Islam - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

IMPORTANTA TIMPULUI IN QURAN SI SUNNAH

IMPORTANTA TIMPULUI IN QURAN SI SUNNAH Yusuf Al-Qaradawi Quran-ul si Sunnah evalueaza timpul in perspectivele sale variate. In primul rand, Onorabilul Quran reliefeaza importanta timpului si accentueaza faptul ca timpul este o mare binecuvantare de la Allah. Aceasta este clar in versetul care spune: Si a supus pentru voi Soarele si Luna, amandoua urmandu-si […]

IMPORTANTA TIMPULUI IN QURAN SI SUNNAH

Yusuf Al-Qaradawi

Quran-ul si Sunnah evalueaza timpul in perspectivele sale variate.
In primul rand, Onorabilul Quran reliefeaza importanta timpului si accentueaza faptul ca timpul este o mare binecuvantare de la Allah. Aceasta este clar in versetul care spune:

Si a supus pentru voi Soarele si Luna, amandoua urmandu-si cursul fara oprire, si a supus pentru voi noaptea si ziua. Si v-a dat El din toate cate le-ati cerut. Si de ati socoti binefacerile lui Allah, nu le-ati putea numara. Dar omul este cu adevarat nelegiuit si necredincios. (Ibrahim 14:33,34)

Cel Preainalt mai spune:

Si El este Cel care a facut ca noaptea si ziua sa urmeze una dupa alta, pentru acela care voieste sa ia aminte sau voieste sa-si arate multumirea. (Al-Furqan 25:62)

Aceasta inseamna ca Allah cauzeaza succesiunea zilei si a noptii, pentru a da omului o sansa sa recupereze ce a ratat. Pentru a arata cat de important este timpul, Allah, Atotputernicul, jura pe timp la inceputul multor sure, cum a fi ziua, noaptea, zorii zilei si dupaamiaza. Citim de exemplu:

Pe noapte, cand acopera Si pe zi, cand luminează. (Al-Layl 92:1,2)

Si pe zori Si pe cele zece nopti! (Al-Fajr 89:1,2)

Pe ziua luminoasa Si pe noapte, cand se intuneca! (Ad-Duha 93:1,2)

Jur pe timp ca omul va fi in pierdere. (Al-‘Asr 103:1,2)

A jura pe ceva ce El a creat, inseamna ca El doreste sa ne atraga atentia asupra importantei si beneficiului acelui lucru.

Cand citim Sunnah Profetului, constatam ca si aceasta recunoaste valoarea timpului si confirma responsabilitatea omului cu privire la timp in fata lui Allah in Ziua Judecatii. Este relatat de Al-Biraz si At –Tabarani ca Mu’adh Ibn Jabal a relatat ca Profetul (Pacea fie asupra sa) a spus: “Un slujitor al lui Allah va ramane stand in picioare in Ziua Invierii pana ce va fi intrebat despre patru lucruri: despre viata lui si cum si-a risipit-o, despre tineretea lui si cum si-a folosit-o, despre proprietatea lui, cum si-a obtinut-o si cum si-a cheltuit-o, si despre cunoasterea lui si cum si-a utilizat-o.”

Deci, cand va veni Ceasul, fiecare va fi intrebat despre viata sa in general si despre tineretea lui in particular. Asadar tineretea, desi este o parte a vietii, are o valoare speciala, pentru ca este perioada vitalitatii, a deciziilor, si este etapa vigorii intre doua perioade de slabiciune, cea a copilariei si cea a batranetii. Allah, Atotputernicul, spune:

Allah este Cel care va creeaza pe voi in slabiciune, apoi dupa slabiciune va da putere, iar dupa putere da slabiciune si caruntete, caci Allah creeaza ceea ce voieste si El este Atoatestiutor si Atotputernic [Al-‘Alim, Al-Qadir]. (Ar-Rum 30:54)

Ritualurile si etica islamica recunosc si confirma valoarea timpului. Ele incearca sa-l faca pe om sa inteleaga rolul important pe care il joaca timpul in intregul univers. Timpul este esential pentru miscarea soarelui, a planetelor si in succesiunea noptii si a zilei. Este, am putea spune, un element indispensabil in ciclul vietii Universului.

Timpul joaca un rol esential si in viata musulmanilor. Prin el musulmanii pot identifica timpul corect pentru efectuarea rugaciunilor. Cand noaptea se retrage si primele semne ale zorilor apar la orizont, vestitorul lui Allah umple intreaga lume cu vocea sa pentru a trezi musulmanii pentru rugaciunea Fajr (de diminea’[): “Veniti la rugaciune, veniti la succes (prosperitate), “Rugaciunea este mai buna decat somnul”. Iar cei care raspund la o asemenea chemare vor desface toate legaturile diavolului. (Aceasta este o referire la hadisul autentic relatat de Muslim, care spune: “ Cand cineva dintre voi doarme, diavolul leaga trei legaturi pe spatele capului sau…”

Dupa-amiaza, cand Soarele nu mai este in zenit, si oamenii sunt cufundati in problemele lumesti si in greutatile zilnice, vestitorul lui Allah se intoarce inca o data sa cheme oamenii la rugaciunea Dhuhr (prânz). Si iata ca oamenii se ridica inca o data, lasand in urma indatoririle lor stresante, rutina lor zilnica si lupta lor pentru bani.
Pentru a treia oara, vestitorul lui Allah se intoarce sa cheme la rugaciunea ‘Asr atunci cand umbra lucrurilor este egala cu masa lor si cand soarele incepe sa apuna.

Cand soarele dispare de la orizont, este timpul pentru rugaciunea Maghrib (de apus), urmata apoi de rugaciunea ‘Isha’ (de seară), cu care musulmanul isi incheie ziua.

Astfel, musulmanul isi incepe si isi incheie ziua cu rugaciune. Acest lucru inseamna ca este un contact regulat intre musulman si Dumnezeul sau, in intervalul dintre Al-Fajr si Al-‘Isha’, in timpul succesiunii dintre zi si noapte.
Exista si un contact special intre musulman si Allah, care are loc o data pe saptamana, in fiecare vineri. In acest caz, vestitorul lui Allah cheama la o rugaciune noua, o rugaciune colectiva, care se desfasoara inr-un anume loc si in conditii speciale. Aceasta este rugaciunea de vineri (Al-Jumu’ah).

In afara de aceste rugaciuni obligatorii, este rugaciunea voluntara din timpul noptii, facuta inainte de zorii zilei de catre slujitorii celui Atotmilostiv, care sunt dornici sa dobandeasca iertarea si acceptarea lui Allah. De asemeni, exista si rugaciunea voluntara Duha si rugaciunile voluntare care sunt distribuite in timpul celor douazeci si patru de ore ale zilei.
La inceputul fiecarei luni, musulmanii intampina luna noua cu bucurie. Ei se roaga lui Allah si apeleaza la El pentru ca sa-i binecuvanteze si sa faca din luna noua o ocazie fericita. Ei cer ca aceasta sa fie un motiv de a-Si revarsa mila, protectia si credinta peste ei si pentru a-i ajuta sa indeplineasca poruncile Sale.

In fiecare an, in luna Ramadan, portile Raiului sunt deschise, portile Iadului sunt inchise, iar diavolii sunt inlantuiti. In acest timp, un alt vestitor al lui Allah (de data aceasta din Rai) cheama pe cei care cauta facerea de bine sa continue aceasta, iar pe cei care cauta rautatea sa revina asupra intentiilor lor.

De aceea, cine este neascultator se caieste, cine este neglijent devine vigilent si cine s-a ratacit se intoarce la Allah; toti cersind multumirea Sa. Ei cauta multumirea lui Allah. Ei cauta sa-L multumeasca pe Allah prin post si rugaciunile din timpul noptii, asa cum a spus Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), “Oricine posteste in timpul lunii Ramadan din credinta si din dorinta de a primi rasplata de la Allah, pacatele lui anterioare vor fi iertate. Si oricine sta in picioare pe, ntru ca sa se roage noaptea in luna Ramadan, din credinta si cautand rasplata lui Allah, pacatele lui anterioare vor fi iertate” (hadis consemnat de Ahmad).

La cateva luni dupa calatoria spirituala din timpul Ramadanului, vine o alta calatorie, care este atat spirituala, cat si materiala: aceasta este pelerinajul (Hajj).

Pelerinajul are loc in lunile cunoscute Aceluia care s-a decis sa faca Pelerinajul in aceste luni ii sunt oprite in timpul Pelerinajului impreunarea cu muierea, nesupunerea si cearta. Si binele pe care il faceti, Allah il stie. Luati cu voi provizie, dar cea mai buna provizie este evlavia! Si sa fiti cu frica de Mine, voi cei care aveti minte! (Al-Baqarah 2:197)

Toate aceste ritualuri au fost rezumate de unii dintre salafi. Ei considerau cele cinci rugaciuni obligaorii ca fiind dimensiunea zilei, vinerea ca fiind dimensiunea saptamanii, Ramadanul ca dimensiune a anului si Pelerinajul ca dimensiune a vietii. Prin urmare, ei au avut in vedere sa-i faca pe musulmani atenti, mai intai prin a-si desfasura ziua in pace si apoi prin a se gandi cum sa garanteze aelasi sfarsit linistit pentru saptamana lor, anul si viata ca integ.
In plus la ritualurile amintite mai sus, este Zakatul (dania), care este unul dintre cei cinci stalpi ai Islamului. Acesta este obligatoriu in fiecare an si la fiecare cules, asa cum spune Allah:

Si pentru ca Allah sa-i deosebeasca pe cei care cred si sa-i pedepseasca pe cei necredinciosi. (Aal ‘Imran 3:141)

In acest fel, musulmanul va trebui sa se mentina mereu constient de cursul timpului, pentru a oferi toate aceste ritualuri in deplinatatea lor.

_________

sursa: islamulazi.ro

Source Link

Cum se poartă hijabul? – 2

Cum se poartă hijabul? – 2 Muhammad Ali Al-Hashimi O îmbrăcăminte adecvată pentru femeile musulmane nu a reprezentat un lucru nou introdus de islam; acesta a existat în toate legile lui Allah revelate mai înainte de islam. Vedem de asemenea acest lucru în îmbrăcămintea modestă a călugăriţelor creştine care trăiesc în lumea islamică, dar […]

Cum se poartă hijabul? – 2

Muhammad Ali Al-Hashimi

O îmbrăcăminte adecvată pentru femeile musulmane nu a reprezentat un lucru nou introdus de islam; acesta a existat în toate legile lui Allah revelate mai înainte de islam. Vedem de asemenea acest lucru în îmbrăcămintea modestă a călugăriţelor creştine care trăiesc în lumea islamică, dar şi în Occident, şi în faptul că femeile oamenilor Cărţii îşi acoperă capul atunci când intră în biserică. Această respingere „modernă” a ideii că femeile ar trebui să fie acoperite, modeste, contrazice toate legile divine, de pe vremea profeţilor Avraam (Ibrahim), Moise (Musa) şi Iisus (Isa) până când calea Hanifi a fost introdusă de islam. Această atitudine este o încercare de a scăpa de hotărârea lui Allah, pe care El a pogorât-o asupra oamenilor de-a lungul secolelor. Această hotărâre a fost adusă neîncetat de trimişii Săi pentru a călăuzi omenirea spre adevăr şi calea cea dreaptă, astfel ca ei să devină o singură naţiune, care să slăvească şi să se supună unui singur Dumnezeu:

Oamenii nu au fost decât o singură comunitate şi apoi s-au deosebit ei. Şi de n-ar fi fost un cuvânt rostit mai înainte de Domnul tău, ar fi fost hotărât pentru ei [lucrul] asupra căruia ei au avut păreri deosebite.

[Coran 10:19]

O, trimişilor! Mâncaţi din cele bune şi împliniţi fapte bune! Eu sunt Bineştiutor a ceea ce săvârşiţi voi. / Această comunitate, a voastră, este o singură comunitate, iar Eu sunt Domnul vostru. Deci fiţi cu frică de Mine! [Coran 23:51,52]

Şi [adu-ţi aminte] de aceea care şi-a păstrat castitatea ei. Şi am suflat Noi asupra ei prin duhul Nostru şi am făcut din ea şi din fiul ei semn pentru [toate] lumile. / Această credinţă a voastră este o credinţă unică, iar Eu sunt Domnul vostru. Aşadar, adoraţi-Mă pe Mine! [Coran 21:91,92]

Hotărârea luată de multe societăţi moderne ca femeile să nu fie acoperite, ducând un trai indecent şi despuiat, este un semn care indică cât de mult s-au abătut ei de la călăuzirea lui Allah, nu doar în teritoriile musulmane, ci în toate statele lumii.

Pe cei din Occident poate nu îi interesează acest lucru şi ei continuă astfel să inventeze şi mai multe mijloace de desfrâu, fără a găsi nici o oprelişte în cărţile lor modificate. Însă musulmanii care îl slăvesc, zi şi noapte, pe Allah, recitând din Cartea Sa păstrată neschimbată, nu vor accepta niciodată astfel de abateri. Nu contează cât de slabi sunt în îndeplinirea învăţăturilor islamice, deoarece ei aud constant cuvintele hotărâtoare ale lui Allah din Coran şi Sunna, avertizându-i pe cei care nu se supun lui Allah şi Trimisului Său cu încercarea din această viaţă şi cu pedeapsa aspră ce va veni în Ziua de Apoi:

..Aceia care fug de porunca Sa, să se ferească să nu-i lovească pe ei o nenorocire sau să nu-i lovească pe ei o osândă dureroasă!

[Coran 24:63]

Astfel, aceşti bărbaţi şi femei care s-au alăturat convingerilor celor din Occident şi le-au cerut femeilor să se descopere şi să-şi dea jos hijab-ul au eşuat lamentabil în faţa hotărârii bărbaţilor şi femeilor renaşterii islamice care are loc în întreaga lume. Femeile musulmane drept-călăuzite şi bine-educate s-au întors la veşmântul lor islamic, la hijab, în multe ţări musulmane care mai înainte fuseseră martore la chemarea occidentalizării şi la renunţarea la hijab şi decenţă Ca de exemplu: adepţii lui Ataturk în Turcia, Reza Pahlevi în Iran, Muhammed Amanullah Khan în Afghanistan, Ahmad Zogo şi Enver Hoxha în Albania, Marcus Fahmi, Qasim Amin şi Hoda Şa’rawi în Egipt. Unii dintre cei ce au susţinut „eliberarea” femeilor de hijab şi modestie au renunţat acum la această părere, ca femeile să se dezvelească şi să se amestece libere printre bărbaţi.

Doctoriţa Nawal As-Sa’dawi, care o perioadă îndelungată a atacat atât hijab-ul, cât şi pe cele care îl purtau, chemându-le cu vehemenţă pe femei să renunţe la hijab, condamnă în prezent vulgaritatea şi goliciunea indecentă a femeilor din Occident. Ea spune: „Pe străzile Londrei […] văd femei mai mult goale, afişându-şi trupurile ca şi cum ar fi de vânzare.

Îmbrăcămintea are un rol, acela de a proteja trupul de mediul înconjurător, şi nu de a ispiti. Dacă o femeie s-ar vedea ca pe o fiinţă umană, şi nu ca pe o marfă, nu ar mai avea nevoie să-şi arate goliciunea.”

După o vreme, pentru doctoriţa Nawal As-Sa’dawi a devenit evident că „vălul” ar trebui îndepărtat din mintea oamenilor, nu de pe trup, mai ales în cazul bărbaţilor şi al femeilor cu educaţie. Acele femei care au avut parte de mai puţină educaţie, însă sunt inteligente şi au vederi largi, care poartă hijab-ul, valorează de zeci de ori mai mult decât acele femei educate, dar necugetate, care îşi descoperă chipul, capul şi trupul, însă îşi acoperă mintea şi instinctul! Din această cauză ea [n.t. doctoriţa Nawal] îşi descrie planurile sale de viitor ca fiind: „ridicarea „vălului” de pe mintea bărbaţilor şi a femeilor cu educaţie.” Ea adaugă: „Cunosc multe femei de profesie profesoare, doctoriţe şi inginere care sunt inculte din punct de vedere politic, social şi cultural.”

Faimosul romancier Ihsan ’Abdul-Quddus, care a inundat piaţa literară cu poveştile lui prin care le chema pe femei să iasă din case şi să amestece cu bărbaţii, să danseze cu ei la petreceri şi în cluburi, a spus într-un interviu acordat ziarului „Al-Anba’” din Kuweit (18 ianuarie 1989): „Consider că responsabilitatea cea mai importantă a oricărei femei o reprezintă gospodăria şi copiii. Acest lucru este valabil mai ales pentru mine. Dacă n-ar fi fost soţia mea, nu m-aş fi putut bucura de succes, stabilitate şi viaţă familială. Toate acestea există deoarece ea se dedică gospodăriei şi copiilor…”

În acelaşi interviu, el a zis: „Nu mi-am imaginat niciodată căsătoria cu o femeie care munceşte, şi sunt renumit pentru asta, deoarece am ştiut încă de la început că gospodăria reprezintă o povară sau responsabilitate grea pentru femei.”

sursa: islam.ro

Source Link

Despre dragoste în Coran

Despre dragoste în Coran Sahar El-Nadi Cu siguranță, dragostea este un subiect ce ocupă un rol important în Coran, fiind ilustrată într-un mod elevat, sofisticat, atât din punct de vedere lingvistic, cât și intelectual. Conform dicționarelor, verbul „a iubi” înseamnă: 1. a avea inclinațiune pentru cineva; 2. a simți plăcere, a avea gust pentru […]

Despre dragoste în Coran

Sahar El-Nadi

Cu siguranță, dragostea este un subiect ce ocupă un rol important în Coran, fiind ilustrată într-un mod elevat, sofisticat, atât din punct de vedere lingvistic, cât și intelectual.

Conform dicționarelor, verbul „a iubi” înseamnă:

1. a avea inclinațiune pentru cineva;

2. a simți plăcere, a avea gust pentru ceva;

3. (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste;

4. A trata cu un deosebit atașament sufletesc.

În limba arabă, același verb poartă mai mult decât simple conotații emoționale precum cele ilustrate mai sus, pentru că limba arabă este o limbă foarte complexă și bogată. Mai mult decât atât, profundele umbre ale iubirii pot fi exprimate în limba noastră în mod elocvent și în absența cuvântului „dragoste”.

Exprimarea manifestării iubirii și obligațiile/responsabilitățile de compasiune, grijă, stimă, respect, sacrificiu de sine, dedicare, iertare și așa mai departe, reprezintă o formă frumoasă de a exprima iubirea în limba arabă, limba originală a Coranului.

Coranul este plin de versete care subliniază manifestarea de iubire a lui Dumnzeu față de creația Sa, dar și dragostea credincioșilor față de El. În Islam, credința este o faptă practică, nu doar o emoție. Trebuie exprimată practic în fapte, precum și verbal în rugăciuni. În consecință, veți observa că în Coran, de fiecare dată când se menționează credința, va fi întotdeauna urmată de sintagma „cei care împlinesc fapte bune”.

În mod similar, ori de câte ori se menționează dragostea lui Dumnezeu, se amintește de darurile practice cu care El îi binecuvântează pe credincioși, după cum aplicațiile practice ale iubirii acestora pentru Dumnezeu, îi vor apropia de El.

Abordarea coranică față de natura umană este echilibrată: recunoașterea emoțiilor pendulează între pozitiv și negativ, iar oamenii , se știe că nu sunt îngeri care să nu cunoască slăbiciuni sau sentimente negative. În consecință, Coranul reglementează emoțiile și disciplinează manierele, răsplătindu-l pe cititor cu o gingășie miraculoasă, speranță și emoții delicate înțesate în text.

Unele dintre cele mai frumoase versete din Coran care pot fi recitate drept rugi, sunt cele rostite de profeți când ÎL invocau pe Dumnezeu, precum și cele rostite de Dumnezeu credincioșilor, detaliând recompensele Sale promise lor în această viață și în cea care va urma, chiar și celor care greșesc, promițându-le iertare și milă nesfârșită dacă se căiesc și se întorc la calea Sa.

De asemenea, există versete magnifice care amintesc de numele frumoase ale lui Dumnezeu, recitate pentru a preaslăvi îndurarea Lui.

Când un musulman îl întâlnește pe Dumnezeu în rugăciune, aceasta este văzută ca expresia ultimă de dragoste prin smerenie și supunere din partea unei creaturi iubitoare față de Creatorul ei/lui slăvit. Este considerată de asemenea a fi o șansă de a vorbi lui Dumnezeu în mod direct de cinci ori pe zi prin recitarea Coranului, precum și prin cuvinte sincere, simple, oneste și spontane izvorâte direct din inima celei/celui care se roagă în timpul prosternării.

Același lucru se aplică tuturor formelor de practicare a Islamului, indiferent dacă sunt obligatorii sau opționale, ritualurilor și comportamentelor. Răspunsul lui Dumnezeu și răsplata unei asemenea onestități de sentimente și acte de sinceritate sunt detaliate în Coran și resimțite de milioane de adoratori. De ce altceva ar fi nevoie pentru dovedirea unei relații de iubire reciprocă?

Jeffrey Lang a abordat acest subiect în cartea sa „Losing My Religion: A Call for Help”[1]:

„Adorarea în Islam este holistică. Capitularea în fața lui Dumnezeu este revelată mai mult de comportamentul nostru de zi cu zi față de ceilalți decât doar de practica noastră de rituri religioase. Viața castă îmbunătățește relația noastră cu Dumnezeu. Coranul amintește adesea de dragostea lui Dumnezeu față de binefăcători. (2:195; 3:134; 3:148; 5:13; 5:195), față de cei care se căiesc (2:222), față de cei care se curățesc (2:222; 9:108), față de cei care sunt cu conștiință în relația lor cu Allah (3:76; 9:4; 9:7), față de cei perseverenți (3:146), față de cei care își pun încrederea în Allah (3:159), de susținătorii dreptății (5:42; 49:9; 60:8) și față de cei care se străduiesc pe calea lui Dumnezeu (61:4).

Numele și atributele lui Dumnezeu menționate în Coran însumează virtuțile care ne ajută să obținem dragostea Lui. Cele mai întâlnite nume sunt cele referitoare la îndurarea lui Dumnezeu,compasiunea și iertarea Lui: cele mai pure manifestări ale iubirii. Așadar, observăm că relația dintre un credincios sincer și Dumnezeu este caracterizată în mod consistent de legătura de iubire.

Odată ce Dumnezeu este perfecțiunea virtuților pe care noi le dobândim, noi ne vom dezvolta în ele, abilitatea noastră de a ne apropia de EL crescând. Cu cât vom fi mai îndurători, cu atât ne vom putea bucura mai mult de infinita îndurare a lui Dumnezeu. Cu cât vom fi mai miloși, cu atât mai mult vom putea cunoaște infinita compasiune a lui Dumnezeu. Același lucru poate fi afirmat despre dragoste.” (90:295)

În Islam, credința reprezintă sursa supremă a tuturor lucrurilor referitoare la relația omului cu Dumnezeu. Așadar, credința este sursa din care izvorăște iubirea, înflorind și întărind credința, în felul acesta producând mai multă iubire pentru a consolida credința mai mult, și tot așa, într-un cerc de aur infinit.

Sursa:

new-muslims.info/ro
onislam.com

[1] Lang, Jeffrey. Losing My Religion: A Call for Help. Beltsville, MD: Amana Publications, 2004

Source Link