Tag: coran

Să vorbim astfel încât să nu-I atribuim asociaţi lui Allah

 Să vorbim astfel încât să nu-I atribuim asociaţi lui Allah În următorul verset din Coran: Domnul vostru este un Domn Unic. Nu există divinitate în afară de El. El este cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. (Al-Baqarah 2:163), Allah ne spune că nu există alt Creator în afară de El şi nicio altă putere. Allah este Unicul, […]

 Să vorbim astfel încât să nu-I atribuim asociaţi lui Allah

În următorul verset din Coran:

Domnul vostru este un Domn Unic. Nu există divinitate în afară de El. El este cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. (Al-Baqarah 2:163),

Allah ne spune că nu există alt Creator în afară de El şi nicio altă putere. Allah este Unicul, Cel care conduce oamenii către adevăr, care protejează, oferă pace şi binecuvântări. Şi totuşi un anumit segment din populaţie nu crede. Unii dintre noi, atunci când sunt întrebaţi, spun că nu este alt Dumnezeu în afară de Allah şi Îl consideră Omnipotent, dar, deoarece în inimile lor nu cred acest lucru complet, speră să obţină ajutor de la oameni, în anumite circumstanţe, sau chiar cred în noroc sau şansă. Totuşi nici omul şi nicio altă creaţie nu exercită o astfel de putere. Aşa cum ni se spune în Coran:

… toată puterea Îi aparţine lui Allah. (Yunus 10:65).

Credincioşii, pe de altă parte, sunt conştienţi că nu există altă divinitate în afara lui Allah, că toată Gloria şi Puterea Îi aparţin – un adevăr pe care îl simt şi în care cred cu devotament, în fiecare moment al vieţii lor. Ei se bazează doar pe ajutorul lui Allah şi nu pe al unei alte persoane sau lucru. Ei au încredere în Allah şi se bazează numai pe El. Se tem doar de Allah şi se bazează doar pe ajutorul primit de la El, deoarece nicio persoană sau altă creatură nu posedă atributele Lui; toate sunt creaţii ce au nevoie de Allah, ele neavând puterea să îşi asigure niciun bun sau să se protejeze de rău. Coranul explică aceasta în următorul verset:

Lui i se adresează chemarea cea adevărată, iar aceia pe care îi cheamă afară de El nu le vor răspunde în niciun chip, ci ei sunt ca acela care întinde mâinile sale către apă pentru ca ea să ajungă la gura lui, fără ca ea să ajungă [vreodată]. Iar chemarea necredincioşilor nu este decât în deşert. (Ar-Ra’d 13:14).

Limbajul credincioşilor reflectă credinţa lor sinceră şi teama faţă de Allah. Indiferent de subiectul discuţiei, se recunoaşte uşor din modul lor de exprimare încrederea şi speranţa pe care aceşti oameni o au doar în Allah. Cei care au înţeles că nu există alt Dumnezeu în afară de Allah ştiu că totul se află sub controlul Lui, indiferent de ceea ce li se va întâmpla în viaţă. O astfel de înţelegere a vieţii are impact asupra viitorului, siguranţei, proprietăţii şi sănătăţii lor; pare greu de crezut, în aparenţă, că toate acestea depind de greşelile comise sau succesele obţinute. Totuşi cei cu credinţă pură cred că totul se află sub controlul lui Allah şi se comportă în consecinţă. Pentru a susţine acest punct de vedere oferim următorul exemplu: un om de afaceri, care şi-a investit toţi banii într-o nouă afacere, intră de asemenea într-o campanie promoţională şi publicitară cu scopul de a asigura o vânzare bună produselor sale. Pentru a putea concura cu alte firme din acelaşi sector trebuie să producă produse de o calitate mai bună. În plus, aşteaptă performanţe foarte bune de la toţi cei care lucrează pentru el, de la executivul care se ocupă de publicitate până la personalul de la vânzări sau marketing. El le oferă angajaţilor instrucţiunile necesare, ţine discursuri pentru a-i încuraja sau inspira, deoarece este în mod clar necesar ca el să se menţină la un nivel superior altor companii şi, în consecinţă, să aibă un succes mai mare. Acum, să considerăm că un alt om de afaceri este într-o situaţie asemănătoare, dar ştie că nu există alt Dumnezeu în afara lui Allah. Acea persoană urmează toţi paşii practici corespunzători, dar totuşi ştie că succesul nu stă în publicitate, promoţii sau campanii de marketing şi nici în personalul calificat. Dimpotrivă, ştie că oamenii pot lua decizii bune şi pot obţine succese numai cu permisiunea lui Allah. Dacă am considera oricare dintre acestea ca fiind independente de puterea lui Allah, ar însemna să Îi atribuim asociaţi. Din aceste motive, atunci când dă ordine, alege angajaţii şi monitorizează toate operaţiunile, vorbeşte ştiind că toţi aceşti factori se află la dispoziţia lui Allah. Dacă are un eşec, nu se lamentează şi nici nu cade în depresie; indiferent cine este responsabil pentru acel lucru sau indiferent de motive, va lua cea mai înţeleaptă decizie şi măsurile corespunzătoare. El ştie că, dacă s-a făcut o greşeală, Allah a vrut aşa; întregul scenariu face parte din testul la care este supus în această viaţă. În situaţia descrisă mai sus, cel care Îi este devotat lui Allah crede că totul face parte din destinul său decis de Allah prin infinita Lui înţelepciune. De aceea, atunci când se află în faţa unui obstacol, rămâne calm şi cere ajutor de la Allah, demonstrându-şi astfel supunerea. Această perspectivă, atunci când se reflectă în limbaj, este o manifestare importantă a credinţei, iar cei din jur pot recunoaşte Măreţia şi Gloria lui Allah.

 

_____________

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 3

Principii comune ale mesajelor divine

1 – Toate mesajele divine se întâlnesc în ceea ce priveşte doctrina care constituie fundamentul pe care se clădeşte întreaga structură a religiei, pe care se clădesc concepţiile omului şi ideile sale generale despre univers şi despre viaţă. Doctrina monoteismului, care se bazează pe credinţa în Allah, în trimişii Săi, în îngerii Săi, în cărţile […]

Rain-Drop-Photography-10

1 – Toate mesajele divine se întâlnesc în ceea ce priveşte doctrina care constituie fundamentul pe care se clădeşte întreaga structură a religiei, pe care se clădesc concepţiile omului şi ideile sale generale despre univers şi despre viaţă.

Doctrina monoteismului, care se bazează pe credinţa în Allah, în trimişii Săi, în îngerii Săi, în cărţile Sale şi în Ziua de Apoi, reprezintă numitorul comun al tuturor mesajelor cu care au venit profeţii. Toţi profeţii au chemat la credinţa în Dumnezeu, la venerarea Lui, la monoteism, au vestit răsplata şi au avertizat în legătură cu pedeapsa. Pentru a sublinia acest adevăr şi pentru a conduce omenirea către El, Coranul oferă exemple din discursul profeţilor şi din propovăduirile cu care ei s-au adresat comunităţilor şi popoarelor lor.

În Coran e scris:

“Doar a zis Mesia: “O, fii ai lui Israel, adoraţi-L pe Allah, Domnul meu şi Domnul vostru!” (5 : 72).

 şi mai este scris astfel:

“şi [neamului] ‘Ad [i l-am trimis] pe fratele lor Hud, care le-a zis: “O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! şi oare nu vă temeţi voi?” (7 : 65).

şi tot în Coran scrie:

“Noi l-am trimis pe Noe la neamul său, căruia i-a zis: “O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui!” (7 : 59).

şi, asemenea, e scris într-un verset coranic:

“[şi adu-ţi aminte aminte] şi de Avraam, când a zis neamului său: “Adoraţi-L pe Allah şi fiţi cu frică de El! Aceasta este mai bine pentru voi, dacă voi ştiţi!” (29 : 16).

şi tot în Coran e scris:

“Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: “Adoraţi-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut!” Pe unii dintre ei i-a călăuzit Allah, însă altora le-a fost hărăzită rătăcirea” (16 : 36).

şi în Coran scrie:

«şi Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fără să nu-i revelăm lui: “Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adoraţi-Mă pe Mine!”» (21 : 25).

2 – Toate mesajele propovăduiesc morala aleasă şi valorile umane, cheamă la săvârşirea de fapte bune, la îndreptarea omenirii şi la curăţirea sufletului omenesc şi orânduiesc viaţa pe baza adevărului, dreptăţii şi opoziţiei faţă de nedreptăţi, nelegiuiri şi stricăciune. Toţi profeţii au fost ideali şi modele de evlavie prin vorbele şi faptele lor şi prin dragostea pentru bine. În Coran stă scris astfel:

“şi i-am făcut Noi ocârmuitori, care au călăuzit [lumea] după porunca Noastră, şi le-am revelat lor să facă fapte bune, să împlinească Rugăciunea [As-Salat] şi să dea Dania [Az-Zakat] şi ei Ne-au fost Nouăadoratori” (21 : 73).

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 1

Frânele automobilului

    ASEMĂNAREA FUNCŢIONĂRII INIMII CU SISTEMUL DE FRÂNARE AL AUTOMOBILULUI            Când alergăm, urcăm scările sau suntem îngrijoraţi simţim cum ritmul inimii noastre creşte, dar mai târziu ne liniştim şi ritmul inimii revine la starea anterioară. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri oamenii nu realizează cât de mare […]

 

 

ASEMĂNAREA FUNCŢIONĂRII INIMII CU

SISTEMUL DE FRÂNARE AL AUTOMOBILULUI

     heart-doppel_2630407b      Când alergăm, urcăm scările sau suntem îngrijoraţi simţim cum ritmul inimii noastre creşte, dar mai târziu ne liniştim şi ritmul inimii revine la starea anterioară. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri oamenii nu realizează cât de mare este acest miracol. Ritmul cardiac are o structură perfectă ce se aseamănă cu un sistem computerizat care este introdus în interiorul corpului nostru.

Dacă oxigenul nu ajunge în organism, celulele îşi pierd din echilibrul electric, creşte frecvenţa cardiacă şi inima începe să bată tot mai repede. Prin urmare, este foarte important ca inima să bată ritmic şi continuu. Putem compara acest lucru cu o maşină în mişcare la o viteză constantă. Cu toate acestea, în anumite condiţii, ritmul cardiac ar trebui să fie mărit sau micşorat. Funcţionarea inimii este comparată cu o maşină, ritmul inimii va creşte atunci când apăsăm pedala de acceleraţie şi va încetini atunci când frânăm. Sarcinile inimii sunt mult mai complexe decât simpla pompare a sângelui de-a lungul vieţii. Ea trebuie să fie deasemenea capabilă să răspundă schimbărilor în ceea ce priveşte necesarul de oxigen al corpului. Inima lucrează altfel în timpul somnului decât în timpul unei curse de cinci kilometri. Mai mult, împreună cu sistemul circulator, poate răspunde aproape instantaneu schimbărilor rapide: când o persoană se ridică sau se culcă la pământ sau când se află în faţa unui pericol.

Inima reprezintă motorul sistemului circular. Inima, sângele şi vasele de sânge alcătuiesc sistemul circulator, care este responsabil cu distribuirea oxigenului şi a substanţelor hrănitoare şi eliminarea dioxidului de carbon şi a altor produse reziduale. Inima trebuie să funcţioneze neîncetat, deoarece ţesuturile corpului, în special creierul, depind de o aprovizionare continuă cu oxigen şi substanţe hrănitoare transportate de sânge.

Inima, care în condiţii normale, bate de 72 de ori pe minut, creşte rata de reducere a nodului sinoatrial (grupul de celule care reglementează ritmul cardiac), atunci când o persoană este stresată, are temperatură ridicată sau alte situaţii similare, atunci când trebuie pompat un volum mai mare de sânge. Sistemul nervos îngustează venele de sânge şi creşte presiunea, astfel glandele suprarenale produc adrenalina şi noradrenalină. Aceşti hormoni duc la creşterea frecvenţei cardiace. Hormonul de tiroxină produs de glanda tiroidă accelerează metabolismul. Ritmul cardiac accelerat poate creşte eficienţa inimii de cinci ori mai mult comparativ cu starea de repaus.

Când sistemul detectează creşterea tensiunii arteriale, creierul primeşte un semnal prin intermediul nervilor parasimpatici unde are loc furnizarea unei substanţe chimice numită acetilcolină. Astfel venele se dilată şi dispare tensiunea arterială. În cazul în care, venele prin care curge sângele nu se extind, atunci ele se pot rupe. Ca urmare, pot să apară leziuni intercraniene şi persoana poate paraliza din cauza lipsei de sânge din creier. Într-unul din versetele Coranului se spune:

Şi El este Stăpân absolut peste robii săi. Căci, El este înţelept şi Ştiutor!  (Coran, An-‘am 6:18). 

 

Source Link

Views: 3