Islamic - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Ibn Battuta

Ibn Battuta, (nascut la 25 februarie 1304 -1369) a fost un cunoscut explorator arab și un negustor itinerant care a călătorit în toate țările lumii islamice – de la Bolgar pânǎ la Mombasa, din Timbuktu pânǎ în China. Călătoriile sale s-au întins pe mii de kilometri și au durat mai mult de 31 de ani, făcând din el cel mai mare călător care a existat vreodată.

Prima calatorie

Ibn Battuta viziteaza Egiptul

În cursul primei sale călătorii, Ibn Battuta a traversat Algeria, Tunisia, Egiptul, Palestina și Siria, ajungând până la Mecca. După ce a vizitat Irakul, Șirazul și Mesopotamia s-a întors din nou pentru a împlini Hajjul la Mecca, unde a rămas timp de trei ani. Apoi călătorind spre Jeddah, a ajuns în Yemen pe mare, a vizitat Aden și apoi a plutit spre Mombasa(Estul Africii). După ce a ajuns la Kulwa, s-a întors la Oman și a repetat pelerinajul la Mecca în 1332 prin Ormuz, Siraf, Bahrain și Yamama. Ulterior plănuiește să ajungă în India, dar odată ajuns la Jeddah, pare să se răzgândească (probabil datorită lipsei unuivas care să ajungă cu el în India), și vizitează a doua oară Cairo, Palestina și Siria, ajungând apoi la Aleya (în Asia Mică) pe apă și călătorind prin Anatolia și Sinop. Navighează pe Marea Neagră și după multe peripeții ajunge la Constantinopol prin sudul Ucrainei.

A doua calatorie

La întoarcere, a vizitat Horasanul prin Hiva și cunoscând toate orașele importante ca Buhara, Balch, Herat, Tus, Mashhad și Nișapur, traversează munții Hindukuș printrecătoarea Khawak ajungând în Afghanistan, după care trece prin Ghani și Kabul pentru a intra în India. După ce vizitează Lahri, Sukkur,Multan, Sirsa și Hansi, ajunge la Delhi. Timp de câțiva ani Ibn Battuta se bucură de ocrotirea sultanului Muhammad Tughlaq, și în cele din urmă este trimis de acesta ca ambasador în China. Trecând prin India Centrală și Malwa, închiriază un vas din Kambay până la Goa, și după ce vizitează multe porturi înfloritoare de-a lungul coastei Malabar ajunge în Insulele Maldive, de unde se îndreaptă spre Ceylon. Continuându-și călătoria, debarcă pe coasta Coromandal și se întoarce din nou în Maldive, de unde se îndreaptă spre Bengal și vizitează Kamrup,Sylhet și Sonargaon (lângă Dhaka). Navigând de-a lungul coastei Arakan ajunge în Sumatrași mai târziu ancorează la Canton după ce trecuse prin Malaea și Cambodgia. În China călătorește spre nord până la Beijing prin Hangșow. Reîntorcându-se pe propriile urme ajunge la Calicut și ia un vas până la Dhafari și Muscat, de unde trecând prin Iran, Irak, Siria, Palestina și Egipt împlinește cel de-al șaptelea și ultimul pelerinaj la Mecca în noiembrie 1348, după care se întoarce în orașul natal Fès. Călătoriile sale nu se încheie aici – mai târziu vizitează Spania musulmană și pământurile Nigerului, dincolo de Sahara.

La întoarcerea la Fès, Ibn Battuta și-a dictat relatările călătoriilor sale lui Ibn Juzay al-Kalbi (1321 – 1356) la curtea sultanului Abu Inan (1348 – 1358). Lui Ibn Juzay i-au trebuit trei luni ca să-și ducă la bun sfârșit munca, pe care a terminat-o în ziua de 9 decembrie1355. Scrierile rezultate sunt cunoscute ca faimoasa operă Rihala a lui Ibn Battuta.

Ibn Battuta a fost singurul călător medieval despre care se știe cu certitudine că a vizitat pământurile fiecărui șef politic musulman contemporan lui. A călătorit și în Ceylon,China, Bizanț și Sudul Rusiei. Simpla însumare a călătoriilor sale este estimată la nu mai puțin de 120.000 km tereștri, o distanta care probabil că nu a fost depășită înainte de inventarea motorului cu aburi.

Source Link

Moartea – partea a 2-a

Moartea mare şi moartea mică

Somnul este înrudit cu moartea şi de aici învăţaţii noştri l-au numit moartea mică. Somnul reprezintă o moarte iar trezirea din somn reprezintă o înviere.

„El este Cel ce vă ia la şi ne noaptea şi El ştie ceea ce voi aţi dobândit peste zi. Apoi El vă readuce la viaţă în timpul ei…”

(Coran 6: 60)

În timpul somnului sufletele oamenilor sunt ridicate la cer, atunci dacă Allah doreşte, poate să oprească la el un suflet iar daca Allah doreşte ca acea persoană să rămână în viaţă atunci sufletul îi este trimis înapoi, până când timpul său, pe care Allah l-a stabilit, va sosi. Allah spune:

„Allah ia la şi ne sufletele, la moartea lor, şi pe cele care nu mor [le ia] în timpul somnului lor. El le ţine la şi ne pe acelea asupra cărora a hotărât moartea, iar pe celelalte le trimite [în trupurile lor] până la un timp hotărât…”

(Coran 39: 42)

Aici Allah ne spune că ambele suflete, cel pe care îl reţine şi cel pe care îl trimite înapoi, mor în moartea somnului, dar cei care mor în realitate (n.r. viaţa lor de pe acest pământ de sfârşeşte) formează un al treilea grup. Asupra acestui grup se face referire la începutul

Aayah-ului: „Allah vine şi le ia sufletele când ei mor…”

(Coran 39: 42)

Allah menţionează două tipuri de moarte, moartea care semnifică sfârşitul vieţii şi moartea somnului; El menţionează că opreşte sufletele celor care trebuie să moară şi le trimite înapoi pe celelalte.

Este cunoscut faptul că El ia sufletele celor care mor, indiferent că mor în somn sau înainte de somn, iar El trimite înapoi sufletele care nu mor. Versetul „Allah vine şi le ia sufletele când ei mor…” (Coran 39:42) include ambele situaţii. Când Allah menţionează cele două suflete, El spune că pe unul îl ia iar pe celălalt îl trimite înapoi. Acesta este sensul care reiese din verset şi nu mai este nevoie de alte discuţii.

Source Link

Femeile musulmane, trecut si prezent – 2

Femeile musulmane – trecut si prezent part 2

Contrar imaginii tradiționale a femeii care era izolată și oprimată, femeile din perioada islamică timpurie au participat la conflictele armate, fie prin pregătirea mâncării, distribuirea apei și îngrijirea răniților sau fiind o parte crucială în lupta propriu-zisă, atunci când era nevoie. Printre multele exemple de femei care au luat parte activ la lupte a fost Safiia, o mătușă a Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), care a apărat o cetate în Medina în timpul Bătăliei Șanțurilor. Ea a observat un intrus care pătrunsese în cetate; a reușit să îl omoare înainte de a face vreun rău copiilor și femeilor.

De asemenea, femeile au atins poziții de înaltă responsabilitate, cum a fost cazul cu al-Șafa care a fost numită de al doilea calif Omar (Allah să fie mulțumit de el!) ca inspector al magazinelor din Medina. Implicarea lor în politică, mai departe, s-a manifestat prin faptul că ele erau alerte și opuse activ oricăror conducători despre care ele credeau că deviază de la implementarea principiilor islamice și menținerea unei societăți drepte. Două exemple pot fi amintite în acest context. Primul, este un caz al unei femei care în mod public i s-a opus lui Omar pentru că aprobase o lege de restrângere a dotei femeilor. El a fost obligat, după ce și-a recunoscut greșeala, să abroge acea decizie.

Al doilea caz a fost acela al Aișei care a crezut că era în dreptul ei să îl înfrunte pe cel de al patrulea calif, Ali (Allah să fie mulțumit de el!) și să îl certe pentru ca nu reușise să îi găsească pe ucigașii lui Osman. Ea a condus o armată care includea companioni renumiți precum Talha și Zubair și a dus o luptă care a fost numită Lupta Cămilei, din cauza cămilei pe care o călărea. Influența femeilor în chestiunile publice a atins punctul culminant când activitățile lor de protejare și acordare a imunității de pedeapsă au fost aprobate de către Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). El a aprobat și acceptat toate cazurile de protecție (Ijara) autorizate de femei, acest lucru fiind o indicație clară a Profetului și a comunității despre abilitățile și capacitatea femeilor de a judeca înțelept și să acționeze responsabil chiar și în chestiuni de mare importanță ale stabilității și securității statului islamic.

Există multe exemple în care femeile au acordat protecție sau azil, iar Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) le-a susținut. A fost relatat că Profetul niciodată nu s-a opus sau a refuzat vreun azil extins până la dușmani de către femei.

Femeile musulmane – trecut si prezent part 2

Trebuie subliniat că nivelul înalt al activităților politice și sociale realizate de către femei în perioada islamică timpurie nu ar fi putut fi dobândite fără îndeplinirea a trei factori importanți și corelați: primul, recunoașterea abilității politice sau a competenței femeilor. Cum am văzut mai înainte, femeile erau considerate cetățeni cu drepturi depline, apte de a participa la toate activitățile politice (incluzând bay’a, șura, acordarea de azil, participarea la lupte și deținerea de poziții însemnate) și într-adevăr li se permiteau aceste lucruri; al doilea, această recunoaștere sau confirmare a luat avânt când femeile au devenit conștiente politic sau conștiente de responsabilitățile lor în societate.

O conștiință pe care Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a angajat să o înalțe și să o promoveze printre toate femeile. Acest lucru s-a întâmplat prin învățarea femeilor să studieze și prin încurajarea lor de a participa la adunările publice (în mod special la cele două sărbători, care adesea aveau loc în moschei) chiar și când ele erau în perioada menstruației, aceasta fiind o dovadă că în pofida faptului că femeile în anumite momente erau scutite de la actele de adorare zilnice obligatorii, faptul nu a dus la o diminuare în obligația lor de a participa la adunările anuale publice. Din contră, ele erau indemnate să participe la sărbători și la Rugăciunea de vineri (Juma), care erau considerate ca întâlniri politice generale, în timpul cărora chestiuni importante, care priveau întreaga națiune, erau discutate și dezbătute.

Acest fapt a oferit un nivel minim de conștiință politică și socială necesară pentru majoritatea dintre ele, mai ales celor care din cauza responsabilităților casnice nu puteau participa la Rugăciunea de vineri. Pentru a obține un beneficiu maxim pentru ele, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) obișnuia să le sfătuiască și să le călăuzească, în mod special atunci când a auzit că ele nu au putut să îl audă bine în timpul unei predici de Eid.Source Link

M	T	W	T	F	S	S
	1	2	3	4	5	6
7	8	9	10	11	12	13
14	15	16	17	18	19	20
21	22	23	24	25	26	27
28	29	30