Il cunosti pe profetul Muhammad?

Lumea a cunoscut atat de multe mari personalitati ale caror vieti si ale caror invataminte s-au pierdut in negura timpulurilor.  In cazul multora dintre acestia istoria a pastrat doar vagi presupuneri referitoare la nasterea lor, modul in care si-au trait viata, succesele reportate sau pierderile suferite. Exista un singur om caracterizat printr-o statura morala nemaiintalnita, […]

Lumea a cunoscut atat de multe mari personalitati ale caror vieti si ale caror invataminte s-au pierdut in negura timpulurilor.  In cazul multora dintre acestia istoria a pastrat doar vagi presupuneri referitoare la nasterea lor, modul in care si-au trait viata, succesele reportate sau pierderile suferite.

Exista un singur om caracterizat printr-o statura morala nemaiintalnita, care a atins nivelul cel mai inalt in diferite domenii de activitate umana, a carui viata publica si privata a fost conservata in mod detaliat. Autenticitatea documentelor a fost pastrata intr-o astfel de modalitate incat veridicitatea lor e garantata nu doar de fidelitatea celor care le urmeaza dar chiar si de cei care, sub influenta prejudecatilor, le-au criticat.

A fost de departe cea mai notabila personalitate care a pus piciorul pe pamant . A predicat o religie, a fondat un stat, a construit o natiune, a oferit un cod moral, a initiat numeroase reforme politice si sociale, a stabilit o societate puternica si dinamica a carei punere in practica a reprezentat insasi invatatura sa si a revolutionat din temelii maniera de a gandi si comportamentul uman pentru toate timpurile.

A fost un profesor de religie, un reformator social, un ghid moral, un mare administrator, un prieten fidel, o companie minunata, un sot devotat, un tata iubitor . In el se intruneau toate aceste calitati umane. Nimeni altcineva nu a reusit nu a reusit sa il egaleze sau sa il intreaca in vreunul din aceste aspecte ale vietii.

„Numele lui e Muhammad” (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa)

Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) se naste in Arabia, in jurul anului 570 AD. El incepe sa predice islamul, religia adevarului si supunerea omului unui unic Dumnezeu, Allah; profeția a inceput pe cand el avea varsta de 40 de ani, iar la 63 de ani a murit. In decursul celor 23 de ani de profetie, Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a schimbat pentru totdeauna intreaga peninsula araba. In decursul unei generatii, majoritatea populatiei a trecut de la paganism si idolatrie la o puternica credinta monoteista, de la dispute si razboaie tribale la solidaritate nationala si unitate, de la consumul de alcool si depravare la sobrietate si mila, de la lipsa legilor si anarhie la un stil de viata caracterizat de disciplina, de la absenta unui cod moral la o etica sanatoasa si echilibrata. Istoria umana nu a mai vazut niciodata o transformare atat de completa a societatii sau a unui loc pana atunci, si dati-va seama de faptul ca toate aceste nemaipomenite miracole au fost realizate in decurs de doua decenii.

Renumitul istoric Lamartine a vorbit cu admirație despre esenta maretiei umane spunand:

„ Daca nobletea gandirii, lipsa de resurse precum si rezultatele uimitoare sunt cele trei criterii de baza pentru evaluarea geniului uman, ce personalitate a istoriei moderne ar indrazni sa se compare cu Muhammad?

Cele mai celebre personalitati au generat doar razboaie, legi si imperii, au fondat puteri materiale care s-au distrus de cele mai multe ori chiar sub ochii lor  .

Acest om a pus în mișcare nu doar armate, legi, imperii, dinastii si o treime din populatia acelor vremuri, ci mai ales altarele, zeii, religiile, ideile, credintele si sufletele…”

„Rabdarea sa de a astepta victoria, ambitia sa dedicata in intregime unei idei si in niciun caz dorinței de a obține un imperiu, rugaciunile sale ce pareau fara de sfarsit, conversatiile sale mistice cu Dumnezeu, moartea sa si triumful dupa moarte nu sunt dovezi ale unei inselaciuni, ci a unei convingeri constante care i-a dat puterea sa stabileasca o dogma.

Luand in considerare toate calitatile care caracterizeaza un om ca fiind maret, putem crede ca exista un alt om mai mare decat el?” („Istoria Turciei”, Paris 1854 , volumul 2, pag. 276-77 )

Mahatma Gandhi , vorbind de caracterul lui Muhammad (pacea si binecuvarea lui Allah fie asupra lui) spune in „Tanara Indie”:

„ Am vrut sa stiu mai multe despre cel care detine azi o indiscutabila influenta asupra inimilor a milioane de persoane… Si sunt convins ca nu sabia a fost cea care a cucerit locul pe care il ocupa Islamul in ziua de azi. Ci simplitatea riguroasa si absoluta modestie a Profetului, respectul adanc de a-si ține promisiunile, intensa devotiune fața de comanionii sai si membrii comunitatii sale, curajul sau, lipsa oricarei temeri, increderea absoluta in Dumnezeu si in propria sa misiune. Aceste aspecte, nu sabia, au fost cele care le-au deschis usile si le-au permis sa treaca peste toate obstacolele. Cand am terminat de scris cel de-al doilea volum (al bibliografiei Profetului) am fost dezamagit pentru ca nu mai aveam altceva de citit despre viata acestui mare om.”

In opera sa “Eroi si cultul eroilor”, Thomas Carlyle s-a aratat uimit de „cum un om ar putea uni, in mai putin de 20 de ani, triburi de beduini nomanzi care se luptasera intre ei, penrtu a forma cea mai puternica si mai civilizata națiune.”

„Trebuie sa ne fie rusine de toate minciunile iscate cu atata ardoare in Occident impotriva acestui om (Muhammad).”

Poetul german Wolfgang Gothe, spune: „Am cautat in paginile istoriei un model pentru umanitate si l-am gasit in Muhammad.”

Diwan Chand Sharma scria: „Muhammad era insusi sufletul bunatatii si influenta lui era simtita si nu putea fi uitata de cei din jurul lui.” (D.C.Sharma, „Profetul estului”, 1935 , pag.12)

Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa)  a fost o fiinta umana. El a avut o misiune nobila, aceea de a uni intreaga umanitate in supunerea fața de unicul Dumnezeu, Allah, si de a-i invata pe oamneni o modalitate de viata care sa aiba la baza poruncile lui Allah. El se descria intotdeauna ca fiind un „servitor si mesager al lui Dumnezeu” si toate acțiunile stau marturie.

In Enciclopedia Britannica se afirmă:

„Exista atat de multe persoane care au relatat ca sursa initiala faptul ca Profetul Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) a fost un om onest si corect, care a castigat respectul si loialitatea celor care, ca si el, erau drepti si onesti”.

 

Bernard Shaw , vorbind de Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) spune :

„El trebuie numit Salvatorul Umanitatii. Eu sunt de parere ca daca un om precum  si-ar fi asumat conducerea lumii moderne ar fi fost capabil sa rezolve problemele, sa aduca pacea si linistea de care este nevoie”. („Islamul autentic”, Singapore, Volumul 10, 1936 )

Lumea nu a ezitat sa laude persoane a caror vieti si misiuni s-au pierdut in legenda pentru a-i transforma pe unii dintre ei in veritabili semizei. Istoric vorbind , niciunul din aceste persoanaje nu a realizat nici macar o mica parte din ceea ce a facut Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa). El (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) si urmasii lui nu au sutinut ca este fiul lui Dumnezeu, o divinitate reincarnata sau un om cu o natura divina – dar a fost intoteauna considerat, atunci ca si acum, doar ca un mesager uman ales de Dumnezeu .

Este cunoscut faptul ca Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) este ultimul din profeții care au fost trimisi unui popor intr-un anumit timp si loc, de la inceputul vietii umane pe pamant.  Invataturile si legile pe care Allah Atotputernicul le-a dezvaluit permit realizarea unei societați fara egal nici inainte, nici dupa, exceptand cele care au continuat sa urmeze exemplul sau .

In cuvintele profesorului Hurgronje: „Liga natiunilor fondata de Profetul islamului a pus principiul unitatii internationale si fraternitatea umana ca baza universala, astfel ca putea fi considerat un model pentru alte natiuni, desi nici una din ele, in cele din urma, nu a realizat ceva asemanator”.

Sarojini Naidu, o celebra poeta indiana, a vorbit despre tema egalitatii umane in fata lui Dumnezeu in Islam: „Islamul a fost prima religie care predica si exercita democratia; intrucat in moschei, cand se aude chemarea la rugaciune, iar credinciosii se aduna, democratia islamului ia forma astfel de cinci ori pe zi, pentru ca taranul si regele ingenuncheaza cot la cot si afirma: „Allah e mare! „Am fost lovit in repetate randuri de aceasta unitate indivizibila a Islamului, ceea ce face ca un om sa devina fratele altuia, instinctiv”. (S. Naidu , Idealul Islamului, in videou-rile Discursuri – Scrieri, madras, 1918, p. 169)

Edward Gibbon si Simon Ockley, vorbind despre marturisirea de credinta in islam, scriu: „Cred intr-un singur Dumnezeu si că Muhammad e Mesagerul lui Dumnezeu” – aceasta e simpla marturisire de credinta a islamului. Imaginea intelectuala a divinitatii nu a mai fost degradata de nici un idol vizibil; onoarea profetului nu a intrecut niciodata masura virtutii umane si perceptele sale vii au trezit recunostinta discipolilor sai in interiorul limitelor impuse de rațiune si religie”. („Istoria imperiului Sarazin”, Londra, 1870, p.54)

Si stiu ca Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) era analfabet si a avut o viata foarte linistita inainte de a anunta tuturor misiunea sa de profet, la varsta de 40 de ani.

Si nu este oare o dovada ce nu poate fi refuzata faptul ca, fiind analfabet, toti cei din Arabia s-au ridicat in picioare, uimiti si plini de admiratie cand el incepea sa predice mesajul divin, fermecati de extrordinara sa elocventa?

De atunci si pana in ziua de azi, nici chiar cei mai mari poeti arabi, predicatorii si oratorii de cel mai inalt calibru, nu au reusit sa scrie ceva asemanator cu Coranul. Deci cum ar fi putut profetul analfabet sa dețina toate acele informatii despre natura Universului, pe care numai stiinta moderna le-a putut descoperi, gratie tehnologiei avansate?

In opera sa, “Dezvoltarea umana”, profesorul Keith Moore spune: „Mi se pare clar faptul ca aceste noțiuni au ajuns la Muhammad de la Dumnezeu, intrucat o mare parte din aceste informatii au fost descoperite cu multe secole mai tarziu, si acest lucru este pentru mine o proba ca  a fost cu adevarat Mesagerul lui Dumnezeu”.

In ziua de astazi, la 14 secole distanța, viata si invataturile lui Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) au fost recepționate integral, fara nici un amestec sau modificare. Acestea ofera aceeasi speranta fara de sfarsit de a trata multe din maladiile umane, cum se intampla si pe cand erau viu. Acest lucru nu a fost pretins de adeptii lui  (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa), ci reprezinta concluzia inevitabila a unor studii critice si impartiale efectuate asupra istoriei umanitații.

K.S.Ramakrishna Rao, profesor italian de filosofie, in brosura sa „Muhammad, profetul Islamului”,  il defineste ca fiind „Muhammad, modelul perfect pentru viata oamenilor”. Profesorul explica punctul sau de vedere astfel: „Personalitatea lui Muhammad este prea dificil de a fi reprezentata ca un intreg sau cu adevarat. Poate fi aleasa o succesiune de scene sau roluri. Exista  Profetul,  comerciantul,  legislatorul ,  oratorul ,  reformatorul ,  aparatorul orfanilor,  protectorul sclavilor,  – cel care a emancipat statutul femeilor,  judecatorul. In toate aceste magnifice roluri si domenii ale vietii umane, el este un erou”.

Profetul  (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a fost cu adevarat surprinzator din toate punctele de vedere. El a transmis un mesaj pentru a un mod de viața complet si echilibrat, ce cuprinde toate momentele zilei, iar toți cei care il urmeaza pot gasi pacea in aceasta viata si in urmatoarea.

Chiar daca Profetul Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) este profund iubit, visat si imitat de musulmani, el NU reprezinta un obiect al adoratiei musulmanilor.

„La moartea lui  au incercat sa se divizeze, dar omul care urma sa-i devina succesor a eliminat isteria iscata, pronunțand unul din cele mai nobile discursuri din istoria religioasa: „Daca printre voi se afla cineva care il adora pe Muhammad, sa stie ca Muhammad e mort, dar daca Allah este Cel care il adorați, atunci sa stiti ca Allah traieste pentru eternitate” (James A. Michener , „Islam: religia neinteleasa, extras din „Reader’s Digest”, editia americana, mai 1955, pag. 68-70)

 

– Cateva invataturi ale Profetului Muhammad

Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) spune: „Eu si cu omul care creste un orfan vom fi in paradis unind puntea de la inceput cu cea din mijloc”.

Profetul Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) spune: „Pe cand mergea pe un drum, un om a gasit o ramura plina de spini in cale, asa ca a luat-o si a a aruncat-o in laturi; Allah a fost mulțumit de el si l-a iertat”.

A mai spus si: „Cine crede in Allah si in ziua Judecatii nu ii doreste nici un rau apoapelui sau, cel care crede in Allah si in Ziua Judecatii trateaza oaspetele sau cu generoziate . „

Ibd Mas’ud a relatat: „In timpul unei calatorii in compania Mesagerului lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa), aceasta se indeparta puțin de tabara. In acel moment am vazut un porumbel cu doi pui si am luat puii sai. Pasarea a zburat in jurul nostru pana cand a venit Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa), spunand: „Cine a ranit aceasta pasare luandu-i puii? Dati-i inapoi puii!”.

Abu Hurayra a relatat ca Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus ca un om i-a dat apa sa unui caine insetat si pentru aceasta fapta buna Allah i-a iertat pacatele . Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a fost intrebat: „Mesager a lui Allah, vom fi recompensati pentru blandețea fața de animale?”. El a raspuns: „ Exista o recompensa pentru bunatatea fata de orice forma de viata, animala sau umana”.

In incheiere trebuie sa precizam ca nu a existat nici o fiinta umana care sa fi avut cunostința despre existența Profetului si sa nu fi scris sau vorbit despre el. Nu a existat ființa umana care sa fi avut de-a face cu el, direct sau indirect, fie el sustinator sau adversar, care sa nu fi recunoscut personalitatea sa magnetica si virtutile sale more incomparabile. Nu a sosit momentul sa aflam mai multe despre aceasta extraordinara personalitate, care a influențat viata a milioane de oameni in ultimii 1400 de ani?

_____________

Editura Islamul Azi, 2007, București

Source Link

Views: 1

Profetul Muhammad – 4

Profetul Muhammad – 4 Atacurile mekkanilor   Khurram Murad   Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), după ce a ajuns în Medina, a format mai întâi o alianţă cu evreii, iar apoi s-a apropiat de toate triburile şi a încercat să-i convingă să semneze o alianţă sau cel puţin să accepte un […]

Profetul Muhammad – 4

Atacurile mekkanilor

Khurram Murad

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), după ce a ajuns în Medina, a format mai întâi o alianţă cu evreii, iar apoi s-a apropiat de toate triburile şi a încercat să-i convingă să semneze o alianţă sau cel puţin să accepte un pact de pace. Mulţi au fost de acord, iar micul grup izgonit din Mekka a dobândit o importanţă strategică.

Mekkanii, care plănuiseră anterior să-l ucidă pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), erau acum hotărâţi să anihileze această comunitate islamică, aflată în curs de formare. Eşuând în toate celelalte posibile demersuri, au decis să adopte o soluţie militară.

O armată din Mekka a înaintat spre Medina, în al doilea an după Hijra (emigrarea de la Mecca la Medina, anul 622), sub pretextul protejării caravanei lor comerciale.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în pofida numărului mic de oameni ai comunităţii sale şi a lipsei de arme, a hotărât să înfrunte ameninţarea acestora cu curaj. În ziua de 17 Ramadan, la Badr, cele două armate s-au întâlnit şi au purtat o bătălie în care 313 musulmani au învins puternica armată de 1000 de oameni din Mekka.

Şaptezeci dintre şefii triburilor mekkane, cei care fuseseră cei mai activi şi vehemenţi în persecutarea musulmanilor, au fost omorâţi. Mulţi alţii au fost luaţi prizonieri, urmând a fi eliberaţi mai târziu în schimbul unei răscumpărări. Pentru prima oară în istorie, prizonierii de război au fost trataţi bine, hrăniţi şi găzduiţi în aceleaşi condiţii în care trăiau şi cei care îi capturaseră.

În cel de-al treilea an după Hijra, o armată puternică de 3000 de mekkani a înaintat din nou spre Medina, atât pentru a răzbuna înfrângerea de la Badr, cât şi pentru a încerca încă o dată să-i înfrângă pe musulmani. 700 dintre ei aveau platoşe şi 200 erau călare. Musulmanii erau 700 la număr. Cele două tabere s-au întâlnit în afara Medinei, lângă muntele Uhud. Victoria musulmană iniţială a suferit o schimbare de situaţie; detaşamentul musulman plasat pentru a apăra frontul din spate nu a respectat indicaţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a abandonat locul în care i se spusese să rămână. Quraişiţii au atacat din spate şi victoria s-a transformat în înfrângere, generând astfel moartea a aproximativ 65 de musulmani. Oricum, cei din Mekka nu au reuşit să se prevaleze de situaţia favorabilă creată şi să învingă.

Mekkanii au plănuit atunci să lanseze un atac final în Medina pentru a rezolva problema definitiv. Toate triburile beduine, evreii şi ipocriţii din Medina şi-au unit forţele cu triburile din Mekka. În al cincilea an după Hijra, 24000 de oameni au avansat spre Medina. Era posibil fie să se lupte împotriva lor pe câmp deschis, fie să se apere din Medina, care nu avea ziduri. Musulmanii au ales să se apere săpând şanţuri de jur împrejurul Medinei. După ce au făcut faţă asedierii Medinei timp de 25 de zile, din cauza disensiunilor interioare, a lipsei de provizii, a vremii reci şi a vânturilor puternice, armata din Mekka a fost forţată să se retragă. Acesta a fost momentul decisiv din istoria confruntării cu mekkanii. Medina nu a mai fost atacată din acel moment niciodată.

Încă de la început, evreilor li s-au acordat toate drepturile cetăţeneşti, însă, cu toate acestea, ei continuau să comită acte de trădare şi înşelăciune. Unii dintre ei au trebuit să fie expulzaţi, iar alţii au fost omorâţi în urma deciziei unui judecător numit chiar de ei. Niciodată generaţiile următoare de evrei nu au fost trase la răspundere pentru fărădelegile evreilor din Medina. De peste 2000 de ani ei sunt însă culpabilizaţi de către lumea creştină pentru crucificarea lui Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). În schimb, musulmanii i-au tratat întotdeauna corect şi amabil pe evrei.

În anul următor, al şaselea după Hijra, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), împreună cu 1400 de adepţi, a călătorit la Mekka pentru a îndeplini Umra (pelerinajul), conform mai multor tradiţii din vremea respectivă. Erau neînarmaţi, dar conducătorii quraişiţi, în pofida tuturor tradiţiilor acceptate şi prestabilite, le-au refuzat intrarea. Oricum, quraişiţii decăzuseră atât de mult din punct de vedere moral şi politic, încât au trebuit să semneze un tratat de pace cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) − tratatul Hudaybiyah.

Deşi termenii tratatului erau extrem de nefavorabili şi chiar umilitori pentru musulmani, s-au obţinut câştiguri imense prin această înţelegere. Cei care au fost exilaţi din Mekka şi atacaţi de trei ori erau recunoscuţi acum ca o forţă egală, trataţi cu respect şi luaţi în serios. Pacea a fost o oportunitate pentru cei şovăitori şi neutri, chiar ostili în a mărturisi Islamul; mulţi au presimţit victoria iminentă a Islamului. Rezultatul a fost că mulţi oameni din Mekka şi din triburile arabe fie au îmbrăţişat Islamul, fie au făcut pace cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

De îndată ce Tratatul de la Hudaybiyah a fost semnat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trimis scrisori mai multor conducători arabi şi ne-arabi învecinaţi, inclusiv lui Chosroes din Iran şi lui Heraclit din Imperiul Bizantin. El i-a chemat la religia islamică şi i-a asigurat că nu râvnea la regatele sau bogăţiile lor. Ei le puteau păstra, dacă se dăruiau pe sine pentru a-L servi şi adora pe Unicul Dumnezeu.

Quraişiţii au încălcat curând Tratatul de la Hudaybiyah şi a venit astfel timpul să se acţioneze împotriva ostilităţii lor continue. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a înaintat spre Mekka şi a capturat oraşul. Cucerirea Mekkăi a făcut dovada unor acte de milă, generozitate şi iertare fără precedent; niciun strop de sânge nu s-a vărsat. Tuturor celor care au rămas în case li s-a garantat protejarea vieţii şi a proprietăţii. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a iertat pe toţi cei care, toată viaţa, îi fuseseră cei mai crunţi duşmani, care îl persecutaseră şi plănuiseră să-l omoare, care îl scoseseră afară din Mekka şi înaintaseră de trei ori spre Medina pentru a-i înfrunta pe musulmani.

Imperiul Bizantin învecinat se pregătea acum să atace şi să distrugă comunitatea din Medina. În orice caz, când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a înaintat către Tabuk la graniţa de nord, hotărârea fermă şi curajul său lau făcut pe duşman să îşi piardă încrederea şi să se retragă.

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 5

Muhammad și ceilalți profeți

Muhammad și ceilalți profeți Prin ce se deosebeşte Muhammad – Pacea fie asupra lui! – de ceilalţi profeţi?   a) El a fost ultimul trimis al lui Allah. b) Allah a reînviat prin el aceeaşi religie adevărată, care a fost transmisă de către toţi profeţii anteriori . c) Mesajul original a fost deformat şi divizat […]

Muhammad și ceilalți profeți

Prin ce se deosebeşte Muhammad – Pacea fie asupra lui! – de ceilalţi profeţi?

a) El a fost ultimul trimis al lui Allah.

b) Allah a reînviat prin el aceeaşi religie adevărată, care a fost transmisă de către toţi profeţii anteriori .

c) Mesajul original a fost deformat şi divizat în religii diferite de către oameni, din diferite epoci, care au recurs la interpolări şi adaosuri. Aceste elemente străine au fost eliminate de către Allah iar Islamul, în forma lui pură şi originală, a fost transmis omenirii prin Muhammed, Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască.

d) Deoarece nu va mai exista nici un trimis după Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască, Cartea revelată lui, a fost păstrată cuvânt cu cuvânt, astfel încât să fie o sursă de călăuzire pentru toate timpurile.

El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ţi-am revelat-o ţie şi am prescris-o pentru Avraam şi Moise şi Isus: “Întemeiaţi religia şi nu vă despărţiţi întru ea! (Ash-Shura: 13).

Cei care nu au crezut dintre oamenii Cărţii, ca şi idolatrii, nu au încetat să nu creadă, până nu le-a venit lor Dovada cea limpede: Un trimis din partea lui Allah, care să le citească foi curăţite, în care sunt scripturi cu judecată dreaptă. (Al-Bayyinah: 1-3).

Într-adevăr, Noi am pogorât Quranul şi Noi îi vom fi păzitori! (Al-Hijr: 9).

Dar acesta este un Quran glorios, pe o Tablă păstrată (de Allah). (Al-Buruj: 21-22).

Este un fapt stabilit că prezentul text al Quranului este acelaşi, care a fost prezentat de către profetul Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – şi nu a suferit nici o schimbare de-a lungul timpului. Profetul (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) avea grijă ca, mesajul divin să fie transcris imediat ce îi era revelat, acest proces continuând până la moartea sa.

Aceste transcrieri au fost adunate într-o carte, alcătuită şi păstrată de către primul calif. Cel de-al treilea calif, a deţinut mai multe copii ale acestui text, pe care le-a distribuit în diverse centre ale lumii islamice. Toate acele copii ale Quranului, începând de atunci, oriunde şi oricând au fost scrise sau tipărite, au urmat acelaşi text. Profetul (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) s-a bucurat din prima zi de recitarea Quranului la rugăciune, alături de credincioşi. Mulţi dintre companionii Profetului (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască), ştiau Quranul pe de rost şi fiecare dintre ei memora cel puţin o parte din Quran în timpul vieţii Profetului (Pacea fie asupra lui!) De atunci, a devenit o tradiţie recitarea Quranului în întregime, în perioada rugăciunilor “tarawih” în luna Ramadan, în toate ţările musulmane, unde sute de mii de oameni ştiu Quranul pe de rost.

Nici o altă carte religioasă nu a fost atât de bine păstrată, în memorie sau în scris, astfel încât, nimeni nu poate avea nici cea mai mică îndoială privind autenticitatea sa.

e) Viaţa lui Muhammed (Pacea asupra lui!) şi maniera în care s-a comportat, au fost, de asemenea, înregistrate într-o formă unică de către companioni şi, mai târziu, de către culegătorii de tradiţii în culegerile de Hadis. Niciodată nu a fost alcătuită o culegere de date, evenimente din viaţă, fapte şi spuse mai complet şi autentic despre vreun profet sau personalitate istorică.

Pe scurt, tradiţia a fost înregistrată astfel: oricine care atribuie ceva Profetului (Pacea asupra lui!) trebuie să citeze numele unor persoane prin intermediul cărora pretinde că a primit informaţia. Lanţul naratorilor parcurge înapoi drumul până la persoana de la care provine tradiţia. Naratorul iniţial trebuia să fie o persoană, care avea acces direct la Profet (Pacea asupra lui!) şi ar fi putut fi un martor şi observator direct al unui eveniment sau destinatar al unor spuse. Tradiţia a fost astfel adunată, fiind înregistrat un lanţ de naratori, pe lângă relatarea vieţii acestora.

În prezent, noi putem verifica orice detaliu privind viaţa Profetului (Pacea asupra lui!) convingându-ne de învăţăturile lui întocmai.

f) În acest fel, Quranul şi Sunna (Tradiţia Profetului) au alcătuit o sursă sigură şi demnă de încredere pentru cunoaşterea Islamului, sprijinul şi călăuzirea lui.

Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 4