toata increderea noastra in nimeni altul decât in Tine, si invocând pe nimeni altul decât pe Tine!

Tu esti Aparatorul Suprem si desăvârșitul Protector!

 

Amin!

 

 

Sursa: islamcluj.ro

Source Link

Views: 1

Dumnezeu si creatia

  Din moment ce supunerea totală a voinţei cuiva voinţei lui Dumnezeu reprezintă esenţa preaslăvirii, mesajul fundamental al religiei divine a lui Dumnezeu, Islamul, este însăşi adorarea lui Dumnezeu. Este necesară, de asemenea, evitarea preaslăvirii îndreptate către orice altă persoană, loc sau lucru, orice altceva decât Dumnezeu. Din moment ce orice altceva în afară de […]

 

timthumb Dumnezeu si creatiaDin moment ce supunerea totală a voinţei cuiva voinţei lui Dumnezeu reprezintă esenţa preaslăvirii, mesajul fundamental al religiei divine a lui Dumnezeu, Islamul, este însăşi adorarea lui Dumnezeu. Este necesară, de asemenea, evitarea preaslăvirii îndreptate către orice altă persoană, loc sau lucru, orice altceva decât Dumnezeu. Din moment ce orice altceva în afară de Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, este creaţia lui Dumnezeu, poate fi spus că Islamul, în esenţă, îndepărtează omul de venerarea creaţiei şi îl invită să preaslăvească Creatorul. El este singurul care merită adorarea din partea omului, pentru că doar prin voinţa Lui rugăciunile sunt ascultate.

În consecinţă, dacă un om se roagă unui copac, iar rugăciunea îi este ascultată, nu copacul este acela care îi ascultă rugăciunea, ci Dumnezeu care permite ca lucrurile, pentru care omul s-a rugat, să se împlinească. Cineva ar putea spune că „aceasta este evident”. În orice caz, pentru cei care venerează copacii s-ar putea să nu fie aşa. În mod similar, rugăciunile către Iisus, Buddha sau Krishna sau Sfântul Cristian sau Sfântul Iuda sau chiar către Muhammad, nu sunt ascultate de ei, ci de Dumnezeu.

Iisus nu i-a îndemnat pe adepţii săi să îl adore pe el, ci pe Dumnezeu, după cum precizează Coranul:

„Și când va zice Allah: «O, Iisus, fiu al Mariei! Le-ai spus tu oamenilor: ʿLuați-mă pe mine și pe mama mea drept dumnezei în locul lui Allah?ʾ», el îi va răspunde: «Mărire Ție! Eu nu aș fi putut să spun ceea ce nu aveam dreptul să spun!…»” (Coran 5: 116).

Nici Iisus nu s-a adorat pe sine, ci, atunci când a adorat, L-a preaslăvit pe Dumnezeu. Iar Iisus a spus următoarele, după cum este semnalat în Evanghelie: „Este scris: «Preaslăveşte-L pe Domnul Dumnezeul tău şi supune-te doar Lui!»” (Luca 4: 8).

Acest principiu de bază este cuprins în capitolul de deschidere al Coranului, cunoscut sub numele de Sura al-Faatihah, versetul al patrulea:

„Numai pe Tine Te adorăm, numai la Tine căutăm ajutor.”

În altă parte, în ultima carte a revelaţiei, Coranul, Dumnezeu a spus de asemenea:

„Și Domnul vostru zice: «Chemați-Mă și Eu vă voi răspunde!»” (Coran 40: 60).

Este important de evidenţiat că mesajul fundamental al Islamului (şi anume adorarea doar a lui Dumnezeu) proclamă că Dumnezeu şi creaţia Sa sunt două entităţi distincte. Dumnezeu nu este nici egal cu creaţia Sa, nici parte din ea şi nici nu este creaţia Sa egală cu El sau o parte din El.

Aceasta ar putea părea evident, dar slăvirea creației de către om, în locul Creatorului, este în general bazată pe ignoranţă sau neglijarea acestui concept. Credinţa potrivit căreia esenţa lui Dumnezeu este răspândită în întreaga Sa creaţie, iar fiinţa Sa divină este sau a fost prezentă în anumite părţi ale creaţiei Sale a fost cea care a furnizat justificări pentru venerarea creaţiei lui Dumnezeu şi catalogarea ei drept venerare a lui Dumnezeu. În orice caz, mesajul Islamului, aşa cum a fost adus de profeţii lui Dumnezeu, este acela de a-L adora numai pe Dumnezeu şi de a evita slăvirea creaţiei Sale, fie direct sau indirect.

Source Link

Views: 2