Iisus Christos în Coranul cel Sfânt

IISUS CHRISTOS – PACEA LUI ALLAH ASUPRA LUI! – ÎN CORANUL CEL SFÂNT   Unicitatea lui Dumnezeu este crezul lui Isus Dacă urmărim versetele Coranului cel sfânt care îl menţionează pe Isus Christos – pacea asupra lui! – şi pe religia sa, constatăm că Coranul stabileşte că unicitatea deplină este crezul lui Christos; unicitatea în […]

pakistan art 02 Iisus Christos în Coranul cel Sfânt

IISUS CHRISTOS – PACEA LUI ALLAH ASUPRA LUI! – ÎN CORANUL CEL SFÂNT

 


Unicitatea lui Dumnezeu este crezul lui Isus

Dacă urmărim versetele Coranului cel sfânt care îl menţionează pe Isus Christos – pacea asupra lui! – şi pe religia sa, constatăm că Coranul stabileşte că unicitatea deplină este crezul lui Christos; unicitatea în ceea ce priveşte adorarea unui singur Dumnezeu, în ceea ce priveşte creaţia, căci numai Allah este creatorul cerului şi al pământului şi al celor dintre ele, fără nici un asociat la această unicitate, în ceea ce priveşte esenţa şi calităţile, căci esenţa Sa nu este compusă, iar calităţile Sale nu au seamăn, iar El se situează mai presus de tată şi fiu.

Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă:

O, voi oameni ai Scripturii! Nu exageraţi în privinţa religiei voastre şi nu spuneţi despre Allah decât adevărul! Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei şi un duh de la El. Credeţi, aşadar, în Allah şi în trimişii Săi! şi nu spuneţi “Trei!” Opriţi-vă de la aceasta şi va fi mai bine pentru voi! Allah nu este decât un Dumnezeu Unic! Slavă Lui! Să aibă El un copil? Ale Lui [Allah] sunt cele din ceruri şi de pre pământ şi Allah este cel mai bun Ocrotitor [Wakil]. (An-Nisaa’ 4 : 171).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

Necredincioşi sunt aceia care zic: “Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei”. Spune: “Cine L-ar putea împiedica pe Allah, dacă ar voi să-l facă să piară pe Mesia, fiul Mariei, ca şi pe mama lui şi pe toţi care se află pe pământ? (Al-Ma’idah 5 : 17).

Aceste texte coranice fac cunoscut faptul că Isus este un om pe care Allah l-a ales pentru a fi profet şi trimis. Allah i-a pogorât lui Isus Christos scriptura, adică Evanghelia, pentru a întări prin ea Tora, pentru a o întregi pe ea şi pentru a vesti un trimis cu numele de Ahmad care va veni după el, adică pe trimisul Muhammed, şi pentru a cuprinde călăuzirea dreptcredincioşilor pe calea cea dreaptă.

Allah Preaînaltul a grăit:

Și [adu-ţi aminte] când Isus, fiul Mariei, a zis: O, fii ai lui Israel! Eu sunt Trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine şi vestind un Trimis ce va veni după mine şi al cărui nume este Ahmad! (As-Saff 61 : 6).

Chemarea lui Isus Christos – aşa după cum afirmă istoricii – a fost o chemare la viaţa spirituală bazată pe cumpătare şi pe luarea din viaţa lumească doar a ceea ce este strict necesar pentru vieţuire. Isus Christos îndeamnă la credinţa în Allah şi în Ziua de Apoi, la considerarea Vieţii de Apoi ca fiind supremul ţel al omului în această lume.

 

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

Adorarea

Gabriela Pendelete   Fiecare om trebuie să mediteze profund şi să-şi pună întrebările esenţiale „De ce am fost creat?” şi „Care este scopul meu în viaţă?” Dacă un om care este înzestrat cu raţiune şi voinţa nu îşi pune astfel de intrebari sau în mod deliberat le ignora, el este redus la conditia de animal, […]

Gabriela Pendelete

 

Fiecare om trebuie să mediteze profund şi să-şi pună întrebările esenţiale „De ce am fost creat?” şi „Care este scopul meu în viaţă?” Dacă un om care este înzestrat cu raţiune şi voinţa nu îşi pune astfel de intrebari sau în mod deliberat le ignora, el este redus la conditia de animal, care doar mananca şi cauta placerea. Ignoranta fata de orice din viata poate fi tolerata, insa nu este tolerabil ca un om sa fie indiferent sau orb la intrebarile esentiale ale propriei sale existente. Moartea, care survine pe neasteptate, îi va soca pe cei indiferenti şi nesabuiti şi îi va face constienti de faptul ca aceste intrebari pe care le-au ignorat ar fi trebuit luate mult mai în serios.

Pentru toti credinciosii, aceste intrebari nu sunt greu de raspuns, căci ei cred în faptul ca motivul şi scopul creatiei lor sunt cunoscute de Creator. Cel care face un lucru stie de ce face acel lucru în acel fel. Allah este Creatorul omului şi El este Cel care controlează viata omului. Este pur şi simplu firesc sa Îl intrebam pe El de ce a facut omul în acest mod. Trebuie sa Îl intrebam: „O, Allah, de ce ai creat omul? L-ai creat pe om sa se distreze şi sa manance? L-ai creat pe om sa munceasca pe pamant, sa manance din pamant, sa se intoarca în pamant şi asta-i tot? Ori l-ai creat pe om sa duca o viata de suferinta ce incepe cu un tipat la nastere şi se termina cu haraitul mortii? Atunci de ce l-ai mai inzestrat pe om cu putere, ratiune, spirit şi vointa?”
Allah ne ofera raspunsuri clare la aceste intrebari în Coran, Cartea Sa Vesnica; El l-a creat pe om khalifah – înlocuitor al Sau pe pamant. Putem sa tragem aceasta concluzie din cuvintele lui Allah despre Adam, şi raspunsul ingerilor către Allah, care implica faptul ca şi-au dorit statutul lui Adam:

Şi când Stăpânul tău le-a zis îngerilor: „Voi să pun pe pământ un înlocuitor [khalifa]”, i-au răspuns: „Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge, când noi Ţie îţi aducem slavă şi pe Tine Te venerăm cu sfinţenie?”. Şi a zis: „Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi. (Al-Baqarah 2:30)

Prima cerinta pentru ca omul sa fie inlocuitorul lui Allah pe pamant este ca omul sa îl cunoasca cu adevarat pe Allah şi sa îl adore supus.

Allah este Cel ce a creat şapte ceruri şi tot atâtea pământuri. Între ele coboară porunca [Sa], pentru ca să ştiţi că Allah este cu putere peste toate şi că Allah cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa [Sa]. (At-Talaq 65:12)

Acest verset face din recunoasterea lui Allah scopul creatiei pamantului şi cerurilor. Intr-un alt verset citim:

Eu nu i-am creat pe djinni şi oameni decât pentru ca ei să Mă adore. Eu nu voiesc de la ei întreţinere şi nici nu voiesc ca ei să Mă hrănească pe Mine. Ci Allah este Întreţinătorul [Ar-Razzaq], Stăpânul puterii, Cel Statornic [Al-Matin]. ( Adh-Dhariyat 51:56-58)

Daca meditam asupra universului, stim ca totul traieste şi lucreaza pentru o altceva: apa pentru pamant, pamantul pentru plante, plantele pentru animale şi animalele pentru om şi oamenii pentru…? Pentru cine traiesc şi muncesc oamenii? Aceasta este intrebarea.

Raspunsul pe care natura îl striga şi toate lucrurile îl indica este faptul ca omul este pentru Allah: sa Îl cunoasca, sa Îl adore, sa-şi implineasca datoriile fata de El şi numai fata de El. Nu este logic ca omul sa traiasca şi sa munceasca pentru orice altcineva în afara de Allah. Dacă toate lucrurile, superioare sau inferioare sunt supuse omului, şi omul le foloseste, nu se poate ca el sa traiasca şi sa munceasca pentru lucrurile care îl servesc.

Este o inversiune ilogica şi irationala a ordinii şi lucrurilor, ca omul sa adore unele forţe ale naturii, manifestări ale acelor puteri sau unele fenomene naturale. Este absurd şi nedemn de un om sa adore soarele, luna, râurile, copacii, ori vaci, sub indiferent ce pretext. Natura şi orice putem numi logica existentiala dovedesc ca omul trebuie sa îl adore numai pe Allah. Cel mai înverşunat inamic al omului, diavolul, satana, cel care îl ispiteste pe om sa adore altceva.

Indemnul principal al fiecarui mesaj divin este:

Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! (Al-A’raf 7:59).

Aceasta unica adorare este prima cerinta pe care Allah a impus-o omului, si cu capacitatea Lui absoluta a impregnat-o in textura naturii umane si a facut-o parte din caracterul uman. Cel Atotputernic a făcut acest lucru din momentul in care l-a înzestrat pe om cu minte cu care sa gandeasca, o inima cu care sa simta. El a creat universul cu semne prin care sa indrume acele minti şi inimi pe Calea Sa.

Oare nu am făcut Eu legământ cu voi, o, fii ai lui Adam, să nu-l adoraţi pe Şeitan, căci el vă este vouă duşman învederat, şi să Mă adoraţi pe Mine [pentru că] acesta este drumul drept?! (Ya-Sin 36:60-61)

Nu este deloc dificil sa vedem ca cea mai importanta misiune a trimisilor si profetilor lui Allah a fost aceea de a indeparta straturile de uitare, paganism si imitarea oarba din adevarata materie a naturii umane. Este pur şi simplu natural că primul indemn facut de trimisii lui Allah a fost: „Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui!” (Al-A’raf 7:59). Fiecare dintre trimisi a luptat cu cei care i se impotriveau pe acest temei:

Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adoraţi-Mă pe Mine! (Al-Anbiyaa’ 21:25) şi

Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: „Adoraţi-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut. (An-Nahl 16:36)

_________________

Prof. Yusuf al Qardawi, Introduction to Islam

islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 1

Credința în Dumnezeu

  S. A. Mawdudi   Doctrina fundamentală a islamului este recunoaşterea unui singur Allah. Acest concept se redă prin următoarea propoziţie: La ilahe illAllah (Nu există altă divinitate în afară de Allah). Această scurtă propoziţie constitue fundamentul şi esenţa islamului. Ceea ce deosebeşte pe un musulman credincios, de un idolatru sau de un ateu constitue […]

 

S. A. Mawdudi

 
66915_140396696007911_126100417437539_213994_1097804_nDoctrina fundamentală a islamului este recunoaşterea unui singur Allah. Acest concept se redă prin următoarea propoziţie: La ilahe illAllah (Nu există altă divinitate în afară de Allah). Această scurtă propoziţie constitue fundamentul şi esenţa islamului. Ceea ce deosebeşte pe un musulman credincios, de un idolatru sau de un ateu constitue recunoaşterea şi mărturisirea acestei convingeri. Acceptarea sau negarea acestei formule de credinţă crează importante deosebiri între oameni. Cei care cred în această formulă formează o comunitate aparte, iar cei care cred au parte de nenumărate binefaceri pe pământ şi în lumea de apoi, iar cei care nu cred au parte, din contră, numai de nereuşite şi josnicii. Dar, diferenţierea existentă între credincioşi şi necredincioşi nu se stabileşte doar dintr-o simplă pronunţare a acestor cuvinte. Adevărata diferenţiere are loc prin acceptarea conştientă a semnificaţiei acestor cuvinte şi ataşamentul arătat faţă de această doctrină în viaţa practică.
Aşa cum repetând cuvântul mâncare nu ne putem astâmpăra foamea, iar printr-o simplă lectură a unei reţete nu ne putem vindeca, tot aşa repetând mecanic această sfântă formulă, fără să-i înţelegem semnificaţia şi utilitatea, nu putem afirma că ne putem schimba. Această propoziţie, care în limba arabă poartă denumirea de Kelimetul teuhid, nu-şi poate îndeplini menirea sa până când sensul ei nu este perceput în toată profunzimea lui.
Ne ferim de foc pentru că ştim că frige. Nu ne apropiem de otravă, pentru că ştim sigur că este ucigătoare. Tot aşa, cunoscând cu precizie sensul adevărat al tawhid-ului (monoteismului), fără îndoială că ne vom feri de necredinţă, ateism şi idolatrie.

 

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1