Deplasarea continentelor

Adnan Ash-Sharif   Şase versete se referă la întinderea pământului, atrăgând atenţia cercetătorului asupra importanţei acestui adevăr ştiinţific din domeniul geologiei pe care omul nu l-a cunoscut decât cu un sfert de secol în urmă :  El este Cel care a întins pământul şi a aşezat pe el munţi si râuri. Şi din toate rodurile […]

Adnan Ash-Sharif

 

Şase versete se referă la întinderea pământului, atrăgând atenţia cercetătorului asupra importanţei acestui adevăr ştiinţific din domeniul geologiei pe care omul nu l-a cunoscut decât cu un sfert de secol în urmă :

 El este Cel care a întins pământul şi a aşezat pe el munţi si râuri. Şi din toate rodurile a făcut pe el câte o pereche, El lasă ca noaptea să acopere şi să ascundă ziua. În acestea sunt semne pentru cei care cugetă (Ar-Ra’d : 3).

Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească de toate, cu măsură cumpănită (Al-Hijr: 19).

 Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească pe el din fiecare soi minunat. (Qaf: 7).

 Şi pământul, după aceea, l-a întins (An-Nazi’at: 30).

 Şi pe pământ şi pe ceea ce l-a făcut întins ( Aş-sams: 6).

 Şi la pământ, cum este el întins ? (Al-Ghaşiya: 20).

Din teoria faliilor tectonice elaborată de savanţii Placet (1658), Taylor (1910) şi îndeosebi Wegener (1918), adoptată de majoritatea geologilor în a doua jumătate a secolului XX ca un adevăr ştiinţific ferm, a derivat ideea deplasării continentelor şi a plăcilor tectonice mişcătoare, după care continentele globului pământesc, cu uscatul şi oceanele lor, se urcă pe nişte plăci mari din scoarţa terestră aflate în mişcare permanentă, îndepărtânduse şi ciocnindu-se, astfel încât pământul se extinde în unele zone ale sale sau se întrepătrunde în alte zone, acolo unde se scufundă unele cu altele. Acest lucru se produce de sute de milioane de ani şi până astăzi foarte lent.conts_onmove

Ca urmare a crăpării pământului, întinderii lui, s-a separat blocul african de blocul sud-american şi între ele a apărut Oceanul Atlantic, care continuă să se extindă în fiecare an cu aproximativ 1-5 centimetri, iar după îndepărtarea blocului african de blocul arab a rezultat Marea Roşie, care continuă să se lărgească şi astăzi; astfel Peninsula Arabă se îndepărtează de Africa şi se apropie de Iran, în fiecare an, cu aproximativ 1-5 centimetri. De zeci de ani, privirile geologilor sunt aţintite asupra zonei Djibuti din Africa – ţară arabă situată între Somalia şi Etiopia, la ieşirea din Marea Roşie, întrucât savanţii se aşteaptă să ia naştere un nou ocean, care va avea lăţimea Oceanului Atlantic în următoarele două sute de milioane de ani. Aceasta din cauza faliei care se întinde de la Golful Tojora, care are ieşire la Golful Aden, până în centrul podişurilor stâncoase şi al deşerturilor nisipoase din interiorul continentului Africa, numite “Jubbat al-Kharab”.

Motivul acestei evoluţii constă în curentele uriaşe de lichide şi de gaze cu temperatură şi presiuni ridicate, care urcă vertical din centrul pământului spre suprafaţa lui, crăpându-l, apoi se răcesc şi revin în interiorul lui, pentru a-şi relua din nou mişcarea în sus şi aşa mai departe. Savanţii compară Pământul cu un vas plin de apă pe un foc permanent şi aşa cum apa fiartă din straturile de jos se ridică la suprafaţă pentru a se răci şi apoi se lasă din nou la fund, tot la fel şi straturile din interiorul pământului se află într-o mişcare permanentă. De asemenea, geologii compară blocurile pământului cu nişte scânduri de lemn care plutesc pe faţa mării, îndepărtându-se sau apropiindu-se unele de altele şi chiar suprapunându-se unele peste altele şi au denumit această mişcare “tangoul pământului”.

Comentariu:

Crăparea pământului şi întinderea lui sunt astăzi constante ştiinţifice fundamentale acceptate în explicarea originii continentelor, mărilor, munţilor, valurilor şi cutremurelor, în formarea lor şi în răspândirea vieţuitoarelor. Expansiunea Universului este şi ea o constantă ştiinţifică fundamentală, acceptată în explicarea originii planetelor, stelelor şi galaxiilor. Dar Coranul cel Sfânt s-a referit la aceste constante ştiinţifice, căci Allah Preaînaltul a grăit :

Iar cerul l-am înălţat cu puterea Noastră şi Noi îl lărgim. (Adh-Dhariyat: 47);

Şi pe pământul cu crăpături. (At-Tariq: 12).

Cu toate acestea, unii cercetători entuziaşti ai Islamului ne oferă, din când în când, articole şi titluri dăunătoare, fără intenţie de bună seamă, aşa cum sunt: “Conceptele coranice nu sunt ştiinţe, iar Coranul cel Sfânt nu e o lucrare de ştiinţă“, “Avertizăm asupra amestecului Coranului în ştiinţele naturale, precum fizica, astronomia şi altele”, „Coranul este doar o carte de religie şi călăuzire”. Dar ce înseamnă pentru ei ştiinţa? Probabil vor să spună că Sfântul Coran nu este o lucrare de ştiinţă detaliată, după care să se poată preda aşa cum se predă după lucrările de geologie sau despre Univers, dar aceasta nu trebuie să ne împiedice să-i explicăm musulmanului obişnuit conţinuturile ştiinţifice ale versetelor sfinte ale lui Allah.

Pe de altă parte, datoria şi probitatea ştiinţifică impun ca lucrările despre ştiinţele naturale care consacră în paginile lor paragrafe speciale istoriei descoperirilor ştiinţifice să menţioneze faptul că Sfântul Coran a fost primul care a vorbit despre expansiunea Universului şi crăpăturile pământului. Iar dacă cele mai multe surse ştiinţifice au omis să facă astfel de precizări până în momentul  de faţă, acest lucru este din cauza noastră, fiindcă nu am comunicat comunităţilor ştiinţifice şi nu le-am informat despre aceste constante ştiinţifice coranice miraculoase din domeniile ştiinţelor materiale. Aceasta reprezintă o neglijenţă din partea celor care se ocupă de propovăduirea Islamului şi-i rugăm să fie atenţi la aceste aspecte.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 5

Cutremurele

Adnan Ash-Sharif     Oare nu văd ei că Noi venim [cu porunca Noastră] pe pământ şi că Noi îl restrângem dintre marginile sale? Următoarele versete se referă la cutremure:  Spune : El este în stare să trimită împotriva voastră pedeapsă, fie de deasupra voastră, fie de sub picioarele voastre  (Al-An’am: 65). Sunteţi voi siguri […]

Adnan Ash-Sharif

 

 

Oare nu văd ei că Noi venim [cu porunca Noastră] pe pământ şi că Noi îl restrângem dintre marginile sale?

Următoarele versete se referă la cutremure: convergentBoundary

Spune : El este în stare să trimită împotriva voastră pedeapsă, fie de deasupra voastră, fie de sub picioarele voastre  (Al-An’am: 65).

Sunteţi voi siguri că El nu va face să se scufunde cu voi o bucată de uscat?  (Al- Isra’: 68).

 Oare nu văd ei că Noi venim [cu porunca Noastră] pe pământ şi că Noi îl restrângem dintre marginile sale? Allah judecă şi nimeni nu poate împiedica judecata Sa şi El este repede la socotire  ( Ar-Ra’d:41).

Marginile unui lucru sunt părţile lui şi, ţinând cont că pământul este oval, marginea lui este scoarţa terestră exterioară.

Dar, oare, nu văd ei că Noi venim pe pământ, pe care îl îngustăm din toate părţile? Şi, oare, ei vor fi biruitori?  

Sunteţi siguri că Cel din cer nu va lăsa să vă înghită pământul, când iată că el se zgâlţâie?! (Al- Mulk: 16).

Cutremurele sunt provocate de scufundările unor părţi din scoarţa terestră care urmează faliile, astfel încât acestea coboară spre interiorul pământului.

Lumea a fost martoră la dispariţia unor sate şi oraşe întregi de pe faţa pământului. Datorită cutremurelor, Domnul restrânge pământul dinspre marginile sale, scufundă o parte din el şi trimite spaima printre oameni şi comunităţile care au dreptate să spună:

… iată că el se zgâlţâie! (Al- Mulk: 16).

Cutremurele sunt rezultatul presiunii termice uriaşe din interiorul pământului, care găseşte orificii de evacuare prin crăpăturile existente în straturile lui. Domnul s-a referit prin cuvântul “se zgâlţâie”, la scurgerea lavei din interiorul pământului, ceea ce provoacă erupţii de vulcani şi cutremure .

Domnul a ales cuvântul “se zgâlţâie” pentru că el descrie în modul cel mai sugestiv, succint, corect şi profund scurgerea şi rotirea lavei din interiorul părţii lichide a pământului, fenomen cunoscut geologilor astăzi. Aceasta pentru că în interiorul pământului este un lichid aprins şi rece la suprafaţă, semănând cu un cuptor. Interesant este că Ibn Abbas a afirmat că în următorul verset al lui Allah Preaînaltul, prin cuvântul “cuptorul” se are în vedere pământul:

Iar, când a venit porunca Noastră şi s-a învolburat cuptorul, am spus Noi: Adu pe el, din fiecare [seminţie], câte doi soţi şi familia ta afară de cei împotriva cărora hotărârea a fost luată  (Hud: 40).

Slavă Aceluia care a răspuns chemării Trimisului Său, care L-a implorat pentru Ibn Abbas, cu vorbele devenite celebre: “Doamne, învăţă-l pe el tălmăcirea (Coranului) şi fă-l pe el învăţat într-ale religiei”.

Printre ei se află acela, pe care Noi l-am făcut să-l înghită pământul  (AlAnkabut :40).

Pe lângă rolul lor în echilibrul mediului, cutremurele sunt, însă, şi un semn de la Allah cu care îi înspăimântă pe oameni, pentru ca ei să revină şi, de asemenea, reprezintă o pedeapsă pentru comunităţi şi pentru indivizi. Următoarele exemple de cutremure ne dau o imagine despre “groaza cea mare” şi despre cutremurul din Ceasul de Apoi.

Pământul este expus în fiecare an la un million de cutremure, dintre care cam o sută sunt puternice, iar câteva sunt devastatoare. Dintre toate dezastrele naturale, doar cutremurele ucid, în câteva secunde sau minute, sute de mii de fiinţe:

În anul 1556, un cutremur devastator a lovit Nordul Chinei provocând, în câteva zeci de secunde, 430.000 de victime. La 20 decembrie 1703, au murit, într-un cutremur ce s-a produs la Tokio, 200.000 de persoane. În anul 1755, un cutremur a distrus oraşul Lisabona, capitala Portugaliei, provocând moartea a 600.000 de persoane, iar oamenii au simţit pământul zgâlţâinduse sub picioarele lor pe o suprafaţă de milioane de kilometri pătraţi. În anul 1988, un cutremur a secerat 150.000 de vieţi în Armenia.

Cutremurele sunt uneori însoţite de erupţii ale vulcanilor. Cea mai puternică dintre cele care au fost înregistrate până astăzi a avut loc la 27 iulie 1883, când a erupt vulcanul Krakatoa, din Oceanul Indian. Explozia s-a auzit până la distanţa de 5000 de kilometri şi a fost înregistrată de aparatele de supraveghere din întreaga lume. În câteva secunde, o insulă cu un volum de 20 kilometri cubi s-a transformat în bucăţi pe care explozia le-a risipit pe o suprafaţă de un milion de kilometri pătraţi. Coloanele de fum şi cenuşă s-au ridicat în văzduh până la înălţimea de 35 kilometri şi au întunecat cerul pe o suprafaţă de sute de kilometri pătraţi, voalând lumina soarelui timp de doi ani, iar valurile mării au atins înălţimea de 30 de metri şi au înecat 36.000 de locuitori ai insulelor Jawa şi Sumatra.

Să fie blestemat omul! Cât de necredincios este el!  (‘Abasa: 17).

De fiecare dată când am verificat datele statistice referitoare la dezastrele naturale, cum sunt cutremurele, vulcanii, ciclonii, epidemiile şi altele care seceră mii de vieţi an de an şi costă milioane şi milioane de dolari, de fiecare dată când reflectez la nedreptatea omului şi la îndepărtarea lui de învăţăturile Creatorului, mă trezesc repetând:

Şi nu-l va nedreptăţi Domnul tău pe nici unul !  (Al-Kahf: 49);

Dacă neamurile acestor cetăţi ar fi crezut şi ar fi avut frică, atunci Noi leam fi dăruit binecuvântări din cer şi de pre pământ. Însă ei i-au socotit mincinoşi şi, din această pricină, Noi i-am apucat pentru ceea ce au agonisit.  (Al-A’raf: 96).

Dacă ne-am fi îndurat de ei şi am fi îndepărtat răul de la ei, s-ar fi îndârjit în nelegiuirea lor şi ar fi rătăcit [mai departe în ea]/ I-am apucat Noi cu pedeapsă, însă ei nu s-au supus Domnului lor şi nu s-au rugat [Lui] cu umilinţă.  (Al-Mu’minun: 75-76).

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 4

Dania este…

Dania este…   Zakat-ul, adică dania, reprezintă o sumă de bani pe care musulmanul trebuie să o plătească în mod obligatoriu pentru cei aflaţi la nevoie. Zakatul este menţionat în Coran ca un drept al săracilor din averea celor bogaţi: Şi în averea lor se află un drept pentru cerşetor şi pentru cel nevoiaş.  (Adh-Dhariyat 51:19) […]

Dania este…

Zakat-ul, adică dania, reprezintă o sumă de bani pe care musulmanul trebuie să o plătească în mod obligatoriu pentru cei aflaţi la nevoie. Zakatul este menţionat în Coran ca un drept al săracilor din averea celor bogaţi:

Şi în averea lor se află un drept pentru cerşetor şi pentru cel nevoiaş.  (Adh-Dhariyat 51:19)

Categoriile de oameni cărora le revine dreptul să beneficieze de zakat sunt în număr de 8:

1.    pentru cei extrem de săraci;

2.    pentru cei săraci, care se află la nevoie;

3.    pentru autorităţile care colectează şi distribuie zakatul;

4.    pentru cei ce trebuie chemaţi la islam, fie ei musulmani sau nemusulmani;

5.    pentru eliberarea sclavilor şi a prizonierilor;

6.    pentru a-i ajuta pe cei împovăraţi de datorii;

7.    pentru cei care luptă pe calea lui Allah;

8.    pentru călătorii care nu se mai pot întoarce în patria lor;

Toate aceste categorii sunt enumerate şi stabilite în mod clar în Coran:

Milosteniile sunt numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei a căror inimi se adună [întru credinţă], pentru slobozirea robilor, pentru cei îndatoraţi greu, pentru calea lui Allah şi pentru călătorul aflat pe drum. [Aceasta este] poruncă de la Allah, iar Allah este Atoateştiutor şi Înţelept. (At-Tawbah 9:60)

Zakatul este o trăsătură unică a islamului în comparaţie cu celelalte religii. Acesta este cheia dreptăţii sociale în islam, el având rolul principal de a opri concentrarea avuţiilor în mâinile celor puţini şi bogaţi. Distribuirea veniturilor care se realizează prin intermediul zakatului, duce la coeziune socială deoarece în acest fel se diminuează diferenţele dintre păturile sociale.

Este important de menţionat că zakatul se diferenţiază clar de noţiunea de pomană (sadaqah). Dacă primul este oferit din obligaţie şi suma ce urmează a fi dată este clar stabilită, cea din urmă are un caracter benevol, iar valoarea acesteia este lăsată la latitudinea celui care o oferă.

Credinciosul nu este împovărat cu o valoare a zakatului care să fie peste puterile lui. De aceea, zakatul este obligatoriu pentru o persoană doar dacă sunt împlinite următoarele condiţii:

1      persoana este musulmană

2      pesoana nu se află în sclavie

3      persoana are în proprietate Nisaab-ul (pragul de avere, care odată depăşit face zakatul o obligaţie)

4      proprietatea deţinută de acea persoană să fie una stabilă şi în întregime doar a ei.

5      trecerea unui an, excepţie doar în cazul producţiei.

Zakatul se calculează în mod diferit, în funcţie de bunurile pe care le deţine fiecare: aur, argint, produse agricole, turme de animale etc. Indiferent de ce deţine fiecare, suma este moderată. De exemplu, pentru cei a căror avere este exprimată în bani şi întruneşte cele 5 condiţii enumerate mai sus, acea persoană trebuie să plătească zakat în valoare de 1/40 din averea sa, adică 2,5%.

[1] Manazir Ahsan, Islam: faith and practice,  The Islamic Foundation , Leicester, United Kingdom, 1980, p. 18.

[2] Coranul- traducerea sensurilor, Sura Adh-Dhariyat (51), versetul 19.

[3] Al-‘Alim.

[4] Al-Hakim.

[5] Coranul- traducerea sensurilor, Sura at-Tawba (9), versetul 60.

________

islamromania.ro

Source Link

Views: 5