Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Tag: Islamic

Etica in afaceri

Etica in afaceri   Modelul de comportament etico-legal, precum si standardele in materie de comert care au constituit mediul de afaceri al companionilor si al urmasilor sai sunt cele oferite de Traditia Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !). Aici gasim manifestarea spiritului acestor prescriptii generale cu caracter religios.   Capitolul […]

Etica in afaceri

 

1239215_52690749Modelul de comportament etico-legal, precum si standardele in materie de comert care au constituit mediul de afaceri al companionilor si al urmasilor sai sunt cele oferite de Traditia Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !). Aici gasim manifestarea spiritului acestor prescriptii generale cu caracter religios.

 

Capitolul de fata se concentreaza pe discutarea a douasprezece principii de disciplina etica in tranzactiile comerciale islamice. Fara oricare dintre ele, un contract comercial este considerat ca fiind incomplet sub aspectul islamic al bunelor maniere, amabilitatii si rigorilor etice. Aceste principii etice pot fi privite ca cerinte morale, evidentiind morala islamica in general. Ele pot fi categorisite in practici pe care musulmanii sunt incurajati sa le urmeze si pe care trebuie sa le evite.

PRACTICI INCURAJATE:

1. Evitarea lucrurilor indoielnice in materie de proprietate si munca

Ceea ce este permis si ceea ce nu este permis sunt clar definite, insa intre cele doua sunt unele lucruri indoielnice care trebuie evitate. S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :

“Atat lucrurile permise, cat si cele interzise sunt clare, intre ele fiind si unele necunoscute de majoritatea oamenilor. Asadar, cel care este atent la acest aspect se curata pentru religia si onoarea sa.”

2. Demararea afacerii dimineata devreme

Este incurajata pornirea afacerii sau deschiderea magazinului dimineata devreme. S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) si-a trimis slujitorii sa faca negot dimineata devreme si astfel a obtinut un profit ridicat. El obisnuia sa se roage pentru comunitatea sa, spunand : “O, Allah ! Binecuvanteaza comunitatea mea (umma) pentru sacrificiul sau si pentru efortul sau facut dimineata devreme [incluzand negotul sau comertul]”.

3. Corectitudinea si sinceritatea in afaceri

Corectitudinea si sinceritatea in afacerile comerciale sunt incurajate, relatandu-se ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :

“In Ziua Invierii comerciantul corect [este rasplatit cu o pozitie superioara], alaturi de Profet, iubitorii de dreptate, martiri si oamenii piosi.”

Negustorul mincinos, pe de alta parte, este dojenit. S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :

“O, negustorilor ! [de trei ori] Cu adevarat voi veti fi adusi la viata in Ziua Judecatii ca si contravenienti, cu exceptia celui care a fost respectuos si sincer.”

4. Generozitatea in negociere si decenta in reclamarea datoriei

Cel implicat trebuie sa dea dovada de indulgenta si sa fie generos cand negociaza, iar acela care isi reclama datoria trebuie, de asemenea, sa o faca dand dovada de modestie. S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :

“Fie ca indurarea lui Allah sa se fie asupra celui care este ingaduitor atunci cand cumpara, cand vinde si cand isi cere banii sai inapoi.”

S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a mai spus :

“Allah va permite intrarea in Paradis cumparatorului decent, vanzatorului generos si creditorului indulgent.”

5. Oferirea unui ragaz debitorului pentru a-si plati datoria

S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :

“In Ziua Judecatii in fata lui Allah a fost adus un rob al Sau, care a spus: Nu stiu altceva in afara unei fapte bune pe care am facut-o si nu astept ceva [ca rasplata pentru fapta buna] decat sa Te intalnesc. Am acordat timp celui bogat [sa-si achite datoria] si l-am iertat [sau am uitat sa i-o cer] pe cel in nevoi. Dupa toate acestea, Allah i-a raspuns : Eu sunt mai in masura sa procedez astfel, sa nu tin cont [de greseala] robului Meu.”

Creditorul se cuvine sa astepte ca sarmanul sa-i plateasca datoria atunci cand va putea.

In doua relatari profetice s-a amintit ca Profetul a spus :

“In Ziua cand nu va mai exista nicio alta umbra in afara Umbrei lui Allah, El il va umbri pe robul care i-a acordat un ragaz de timp celui aflat la stramtorare (mu’sir) sau care l-a iertat pe datornic.”

“Aceluia care-i va ingreuna [cuiva din] comunitatea mea, prin pretinderea datoriei intr-o perioada de criza, Allah ii va ingreuna sederea in mormant.”

Din cate s-au studiat, se pare ca nici companionii si nici urmasii lor nu au facut comentarii pe baza celor cinci practici incurajate, discutate pana acum. Se pare ca aceste coduri de conduita au fost in mod evident promovate in randul tuturor comerciantilor.

6. Renuntarea intentionata la (al-iqala)

Aceasta practica se apropie mai mult decat altele de codul comercial. Cu toate acestea, ea poate fi incadrata in categoria practicilor pe care musulmanii sunt incurajati sa le aplice. In perioada preislamica a fost general recunoscuta, iar dupa aceea Profetul a continuat sa o recomande in scopul usurarii. Asadar, atunci cand un cumparator isi da seama ca nu-i sunt strict necesare bunurile pentru care a platit si ca vanzatorul are o mai mare trebuinta de ele, poate sa renunte la tranzactie. Conform scolii Safi’ite, al-iqala inseamna abandonarea unei vanzari (faskh bay’), act permis doar inainte de intratea in posesie.

S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :

“[In Ziua Judecatii] Allah ii va indeparta piedicile celui care anuleaza [actul incheiat cu un vanzator] plin de regrete.”

Profetul a permis al-iqala, astfel incat dupa renuntarea la tranzactie, una noua poate fi incheiata cu bunurile refuzate, in conditiile in care partile implicate isi restituie ceea ce au luat una de la cealalta : bani, respectiv bunuri. Al-iqala nu este o vanzare propriu-zisa, ci mai degraba o renuntare de bunavoie, atitudine incurajata de Islam, dar neinclusa in categoria instrumentelor financiare derivate de tipul “optiunii” (ar. al-khiyar).

Dintre companioni, ‘Abd Allah ibn ‘Umar nu a vazut nimic rau in actul renuntarii cu buna-stiinta atat timp cat ambele parti doresc acest lucru in beneficiul lor.

Unii dintre urmasii companionilor au cazut de acord asupra acestui aspect, dintre acestia enumerandu-i pe Surayh, Muhammed ibn Sirin, Sa’id ibn Jubayr si Ta’us. Insa ‘Ata’ ibn Abi Rabah, Ma’mar ibn Rasid si al-Asuad ibn Yazid al-Nakha’i nu au permis acest tip de practica. Se pare ca ei si-au justificat pozitia prin dorinta de a preintampina confuzia si inselatoria sub toate formele. Pe de alta parte, acest lucru demonstreaza ca atat vanzatorul, cat si cumparatorul au dreptul de a refuza cealalta parte.

7. Generozitatea in afaceri

Generozitatea este recomandata cu tarie, in scopul impiedicarii aparitiei nedreptatii, practicilor nepermise, in general a oricarei atitudini nedorite in afaceri.

S-a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus :

“O, voi, negustorilor ! Cu siguranta, juramantul referitor la pret [in timpul tocmelii] exista, asadar infrumusetati ceea ce vindeti cu [unele] cadouri.”

 

sursa: islamromania.com

Source Link

Views: 3

Învățături islamice – part 2

Învățături islamice – partea a doua   – Bunătatea și conștiinciozitatea sunt virtuți importante ale credinciosului.   Profetul a spus: “Dumnezeu a decretat bunătatea (și excelența) în toate. Dacă trebuie să fie sacrificat un animal, fă-o în cea mai bună manieră, iar atunci când sacrifici, sacrifică în modul cel mai bun, ascute cuțitul și ușurează […]

Învățături islamice – partea a doua

 

– Bunătatea și conștiinciozitatea sunt virtuți importante ale credinciosului.

 

Profetul a spus: “Dumnezeu a decretat bunătatea (și excelența) în toate. Dacă trebuie să fie sacrificat un animal, fă-o în cea mai bună manieră, iar atunci când sacrifici, sacrifică în modul cel mai bun, ascute cuțitul și ușurează animalului.” (Muslim)

 

– In Islam îmbrăcămintea este așezată într-un asemenea cod moral, încât ar trebui (atât bărbații, cât și femeile) ca aceasta să fie curată, îngrijită, modestă, departe de expunerea tendențioasă și de vanitate, acoperind `awrah (părțile din corp care ar trebui acoperite în prezența altora de alt sex cu excepția anumitor categorii de persoane).

 

O fii ai lui Adam! Noi v-am dat vouă straie care să vă acopere goliciunile, ca și podoabe. (Al-A`raf 7:26)

 

– Islamul așază bunătatea față de părinți imediat după adorarea lui Dumnezeu. Noi musulmanii trebuie să fim buni și binevoitori cu părinții noștri, să avem grijă de ei, să ne comportăm întotdeauna cu respect față de ei, să îi ascultăm atunci când ne cer ceva atât timp cât cerința lor nu contravine învățăturilor islamice:

 

Și Domnul tău a orânduit să nu-L adorați decât pe El și să vă purtați frumos cu părinții voștri, iar dacă bătrânețile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceți lor „Of!” și nu-I certa pe ei, ci spune-le lor cuvinte cuviincioase.  (Al-Israa’ 17:23)

 

– Islamul decretează că părinții sunt responsabili de întreținerea copiilor lor și de  apărarea proprietăților lor. De asemenea, părinții trebuie să își trateze copiii cu corectitudine și dreptate, fără să favorizeze pe vreunul în favoarea altuia în ceea ce privește cheltuielile, oferirea de cadouri și așa mai departe.

 

– Păstrarea legăturilor cu familia este o poruncă în islam și este chiar legată direct de credința în Allah.

 

Profetul a spus: „Oricine crede în Allah și în Ziua de Apoi ar trebui să păstreze bune relații cu rudele sale.” (Al-Bukhari)

 

– Islamul determină în mod just dreptul femeilor la moștenire. Importanța acesteia este detaliată de Însuși Dumnezeu prin Înțelepciunea Sa și este dependentă de relația moștenitorului cu persoana decedată.

 

– Islamul garantează femeii drepturi egale cu cele ale bărbatului; ea este angajată cu salariu egal cu cel al bărbatului în cazul în care au sarcini similare.

 

-In Islam o femeie are dreptul de a își alege soțul și de a își păstra numele după căsătorie. Rolul maternității și creșterii copiilor este rolul cel mai important rol, iar aceasta se datorează importanței lui față de societate.

 

Profetul a spus: “Fiecare dintre voi este un păzitor și este responsabil de îndatoririle sale; o femeie este păzitoarea casei și copiilor soțului ei și este responsabilă de ei.” (Al-Bukhari)

 

– Allah a creat bărbații și femeile cu naturi complementare, tot astfel fiind și îndatoririle lor în cadrul relației dintre ei și responsabilităților în clădirea societății.

 

– Islamul ne poruncește să fim buni și miloși cu toți oamenii, indiferent de rasa, culoarea sau credința lor. Așadar, musulmanilor li se cere să se străduiască să își modeleze comportamentul în funcție de toate aceste raportări.

 

– Islamul a interzis și a avertizat împotriva comportamentelor negative precum minciuna, frauda, invidia, înșelăciunea, adulterul, tratarea celorlalți cu lipsă de respect și impertinență, dar și împotriva altor boli sociale.

 

– Învățăturile islamice include bunătate, purtare cuvioasă față de animale, păsări, plante și față de mediul nostru înconjurător. Umanitatea ar trebui să presupună tratarea tuturor ființelor vii (animale, păsări, creaturile mărilor, insectelor) cu demnitate și cu grijă, așa cum Profetul nostru ne-a învățat. Prin urmare, protejarea față de durere a creaturilor lui Dumnezeu.

 

“Profetul a fost întrebat: ‘Trimis al lui Dumnezeu, suntem răsplătiți pentru bunătatea față de animale?’ El a spus: ‘Este o răsplată pentru bunătatea manifestată față de orice animal sau om.’” (Al-Bukhari și Muslim)

 

– Protejarea naturii este o îndatorire religioasă. Islamul și Coranul îi învață pe oameni că noi suntem protectorii și susținătorii pământului.

 

kindness1Islamul este foarte strict atunci când reglementează modul în care ar trebui să tratăm totul de pe suprafața pământului cu bunătate, milă, delicatețe, respect, mare grijă și fără israf (consum în exces). Ni se cere să clădim civilizații, să păstrăm curat mediul și să avem grijă de resursele naturale.

 

Iată modul în care Islamul avertizează asupra supra-consumerismului:

“Profetul a trecut într-o zi pe lângă Sa`d ibn Abi Waqas în timp ce el făcea wudu’ (spălarea ritual a anumitor părți ale corpului, în scopul pregătirii pentru împlinirea rugăciunii). Profetul l-a întrebat pe Sa`d: ‘Ce este cu atâta risipă?” Sa`d a replicat: ‘Se consideră risipă chiar și la wudu’?’ Profetul a spus: ‘Da, chiar dacă ai fi și la o apă curgătoare.’ (Ahmad)

 

– Islamul interzice tot ce este rău; toate formele de nedreptate, opresiune, trădare/perfidie, genocid, tortură, violență, cât și uciderea inocenților și toate faptele rușinoase.

 

– Mila stă la baza mesajului islamic; poruncește dreptatea, atitudinea umilă, blândețea, generozitatea, îndurarea față de toți și în special față de copii, femei sau cei în vârstă.

 

 

Source Link

Views: 6

Drepturile omului in Islam – 2

Dan Michi   În Islam, drepturile şi responsabilităţile se îmbină cu înţelepciune. Prin urmare, drepturile se termină acolo unde există riscul de a-l răni pe celălalt. În acest mod, dacă activităţile cu caracter industrial şi comercial sunt nu doar permise în Islam, ci chiar încurajate, fabricarea şi vinderea de droguri – nu, deoarece acestea sunt […]

Dan Michi

În Islam, drepturile şi responsabilităţile se îmbină cu înţelepciune. Prin urmare, drepturile se termină acolo unde există riscul de a-l răni pe celălalt. În acest mod, dacă activităţile cu caracter industrial şi comercial sunt nu doar permise în Islam, ci chiar încurajate, fabricarea şi vinderea de droguri – nu, deoarece acestea sunt dăunătoare atât individului, cât şi societăţii. Educaţia, de asemenea, este mai mult decât permisă. Ea este un imperativ clar exprimat în versetele Coranului, însă tipărirea şi difuzarea materialelor care susţin exploatarea sexuală – nu. Ea ar corupe atât individul, cât şi societatea în care trăieşte. Afacerile financiare bazate pe profit şi pierdere sunt şi ele permise în Islam, dar nu şi cele care implică dobânda şi care ar putea să exploateze nevoile oamenilor, aducând avere celui care împrumută şi pierderi suplimentare celui care ia cu împrumut. În această schemă prezentată, Islamul menţine atitudinea demnă a oamenilor, aşa cum Preabunul Dumnezeu a spus în Coran:

Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam …(Al-Israa’ 17:70).

Legea islamică face referire la drepturi şi obligaţii sub un singur concept – hukm / lege − şi apoi îl integrează sub o noţiune şi mai generală de adl / justiţie. Din acest punct de vedere, toate fiinţele umane sunt Khulafah sau reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ, având atribuite o serie de calităţi pe care să le exercite pe durata vieţii lor. Fiind creaturile Preabunului Dumnezeu şi supuse Lui, fiinţele umane au fost înzestrate cu unele drepturi de către Creator, drepturi care sunt inviolabile în faţa celorlalţi semeni. În contrast cu aceasta, există drepturile seculare, oferite oamenilor astăzi, cu mare fanfară.

Într-un stat islamic, drepturile date de către Atotputernicul Dumnezeu rămân inalienabile, neputând să fie suspendate sau abrogate de către nimeni. Dumnezeu este Creatorul şi Susţinătorul Universului şi autoritatea Sa faţă de legea propusă garantează stabilitatea omenirii în toate aspectele vieţii, Dumnezeu fiind Atoateştiutor şi fără de eroare în judecată.

Islamul a prescris drepturi universale, fundamentale pentru umanitate, privită ca un întreg, drepturi care pot fi remarcate în orice situaţie. Sângele omenesc nu poate fi vărsat fără nici o justificare în faţa legii divine. Nimeni nu poate fi privat de viaţă, libertate şi drepturi în afara ei. Oprimarea femeilor, copiilor, vârstnicilor, bolnavilor sau a răniţilor nu este permisă. În această lumină, nemusulmanii care trăiesc în interiorul unui stat islamic au deplina protecţie a respectivului stat, deplina libertate a conştiinţei şi libertate religioasă, putând să relaţioneze cum doresc în interiorul limitelor trasate de lege, moralitate şi decenţă. Subliniind responsabilitatea protejării nemusulmanilor, profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) a spus: „Acela care aduce vreun prejudiciu unui dhimmi (nemusulman) mă loveşte pe mine, iar acela care mă răneşte pe mine, Îl răneşte pe Dumnezeu.”

În Islam nu există drepturi divine acordate regilor, imamilor sau amirilor. Drepturile şi responsabilităţile unui khalifah (conducător) sau amir (lider) au doar caracter funcţional şi sunt subiect al analizelor şi schimbării de către oricine. Un khalifah  este investit cu putere executivă doar cu scopul de a implementa voinţa colectivă a ummah (comunităţii islamice). Iar autoritatea unui stat nu este mai mult decât o extindere a forţei individului, ea însăşi putând face subiectul unui scrutin în orice moment.

În ceea ce priveşte securitatea vieţii şi a proprietăţii, instrucţiunile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) date în mesajul său de adio sunt remarcabile: „Vieţile şi proprietăţile voastre vă sunt interzise unii altora până în clipa în care Îl veţi întâlni pe Dumnezeul vostru în Ziua Judecăţii.”

__________

www.islamulazi.ro

Source Link

Views: 1