Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Tag: hijab

Hijab-ul este un act de modestie

  Hijab-ul este un act de modestie . Hainele modeste şi hijab-ul sunt măsuri de precauţie pentru a evita infracţiunile sociale. Versetele următoare din Coran subliniază faptul că acest lucru nu se limitează numai la femei:   Spune drept-credincioşilor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor! Aceasta este mai curat pentru ei. Şi […]

 

Hijab-ul este un act de modestie . Hainele modeste şi hijab-ul sunt măsuri de precauţie pentru a evita infracţiunile sociale. Versetele următoare din Coran subliniază faptul că acest lucru nu se limitează numai la femei:

 

Spune drept-credincioşilor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor! Aceasta este mai curat pentru ei. Şi spune drept-credincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor! Şi să nu-şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor lor… (An-Nur 24: 30-31)

 

Lui Jabir ibn Abdullah, când l-a întrebat pe Profet (p) despre un bărbat a cărui privire a căzut neintenţionat asupra unei femei străine, i s-a răspuns: „Întoarce-ţi privirea în altă parte!” (Muslim).

 

Contrar părerilor populare ale musulmanilor şi a non-musulmanilor, hijab-ul constituie o avertizare pentru bărbaţi; menţinerea sub control a dorinţele ilegale – aceasta este propria lor responsabilitate, aşa cum arată versetele de mai sus şi spusele Profetului. Femeile musulmane poartă hijab mai degrabă pentru Dumnezeu decât pentru ele însele.

Islamul este o religie a cumpătării şi a echilibrării extremelor. Astfel, nu se aşteaptă ca numai femeile să susţină moralitatea şi cinstea societăţii. Islamul le cere femeilor şi bărbaţilor, în mod reciproc, să se străduiască să creeze un climat social sănătos în care copiii să poată creşte cu valori şi concepte pozitive, frumoase, constructive şi practice.

 

blooming white plumeria frangipani flowers brown color brick floor 33523 33 Hijab-ul este un act de modestieDe fapt, pentru multe dintre femei, hijab-ul este un permanent factor care le aduce aminte că nu trebuie ca viaţa şi trupul lor să fie destinate bărbaţilor. „Înainte să încep să mă acopăr, m-am gândit la mine prin prisma a ceea ce gândeau ceilalţi despre mine. Văd acest lucru foarte des la fete; fericirea lor depinde de cum le văd ceilalţi, în special bărbaţii. De atunci părerea mea despre mine s-a schimbat foarte mult; am câştigat foarte mult respect de sine. Am înţeles că dacă ceilalţi cred despre mine că sunt frumoasă, nu acest lucru contează. Gândind frumos despre mine şi ştiind că Allah mă consideră frumoasă, aceste lucruri mă fac să mă simt frumoasă.”, povesteşte Baig.

Hijab-ul este un act de modestie

Conceptul de modestie şi cel al hijab-ului în Islam au valenţe holistice şi îi vizează atât pe bărbaţi, cât şi pe femei. Scopul final este acela de a menţine stabilitatea socială şi de a-L mulţumi pe Dumnezeu.

 

Deoarece femeile musulmane ies în evidenţă datorită aspectului lor exterior, este mai uşor pentru oameni să le asocieze cu imaginile deformate pe care le-au văzut prin mass-media. Prin urmare stereotipurile sunt perpetuate şi femeile musulmane adesea par „misterioase” celor nefamiliarizaţi cu sensurile religioase ale hijab-ului.

Această aură de „mister” nu poate fi îndepărtată până când stilurile lor de viaţă, credinţele şi sistemele de gândire nu sunt explorate cu adevărat. Acest lucru nu poate fi obţinut până când cuiva nu îi va mai fi frică să se apropie cu respect de o femeie musulmană (sau un bărbat musulman) şi să ceară informaţii în ceea ce priveşte acest subiect.

Deci data viitoare când vedeţi un musulman, opriţi-vă şi vorbiţi cu el! Vă veţi simţi, cu voia lui Dumnezeu, ca şi cum aţi fi intrat într-o lume diferită, lumea Islamului: plină de smerenie, pietate şi, bineînţeles, modestie!

Source Link

Views: 3

DINCOLO DE VĂLUL PREJUDECĂȚILOR

 Alina Isac Alak   A purta hijab a fost iniţial un simplu experiment; am intenţionat doar să îmi reconfirm „practic” convingerea că religia şi implicit islamul îşi află valoarea şi semnificaţia în primul rând prin trăirea şi transformarea interioară pe care o generează/incumbă. Rugăciunea, postul, cunoaşterea erau priorităţile mele; hijabul îl acceptam doar la nivel […]

 Alina Isac Alak

A purta hijab a fost iniţial un simplu experiment; am intenţionat doar să îmi reconfirm „practic” convingerea că religia şi implicit islamul îşi află valoarea şi semnificaţia în primul rând prin trăirea şi transformarea interioară pe care o generează/incumbă. Rugăciunea, postul, cunoaşterea erau priorităţile mele; hijabul îl acceptam doar la nivel ideatic, dar practica sa mi se părea superfluă şi formala, inutil restrictivă (cât timp exista modestie, moralitate şi credinţă în suflet).

 Totuşi, un an mai târziu, fiind într-o dispoziţie ludică, am hotărât să văd cum m-aş simţi purtând hijab în public – convinsă fiind însă de suficienţa realizărilor spirituale – şi am rămas uimită de „dezgolirea” sufletească produsă. Prima impresie – aproape fizică – care m-a izbit a fost că, deşi eram în mijlocul agitaţiei stradale obişnuite, în mine se lăsase pace şi linişte şi parcă o mie de mâini s-au retras de pe mine, lăsându-mă să mă reîntorc la mine şi să văd cu claritate ce este al meu, ce îmi aparţine şi ce este al altora. Strict psihologic, am realizat că, deşi intelectual mă credeam eliberată de dependenţa faţă de tiparele feminine modelate conform normelor masculine tributare concepţiilor patriarhal-misogine, de tendinţa de a încerca să impresionezi şi să fii acceptată social mai întâi prin înfăţişarea/apariţia/aparenţa ta, în intimitate condiţionările încă mă dominau. În mine încă mai era înrădăcinată o vulnerabilitate feminină construită prin care sentimentul identităţii şi respectului de sine se intersectau puternic cu percepţia celorlalţi asupra imaginii mele corporale, prin care eu, mai mult sau mai puţin conştient, mă modelam şi expuneam conform expectaţiilor şi normelor contingente validate de cultură şi societatea noastră doar pentru că trupul reprezintă intrarea /poarta în sfera valorii pentru o femeie. Sună banal aplicat unui studiu social, dar dezvăluit în propria fiinţă „emancipată” e destul de cutremurător şi înjositor.

Purtând hijab, am simţit că trupul meu a fost pus între paranteze şi scos din dialogul public, că am redobândit controlul asupra lui şi a redevenit strict „proprietatea” mea; trupul şi-a recăpătat caracterul privat şi implicit valoarea. Trupul meu, trupul femeii în islam, nu mai este pentru toţi şi cum vor toţi, nu mai este de „uz” comunitar prin accesibilitatea privirii şi permisivitatea comentariilor, ci redevine un element individual lipsit de orice semnificaţie în interacţiunea şi evaluarea socială. Pur şi simplu trupul nu contează pentru ceilalţi – acei ceilalţi nesemnificativi, „stradali”, din viaţa mea; în spaţiul public, trupul se retrage din prim-plan şi rămâne personalitatea mea. E o modalitate de a le „impune” celorlalţi să te trateze în primul rând ca pe o persoană şi nu ca femeie mai mult sau mai puţin atractivă. A purta hijab nu înseamnă că trebuie sa devii urâtă, ci doar ca trupul îşi pierde relevanţa şi devine indiferent celor oricum indiferenţi ţie cărora le-a fost interzis accesul la el. În spaţiul public mă interesează să fiu acceptată, apreciată, evaluată conform inteligenţei, cunoaşterii şi caracterului meu; aceasta nu înseamnă că mă identific cu un „eu” destrupat, ci doar că sunt o persoană cu un trup care nu vrea să spună nimic în acest context.

Unde are rost sa mă dezvălui şi sa las trupul sa se exprime? În familia mea, în fata soţului meu, în faţa celor pe care eu îi aleg, care înseamnă ceva pentru mine. În islam trupul este valorizat spiritual; şi prin trup îmi fac rugăciunea, iar rugăciunea coboară şi în trup; trupul este „amana”, dar inviolabil, sacru de la Dumnezeu de care trebuie să ai grijă şi pe care trebuie să îl respecţi, preţuieşti. Trupul în căsătorie nu este simplu instrument sexual, ci dar pentru soţul tău, dar care, în pofida corporalităţii sale, este investit cu valoare şi semnificaţie spirituală şi (dar nu doar) prin acest „management” selectiv operat asupra expunerii sale. Oamenii pe care îi iubesc şi care mă iubesc au acces la mine în integralitate; ceea ce e trăit şi asumat drept valoros şi personal nu e exhibat tuturor – altfel devine ignobil. Iar toată intensitatea erotică specifică dezvăluirii trupului nu se disipează nediscriminativ în privirile trecătorilor, ci se acumulează pentru singura persoană care cu adevărat contează. E dreptul meu de a avea control asupra trupului meu şi e un drept indubitabil necesar manifestării respectului de sine, valorizării pozitive autentice a propriei persoane şi a dezvoltării în condiţii de „libertate” a identităţii personale.

 Revenind la experimentul meu: purtând hijab prima oară, dincolo de sentimentul general, limpede, de „uşurare”, eliberare şi restaurare a demnităţii şi curajului de a fi ceea ce eşti, m-am simţit „atemporală”, deprivată de multe din determinările socio-culturale – şi de altă natură – care s-au alipit de mine în decursul devenirii personale, înceţoşându-mi percepţia propriului sine; m-am simţit liberă să văd ce este în mine fără interferenţa proiecţiilor celorlalţi, liberă să fiu eu şi să mă descopăr, liberă de a rămâne centrată în mine, nedusă de curentul în care toţi ceilalţi se agită. De aceea am continuat să port hijab atunci.

De ce port hijab astăzi? Pentru că atunci când mă acopăr cu hijabul pentru a ieşi afară îmi readuc aminte de Dumnezeu şi mă bucur că pot să îmi reafirm angajamentul supunerii (aslama); un simplu gest şi eşti conştientă din nou de ceea ce este esenţial în viaţă; lucrurile sunt repuse la locul lor şi îşi recapătă semnificaţia adecvată valorii proprii; îţi reaminteşti că puritatea, moralitatea, virtutea nu sunt concepte demodate şi perimate, ci realităţi şi cerinţe spirituale adânc înrădăcinate în natura ta originară în absenţa cărora nu poţi accede la plenitudinea fiinţei tale.

Hijabul şi alte „formalităţi” cărora le minimalizam relevanţa şi utilitatea anterior s-au dovedit a fi catalizatori esenţiali în disciplina spirituală islamică întrucât asigură continuitatea trăirilor religioase din timpul rugăciunii şi în afara încetării formale a acesteia, rezolvă clivajul – adesea prezent în religii – dintre sfera spirituală şi cea practică şi menţine constanta evoluţiei spirituale evitând scindarea interioară şi dihotomia cunoaştere – faptă. Cunoaşterea ajută trupul, se manifestă prin trup, iar trupul reaminteşte, reactivează şi reiterează cunoaşterea spirituală. Individul redevine unitar, iar pacea (islamul) infuzează sufletul, făcându-l capabil să transceandă frivolităţile, conflictele şi contradicţiile aparente mundane.


P.S: NU am fost forţată să port hijab de către soţul meu; dimpotrivă, el m-a făcut conştientă că a purta hijab de dragul lui sau fără a internaliza şi aprofunda spiritual semnificaţia acestui gest de acoperire (care nu se limitează la vestimentaţie, ci implică o anume atitudine şi viziune asupra femeii) este o ipocrizie – în consecinţă, e mai onest să nu port. Se pare că în anumite religii vălul a devenit un simbol al autorităţii bărbatului asupra femeii şi de aici ostilitatea şi aprehensiunea faţă de vălul islamic. Cu toate acestea – iar aici deschidem o discuţie mult mai lungă – în islam, vălul/hijabul este o exprimare a obedienţei faţă de divinitate; mai mult, autoritatea bărbatului nu are validitate decât în măsura în care coincide cu ceea ce presupun dictatele coranice, iar criteriul superiorităţii unei persoane, fie ea femeie sau bărbat, îl constituie doar evlavia.

_________

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 2

Am prins drag de hijab

Am prins drag de hijab Yvonne Ridley Obisnuiam sa privesc femeile acoperite ca pe niste creaturi tacute, asuprite. Acum le vad ca pe niste femei multi-calificate, multi-talentate, pline de viata, a caror model face ca feminismul de tip occidental sa paleasca in inconsistent. Politicienilor si jurnalistilor deopotriva, le place sa scrie despre asuprirea femeilor in […]

Am prins drag de hijab

Yvonne Ridley

Obisnuiam sa privesc femeile acoperite ca pe niste creaturi tacute, asuprite. Acum le vad ca pe niste femei multi-calificate, multi-talentate, pline de viata, a caror model face ca feminismul de tip occidental sa paleasca in inconsistent.

Politicienilor si jurnalistilor deopotriva, le place sa scrie despre asuprirea femeilor in Islam… fara a se sinchisi macar sa vorbeasca cu acele femei acoperite.
Ei nu au nici cea mai mica idée despre cum femeile musulmane sunt protejate si respectate in cadrul Islamului, construit cu mai bine de 1400 de ani in urma.
Scriind despre probleme culturale cum ar fi casatoriile cu minori, circumcizia femeilor, executiile de onoare, si casatoriile fortate, cred in mod gresit ca sunt cunoscatori.

M-am saturat sa tot aud cum este adus exemplul Arabiei Saudite, in care femeile ar fi subjugate pentru simplul motiv ca li se interzice sa conduca.
Lucrurile de mai sus nu au nimic de-a face cu Islamul si totusi ei scriu si vorbesc despre ele cu un aer arogant de autoritate, blamand pe nedrept Islamul. Va rog sa nu confundam comportamentul bazat pe o anumita cultura cu Islamul.

Mi s-a cerut sa scriu despre cum Islamul ar permite barbatului sa-si bata sotia. Imi pare rau, dar nu este adevarat. Sunt sigura ca cei care critica Islamul vor cita la intamplare versete coranice sau hadisuri care sunt in general luate din context. Daca un barbat ridica un deget impotriva sotiei sale, nu ii este permis sa lase nici un semn pe trupul ei. Este un alt mod de a spune:”Nu-ti bate sotia, neghiobule!”

Sa aruncam o privire la cateva statistici interesante. Aproape ca pot sa aud cuvinte precum oala, ibric, vanataie. Potrivit Agentiei Nationale pentru violenta casnica, 4 milioane de femei din Statele Unite experimenteaza un asalt grav din partea partenerului intr-o perioda de un an de zile. In medie, mai mult de 3 femei sunt ucise de catre sotii sau iubitii lor in fiecare zi, ceea ce inseamna aproape 5500 de femei au fost sortite mortii dupa 11 septembrie, 2001.

Unii ar putea spune ca acesta este un rechizitoriu socant intr-o societate atat de civilizata, dar inainte ca sa par prea ingusta la minte, as spune ca violenta impotriva femeilor este o problema globala. Barbatii violenti nu vin dintr-o anumita religie sau categorie culturala. Realitatea este ca una din trei femei de pe glob a fost batuta, sau constransa la relatii sexuale sau abuzata in alt mod pe parcursul vietii sale. Violenta impotriva femeii transcende religiile sau bogatia, sau rangul social, sau rasa sau cultura.

Totusi, pana ce Islamul a intrat in scena, femeile erau tratate ca fiind fiinte inferioare. De fapt, noi femeile, inca mai avem o problema in occident, unde barbatii cred ca sunt superiori. Acest lucru se reflecta in felul in care suntem promovate si in structura salariala, luand in considerare intreg spectrul, de la femeile de serviciu la femeile de cariera. Femeile occidentale inca mai sunt tratate ca marfuri, unde sclavia sexuala e in crestere, deghizata sub forma eufemismelor marketingului, unde trupul femeii este comercializat in lumea reclamelor. Cum am mentionat mai devreme, aceasta este societatea unde violul, asaltul sexual, si violenta asupra femeii sunt comune, o societate unde egalitatea femeii cu barbatul este doar o iluzie, o societate in care puterea sau influenta femeilor este in general legata de marimea sanilor.

Obisnuiam sa privesc femeile acoperite ca pe niste creaturi tacute, asuprite. Acum le vad ca pe niste femei multi-calificate, multi-talentate, pline de viata, a caror model face ca feminismul occidental sa paleasca in inconsistent. Mi-am schimbat parerea dupa experienta absolut infricosatoare de a fi arestata de talibani dupa ce m-am furisat in Afganistan in 2001, acoperită cu burqa (vesmant traditional afgan).

In timpul captivitatii de 10 zile, am cazut la invoiala ca daca imi dau voie sa plec, voi citi Coranul si voi studia Islamul. In ciuda tuturor dificultatilor, a functionat si am fost eliberata. In schimb mi-am tinut cuvantul, iar ca jurnalist ce acopeream Orientul Mijlociu mi-am dat seama ca trebuie sa imi imbogatesc cunostintele despre o religie care era in mod evident un mod de viata.

Si nu, nu sunt victima sindromului Stockholm. Pentru a fi o victima trebuie sa simpatizezi cu cei care te-au rapit. In timpul detentiei i-am scuipat, i-am injurat, i-am blestemat si insultat pe cei care m-au tinut prizoniera, am refuzat mancarea si am facut greva foamei. Nu stiu cine s-a bucurat mai mult atunci cand am fost eliberata – ei sau eu!

Am crezut ca a citi Coranul va fi un exercitiu intelectual foarte simplu. Am fost socata sa descopar ca acesta afirma in mod clar ca femeile sunt egale in spiritualitate, educatie si merite. Darul femeii de a naste copii si de a-i creste este recunoscut foarte mult ca o calitate…
Mai mult decat atat, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a spus ca cea mai importanta persoana in casa este Mama, Mama, Mama. De fapt, el a mai spus ca Raiul sta la picioarele mamei. Cate femei reusesc sa se afle in top 100 al puterii, pentru simplul motiv de a fi “o mama nemaipomenita”?

A alege sa ramai acasa si sa-ti cresti copiii capata o noua demnitate si respect in ochii mei, la fel de pretioasa ca alegerea acelor surori care au decis sa lucreze, sa aiba cariere si profesii.
Am inceput apoi sa ma uit la legile cu privire la mostenire, la taxe, la proprietate si la divort. Probabil ca de aici se inspira avocatii specializati in divort de la Hollywood.

Femeia, de exemplu, primeste ceea ce castiga si ce are ea in proprietate, in timp ce barbatul trebuie sa renunte la jumatate din valorile sale.
Nu este amuzant felul in care presa tabloidelor se entuziasmeaza cand vine vorba despre starurile pop sau actorii care incheie contracte prenuptiale? Femeile musulmane au avut contracte inca de la inceput. Ele pot alege daca vor sa lucreze sau nu si tot ce castiga este al lor, putand cheltui acesti bani, in timp ce sotul trebuie sa plateasca toate facturile casei, cat si intretinerea familiei.

Cam toate lucrurile pentru care luptau feministele anilor ’70 erau déjà disponibile femeilor musulmane de acum 1400 de ani.
Dupa cum am spus, Islamul aduce demnitate si respect pentru rolul de mama si de sotie. Daca vrei sa stai acasa, stai acasa. Este o mai mare onoare de a ingriji caminul si de a fi primul educator al copiilor tai.

Dar in acelasi mod, Coranul spune ca daca vrei sa lucrezi, atunci lucreaza. Fii o femeie de cariera, invata o profesie, sau poti sa devii politician. Fii ceea ce vrei tu sa fii si poti excela in tot ceea ce faci ca musulmana, pentru ca tot ceea ce faci este spre lauda lui Allah (swt).
Exista o concentrare excesiva, aproape iritanta sau o axare pe problema imbracamintei femeii musulmane, din partea barbatilor nemusulmani si musulmani deopotriva.
Da, este o obligatie pentru femeile musulmane de a se imbraca decent, dar, in plus mai exista multe alte probleme importante care privesc femeile musulmane de astazi.
Si fiecare mai este inca obsedat de hijab. Ei bine, acesta este parte din tinuta mea de afaceri. Asta va spune ca sunt musulmana si ca astept sa fiu tratata cu respect.

Va puteti imagina daca cineva i-ar spune unui director de pe Wall Street sau unui banker din Washington sa se imbrace in tricou si in blugi, cum ar raspunde acesta ca acel costum de afaceri il defineste in timpul orelor de lucru, indicand faptul ca vrea sa fie tratat in mod serios.
Si inca l-am avut in Marea Britanie pe fostul Secretar de Externe, Jack Straw, descriind niqab-ul, valul care acopera fata lasand la iveala doar ochii, ca pe o bariera nebinevenita. Cand vor invata barbatii sa-si tina gura inchisa atunci cand vine vorba de garderoba unei femei?

I-am avut si pe ministrii guvernului, Gordon Brown si John Reid, exprimandu-si remarcile defaimatoare cu privire la niqab – ambii vin din Scotia, unde barbatii poarta fuste!
Apoi am avut o serie de alti parlamentari care au intrat in aceasta dezbatere, descriind niqab-ul ca o bariera in calea comunicarii. Ce nonsens! Daca asa stau lucrurile, poate sa-mi explice cineva de ce telefoanele mobile sau fixe, emailul sau messangerul sau faxul se folosesc in viata de zi cu zi? Cine asculta radioul? Nimeni nu desfiinteaza tehnologia wireless pentru motivul ca fata prezentatorului nu poate fi vazuta.
Majoritatea surorilor pe cale le cunosc si care au ales sa poarte niqab sunt de fapt europene, sunt occidentale convertite care nu mai vor atentia nedorita a acelor barbati cu priviri pofticioase, care vor incerca sa le abordeze pe femei intr-un mod nepotrivit.

Daca nu va suparati, sunt unele surori din Londra pe care le cunosc, care spun ca ele poarta niqab la demonstratiile anti-razboi, datorita faptului ca nu pot suporta mirosul tigarilor cu marijuana.
Ma tem ca islamofobia a devenit ultimul refugiu al nemernicilor rasisti. Dar atacurile lase si sovine lansate in mare parte de catre barbati, sunt inacceptabile in ochii musulmanelor, cat si in ochii suratelor lor laice, a feministelor de stanga.
Am fost eu insami feminista de multi ani, iar acum, ca feminista musulmana, inca mai promovez drepturile femeilor. Singura diferenta este ca feministele musulmane sunt mai radicale decat suratele lor laice.
Noi toate uram acele spectacole de frumusete scarboase si ne-am oprit din ras cand aparitia Miss Afghanistan in bikini a fost salutata ca fiind un pas gigant spre eliberarea femeilor din Afganistan.

Am fost de multe ori în Afganistan si va pot spune ca nu exista femei de cariera care sa se iveasca din molozul din Kabul. Surorile mele afgane imi spun ca isi doresc ca Occidentul sa renunte la obsesia cu privire la bhurka (vesmantul afgan). “Nu incerca sa ma transformi intr-o femeie de cariera, ofera-i un loc de munca sotului meu, mai intai. Arata-mi cum pot sa-mi trimit copiii la scoala fara teama de a fi rapiti. Ofera-mi securitatea si painea cea de toate zilele”, mi-a spus o sora.

Tinerele feministe musulmane vad hijabul si nikabul, atat ca obligatii religioase, cat si ca simboluri politice. Unele dintre ele spun ca acesta este modul lor de a arata lumii ca se impotrivesc excesurilor stilului de viata occidental, precum bautura, relatiile sexuale intamplatoare, consumul de droguri.

In Islam, superioritatea este obtinuta prin evlavie, nu prin frumusete, bogatie, putere, pozitie sau sex.

Acum sa-mi spuneti ce este mai eliberator. A fi judecata conform lungimii fustei si a marimii sanilor imbunatatiti prin metode cosmetice, sau a fi judecata conform caracterului, a mintii si a inteligentei.
Revistele lucioase ne spun ca daca nu suntem inalte, slabe si frumoase, nu vom fi iubite si nu vom fi dorite. Presiunea creata asupra cititoarelor adolescente de a avea un iubit este aproape obscena.

Islamul imi spune ca am dreptul de a avea o educatie si este datoria mea sa caut invatatura, fie ca sunt casatorita sau nu.

Nicaieri in cadrul Islamului nu ni se spune ca trebuie sa spalam, sa facem curat sau sa gatim pentru barbati – nu numai barbatii musulmani, ci toti bărbații ar trebui sa-si revizuiasca comportamentul fata de femeile din casa lor.

Sa privim acest extras din discursul lui Pat Robertson din 1992, care arata viziunile sale cu privire la femeile puternice. Si apoi sa-mi spuneti cine este civilizat si cine nu.
Acesta a declarat:”Feminismul incurajeaza femeile sa-si paraseasca sotii, sa-si omoare copiii, sa practice vrajitoria, sa distruga capitalismul si sa devina lezbiene.”

Iata un barbat american care parcă traieste in era pre-islamica si care are nevoie sa se modernizeze si sa se civilizeze. Oamenii ca el poarta de fapt un val, si trebuie sa rupem acest val al habotniciei, pentru ca oamenii sa poata vedea Islamul asa cum este in realitate.”

___________________________________
www.femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 2