Disputa dialectică, nu dezvoltă societatea, ci o distruge Harun Yahya Darwinismul, prin teoria luptei pentru supravieţuire a reuşit să ofere “materialismului dialectic” o imagine ştiinţifică. Comuniştii au transformat “lupta pentru supravieţuire între specii” în “lupta între clasele sociale”, iar pentru aplicarea acestor ideologii au folosit ca prima măsură vărsarea de […]
Disputa dialectică, nu dezvoltă societatea, ci o distruge
Harun Yahya
Darwinismul, prin teoria luptei pentru supravieţuire a reuşit să ofere “materialismului dialectic” o imagine ştiinţifică.
Comuniştii au transformat “lupta pentru supravieţuire între specii” în “lupta între clasele sociale”, iar pentru aplicarea acestor ideologii au folosit ca prima măsură vărsarea de sânge.
Aşa cum se subînţelege din denumirea de “materialism dialectic”, ea îşi are originile în violenţă. Întemeietorul acestei gândiri , Marx, a spus că : ” dacă nu ar fi fost evoluţia şi lupta , atunci totul ar fi rămas la fel.” şi că “violenţa este fătul noii societăţi şi moaşa societăţii vechi”, insuflând cu aceste cuvinte violenţă , luptă şi vărsare de sânge.
Lenin este primul om politic care a aplicat teoria lui Marx , el spunea că “evoluţia este lupta între puteri opuse”, încurajând astfel lupta înte persoane cu păreri diferite. Lenin a specificat de mai multe ori că această luptă poate avea loc numai prin vărsarea de sânge , adică urmând exemplul terorismului. Cu 11 ani înaintea războiului bolşevic, în anul 1906, în revista Proletari, Lenin îşi dezvăluia admiraţia metodelor teroriste: “Lucrul de care ne ocupăm noi este lupta armată , această luptă este desfăşurată de indivizi şi de grupuri mici de indivizi. O parte aparţin grupurilor naţionale iar celelalte părţi aparţin grupărilor revoluţionare. Lupta armată este îndrepatată către 2 scopuri complet diferite ; primul urmăreşte un eventual atentat asupra oamenilor nevinovaţi , liderilor, armatei şi poliţiei ; iar al doilea scop este sustragerea banilor statului şi a unor oameni. Banii pe care s-a pus mâna vor intra în seiful partidului , pentru innarmare, pentru promovare şi pentru bunul trai al celor care participă la luptă.”
În secolul 20, cea mai importantă ideologie care s-a împotrivit comunismului a fost fascismul. Ciudat este faptul că fascişii care erau împortriva comunismului erau cel puţin pe atât de agresivi pe cât erau comuniştii. Comuniştii munceau pentru o “luptă între clasele sociale” iar fasciştii munceau pentru o “luptă între rasele umane”. De exemplu , unul dintre sursele de idei ale naziştilor şi totodată unul dintre cei mai fanatici rasisti germani, istoricul Heinrich von Treitschke a scris că: “Ţările pot evolua numai prin luptă asemeni luptei pentru supravieţuire descris de Darwin”.
Iar Hitler a mărturisit că: “Natura este victoria puterilor asupra celor slabi şi că puterea este victoria sigură a celor slabi. Dacă nu ar fi fost aşa, în natură ar fi fost o stricăciune totală. Cel care trăieşte trebuie să lupte, cel care nu vrea să lupte însemnă că nu are dreptul să trăiască.”
Aceste 2 ideologii susţin că pentru ca popoarele să fie mai puternice , este nevoie de luptă, conflict şi vărsare de sânge. În urma acestor războaie au murit zeci de milioane de oameni, alte zeci de milioane au fost rănite , economia unor ţări s-a prabuşit, iar banii care puteau fi folosiţi pentru sănătate , ştiinţă, tehnologie, educaţie şi artă au fost cheltuiţi pentru arme , pentru repararea distrugerilor produse de arme şi pentru reconstrucţia oraşelor distruse. Istoria a demonstrat că lupta, cearta şi vărsarea de sânge sunt dăunătoare evoluţiei omului. Bineînţeles că pe pământ există şi lucruri care se opun. Aşa cum exită lumină şi întuneric, zi şi noapte , rece şi cald , tot astfel există şi opoziţii în idei şi fapte. Dar dacă toate aceste opoziţii vor fi tratate cu toleranţă, pace , înţelegere, dragoste, milă şi îndurare, atunci vor exista numai lucruri frumoase. Dacă fiecare idee este comparată cu o alta , atunci omul îşi va observa lipsurile şi defectele având astfel ocazia să-şi îmbunătăţească ideea. Susţinătorii ideilor contradictorii vor face schimb de idei , iar prin discuţiile lor contradictorii vor ajunge la rezultate constructive. Dar acest lucru este aplicat de către cei care respectă comportamentul coranic, aceştia sunt iertători, drepţi, pacifişti şi modeşti.
Este o cruzime să omori sau să chinui un om pentru simplul fapt că aceste are o altă parere, o altă credinţă sau provine dintr-o altă rasă. Numai din acest motiv, de-a lungul istoriei s-au omorât fără milă chiar şi oameni din aceeaşi ţară. S-au săvărşit măceluri de femei şi copii , pentru că aceştia proveneau dintr-o altă rasă. Iar acestea pot fi făcute numai de cei care îl văd pe cel din faţa lui ca pe un animal evoluat, care nu îi da acestuia importanţa de individ uman şi căruia nu îi este frică de judecata în faţa lui Allah.
Comportamentul cel mai frumos faţă de cel cu idei contradictorii ne este arătat în Coran. Istoria este plină de exemple de confruntări între cei cu idei contradictorii, iar una din cele mai cunoscute dintre acestea este Faraonul care a trăit în perioada profetului Moise. În ciuda răutăţii şi cruzimii Faraonului, Allah l-a trimis pe Moise să-l cheme la religia dreaptă, iar metoda folosita este:
“Duceţi-vă la Faraon, căci el a întrecut măsura! / Şi spuneţi-i lui vorbe blânde! Poate că el îşi va aduce amintesau se va teme!” (20: 43, 44)
Existenţa opoziţiilor în natură nu poate fi motiv de luptă. Prin respect, iubire şi toleranţă reciprocă se poate obţine concilierea celor două părţi. Comportamentul coranic aduce omenirii o viaţă în linişte şi fericire, pe când lupta dialectică răspândeşte tristeţe , stricăciune şi moarte.
Moise a respectat porunca lui Allah, i-a vorbit mult timp faraonului despre adevărata credinţă. Iar Faraonul ca răspuns pentru răbdarea lui a poruncit moartea tuturor discipolilor lui Moise. Însa la final, nu a fost faraonul cel care a câştigat. Dimpotrivă, faraonul şi discipolii lui au murit înnecaţi în apă. Iar Moise împreună cu credincioşii, au fost cei care au învins. Aşa cum observăm şi din acest exemplu , pentru a câştiga , nu este nevoie de luptă sau de cruzime. Întâmplarea dintre Moise şi Faraon ” este ca un rezumat al întregii istorii ; este un exeplu din care observăm că va învinge numai cel care este de partea păcii şi a dreptăţii. Răsplata comportamentului frumos va fi oferită atât în această lume căt şi în Lumea de Apoi.
sursa: AMR
Source Link
Views: 1
Ateismul înseamnă negarea existenței lui Dumnezeu, ceea ce implică și respingerea comenzilor Lui, a reflectării religioase și a seriozității, și a crede că oamenii sunt independenți de Dumnezeu. Asemenea concepte neagă ideea de păcat, iar oamenii își imaginează că pot trăi așa cum doresc. Ateismul se răspândește din cauza lipsei educației, tinerii sunt neglijați, iar școlile apără ateismul.
