Munți de răsplată în câteva minute!

Viata noastra se compune din zile si nopti, din minute si secunde, din clipe, sau, mai bine zis, timpul este viata. Timpul este mai pretios decit aurul si argintul . Cine insa i-ar observa pe oamenii de astazi, ar vedea cum isi petrec acestia timpul si cum viata lor trece, si ar constata ca majoritatea […]

Viata noastra se compune din zile si nopti, din minute si secunde, din clipe, sau, mai bine zis, timpul este viata.
Timpul este mai pretios decit aurul si argintul .

Cine insa i-ar observa pe oamenii de astazi, ar vedea cum isi petrec acestia timpul si cum viata lor trece, si ar constata ca majoritatea oamenilor irosesc timpul, si pierd ocazia de a profita de aceasta viata si de a-si folosi timpul lor pentru viata de Apoi.
Ii vedem astfel cum isi petrec viata si timpul cu ceva care nu le aduce nici un folos.

Un om rational s-ar mira de placerea cu care unii isi aduc aminte de zilele trecute, pentru ca acestia uita ca fiecare minut si fiecare clipa din viata , trecuta, nu face decit sa-i apropie de mormant si sa-i departeze de aceasta lume.

Timpul – el este adevarata viata, este virsta omului.

Pastrarea timpului este izvorul binelui iar risipirea lui este izvorul raului.

Cind cineva recunoaste valoarea unui lucru, el se straduieste sa nu-l piarda, pentru ca ar fi dureroasa pierderea . De aceea este important ca musulmanul sa recunoasca valoarea si importanta timpului, si sa se straduiasca sa-l foloseasac cu ceea ce il va aduce mai aproape de Allah!

De aceea este pentru fiecare musulman o datorie sa recunoasca valoare a timpului pentru ca Allah ta’ala ne-a creat doar pentru a-L adora pe El , pentru a ne folosi viata pentru Allah , si pentru mesajul divin.

Deci, sa ne punem impreuna intrebarea ,cum am putea sa ne planuim mai bine viata?

Ce am facut cu timpul nostru?
Ce am facut cu zilele si noptile noastre trecute? Le-am folosit sau le-am risipit?

Trimisul lui Allah, pacea si binecuvintarea lui Allah fie cu asupra lui, spunea:
” Foloseste-te de cinci lucruri, inaite ca alte cinci sa te ajunga.
Foloseste-ti tineretea, inainte sa imbatrinesti.
Foloseste-ti viata , inainte sa mori.
Foloseste-ti timpul liber, inainte sa ai ceva de facut.
Foloseste-ti sanatatea, inainte sa te imbolnavesti,
si foloseste-ti avutul, inainte sa saracesti. ” ( relatat de Tirmidhi)

Abu Atahia, spunea: ” Am varsat lacrimi, in urma tineretii mele, dar tristetea si plinsul nu mi-au folosit : Ar fi frumos, ca tineretea , sa vina la mine, intr-o buna zi, ca sa-i povestesc, ce au facut firele de par alb din mine. Mi-au schimbat culoarea, mi-au luat puterea, spinarea mi s-a incovoiat, mi-au furat somnul si m-au facut sa pling.”

Toti elevii , studentii si toti cei care muncesc, primesc cindva vacanta sau concediu, si se bucura de acesta.

Adevaratul musulman, insa, nu ia vacanta, pentru ca el va fi fericit, abia cind picioarele sale au calcat in Gradina Paradisului.

Noi oamenii, ne permitem concediul, insa Allah , nu ne ingaduie aceasta, caci, Allah spune in Sfitul Qur’an sa-I slujim Lui, pina cind moartea ne va ajunge.

Ingerii, la dreapta noastra, si la stinga noastra, scriu tot ceea ce facem, fapte bune si fapte rele, in timpul zilei si in timpul noptii, in vacanta sau la ocupatiile noastre, ei scriu totul, caci ingerii nu au concediu, ei sint creati de Allah ta’ala si insarcinati sa-si implineasca datoria.

Aceasta sa ne aduca aminte ca nu putem gasi adapost impotriva lui Allah, decit la Allah.

Profita de tine insuti, pentru sufletul tau, inainte ca timpul tau sa se sfirseasca!

Lenes si sarac este acela care, in 1440 minute, nu profita de sine insusi, pentru sufletul sau, asta inseamnind ca el sa foloseasca , pentru sufletul sau, in viata de Apoi, cele 24 de ore zilnice, ale sale.

In Sfintul Qur’an, sta scris:
Eu nu i-am creat pe djinni si oameni decit pentru ca ei sa Ma adore.  (51:56)

Noi am fost creati, pentru aceasta , si este trist sa vedem ca datoria noastra este neglijata de cei mai multi dintre noi.

Se spune ca robul se afla intre doua temeri.
Una dintre ele este viata sa, deja trecuta,si despre care nu stie ce va face Allah ta’ala cu ea, ( daca ii vor fi acceptate faptele bune , daca ii vor fi pacatele iertate), iar celalta este viata sa inca netraita, in care nu stie ce-i este scris ( nu stie de va fi buna sau rea, daca va muri ca un dreptcredincios sau nu, daca locul sau va fi in Paradis sau in Iad).

El sa profite de la el, pentru sufletul sau, din aceasta viata, pentru cea vesnica.

Sotia ta, persoana cea mai draga tie

Invatatul Atahanevi spunea:
” Fapta buna este singura moneda pe care o primesti, aflindu-te in viata, pentru ca Viata de Apoi, este casa faptelor bune. Daca nu le obtii in aceasta viata, nu le vei primi nici in cea de Apoi.”

Ali, radhi Allahu anhu, spunea:
„Astazi este fapta fara rasplata, iar miine este rasplata fara fapta. Cind te vei afla epuizat si sdrobit in fata lui Allah , la Judecata, in zadar vei cauta fie si o singura fapta buna care sa-ti ingreuneze balanta. In acea zi, nu-ti vor fi de folos, nici cainta si nici lacrimile, nici fratii si nici parintii, nici iubita ta sotie si nici copiii pentru care ai facut atita.”

Akramata , radhi Allahu anhu, spunea:
Barbatul va intilni in Ziua Judecatii pe sotia sa si o va intreba:” Ce fel de sot ti-am fost?” Ea va raspune: ” Mi-ai fost un sot bun.”Si-l va lauda pentru calitatile lui. El ii va zice atunci: „Te rog, da-mi numai o fapta buna, poate ca voi fi salvat de ceea ce vezi aici.”
Ea insa ii va raspunde: ” Nu este mult ceea ce imi ceri, dar nu-ti pot da, pentru ca si mie imi este la fel de teama (de pedeapsa lui Allah)”.
Barbatul il va intilni pe fiul sau, se va agata de el, intrebindu-l: „O, fiule, ce fel de tata ti-am fost?” Iar fiul ii va raspunde:” Mi-ai fost un tata bun”, laudindu-l.
Tatal il va ruga atunci:” Fiule, am nevoie de o farima minuscula din faptele tale bune, poate voi fi salvat astfel de ceea ce vezi aici.”
Iar fiul ii va raspunde,” Nu este mult ceea ce ceri, dar nu-ti pot da, pentru ca si mie imi este la fel de teama, ca si tie.”

Astfel, in Ziua Judecatii, nimeni nu va putea fi de folos nimanui.

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 1

Descrie-mi pe scurt Islamul

  Cum putem descrie pe scurt Islamul? Putem spune ca Islamul reprezinta un sistem desavarsit compus din credinta sincera (aqidah sadiqah), adorare corecta (‘ibadah sahihah) si forme de straduinta in a implini binele si a interzice raul. Credinta sincera cuprinde cele sase principii ale credintei. Am crezut in Allah, in ingerii Lui, in cartile pogorate […]

Cum putem descrie pe scurt Islamul? Putem spune ca Islamul reprezinta un sistem desavarsit compus din credinta sincera (aqidah sadiqah), adorare corecta (‘ibadah sahihah) si forme de straduinta in a implini binele si a interzice raul.

Credinta sincera cuprinde cele sase principii ale credintei.

Am crezut in Allah, in ingerii Lui, in cartile pogorate de EL, in trimisii lui, in Ziua de Apoi si in Destinul bun sau rau dat de EL.

Adorarea corecta presupune implinirea actelor de credinta urmandu-l pe Profetul nostru Muhammad. Cei cinci stalpi ai credintei sunt: marturisirea credintei, implnirea rugaciunii, oferirea daniei, postirea in timpul lunii Ramadan si pelerinajul Casei (Ka’abah) pentru cei care au posibilitatea.

Straduinta si staruinta noastra in a porunci binele si a interzice raul trebuie sa fie permanenta. Scopul nostru trebuie sa fie acela de a IL multumi pe Creatorul nostru, de a-L multumi prin actele noastre… toate acestea vor izvori din intelegerea corecta a Islamului, departe de orice extreme sau interpretari periculoase. In acest context, rolul principal il detine cunoasterea, cautarea stiintei, intelegerea Islamului prin cercetarea surselor, dar si constientizarea obiectivelor lui.

Source Link

Views: 1

Biserica și Statul

  Cum comentaţi separarea Bisericii de Stat ?   Jamal Badawi: Separarea dintre religie şi Stat sau a dimensiunii seculare de cea religioase în Occident este ceva ce îşi are propriile rădăcini istorice. În principal are de a face cu modul în care este percepută Biserica de către oameni şi modul în care este percepută […]

 

Cum comentaţi separarea Bisericii de Stat ?

 

Jamal Badawi:

mnbSepararea dintre religie şi Stat sau a dimensiunii seculare de cea religioase în Occident este ceva ce îşi are propriile rădăcini istorice. În principal are de a face cu modul în care este percepută Biserica de către oameni şi modul în care este percepută relaţia dintre Biserică şi Stat. Pentru o lungă perioadă de timp masele percepeau Biserica ca pe o instituţie care s-a aliniat cu elita aflată la conducere într-un mod în care nu servea neapărat interesele maselor. Până în sec. XVII a fost percepută de unii ca o instituţie cu o sete foarte mare de putere care se asocia întotdeauna cu elita aflată la conducere sau cu autorităţile de la acea vreme. Mulţi au considerat Biserica într-un fel sinonimă curţilor de inchiziţie, persecuţiei oamenilor de ştiinţă şi a celor care se opuneau gândirii libere. În felul acesta erau percepute lucrurile de către mase. Odată cu venirea perioadei Iluminismului, oamenii au reacţionat într-un mod foarte puternic mergând la extremă prin refuzul de a accepta orice venea din partea Bisericii sau a puterii reprezentanţilor ei. Chiar şi cei care au adoptat o poziţie moderată şi au fost mai puţini critici faţă de ea, au considerat că cea mai bună cale era aceea de a separa cele două funcţii prin păstrarea Bisericii exclusiv pentru aspectele spirituale şi morale ale vieţii şi lăsarea autorităţii temporale sau seculare în mâna celorlalţi oameni. Circumstanţele în care Biserica s-a înălţat şi istoria ei în lumea creştină nu ne determină să acceptăm că această separare este universală sau că ar trebui impusă Islamului. Islamul are propriul lui sistem şi întreaga noţiune nu se aplică acolo unde este aplicabilă în cazul Occidentului.

 

 

De ce această separare a religiei de Stat nu se aplică în Islam ?

 

Jamal Badawi:

De la început e necesar să subliniem faptul că în islam nu există Biserică. Nu vorbim despre Biserică drept clădire, pentru că în Islam există, bineînţeles, clădiri dedicate rugăciunilor numite moschei, ci mă refer la Biserică aşa cum este înţeleasă în lumea occidentală, ca o instituţie care are putere sau autoritate exclusivă de interpretare a chestiunilor legate de credinţă. Din acelaşi motiv Islamul nu are un sistem de preoţie sau cler. În Islam nu există noţiunea de om al religiei (responsabil al religiei); nu există terminologie în acest sens. In mod ideal în Islam, fiecare bărbat, femei şi persoană este o persoană a religiei. Fiecare persoană are o responsabilitate şi nu există un grup/segment de oameni care să fie considerat organismul exclusiv care să se declare pe chestiunile legate de credinţă. Din perspectivă istorică, nu găsim în Islam ceva asemănător curţilor de inchiziţie si persecutării oamenilor de ştiinţă, ba chiar vedem cum, persecutaţi în alte părţi ale lumii, ei au găsit refugiu în lumea musulmană. În acele cazuri din istoria musulmanilor în care au existat persecuţii, vedem că acestea nu au venit din partea învăţatilor religioşi, ci din partea elitei aflate la conducere care a căutat justificare şi consimţământ pentru acţiunile lor printre uni învăţaţi. Aşadar reversul este ceea ce a avut loc de-a lungul istoriei, învăţaţi religioşi nefiind cei care persecută, ci cei care au fost supuşi persecuţiilor conducătorilor tiranici sau nedrepţi. Mai mult decât atât, vorbim depre noţiunea de religie, din punct de vedere conceptual, în Islam lucrurile stau foarte diferit decât ceea ce este perceput în lumea occidentală sau creştină în general.

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 1