Tag: Mahomed

Profetul Muhammad – 4

Profetul Muhammad – 4 Atacurile mekkanilor   Khurram Murad   Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), după ce a ajuns în Medina, a format mai întâi o alianţă cu evreii, iar apoi s-a apropiat de toate triburile şi a încercat să-i convingă să semneze o alianţă sau cel puţin să accepte un […]

Profetul Muhammad – 4

Atacurile mekkanilor

Khurram Murad

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), după ce a ajuns în Medina, a format mai întâi o alianţă cu evreii, iar apoi s-a apropiat de toate triburile şi a încercat să-i convingă să semneze o alianţă sau cel puţin să accepte un pact de pace. Mulţi au fost de acord, iar micul grup izgonit din Mekka a dobândit o importanţă strategică.

Mekkanii, care plănuiseră anterior să-l ucidă pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), erau acum hotărâţi să anihileze această comunitate islamică, aflată în curs de formare. Eşuând în toate celelalte posibile demersuri, au decis să adopte o soluţie militară.

O armată din Mekka a înaintat spre Medina, în al doilea an după Hijra (emigrarea de la Mecca la Medina, anul 622), sub pretextul protejării caravanei lor comerciale.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în pofida numărului mic de oameni ai comunităţii sale şi a lipsei de arme, a hotărât să înfrunte ameninţarea acestora cu curaj. În ziua de 17 Ramadan, la Badr, cele două armate s-au întâlnit şi au purtat o bătălie în care 313 musulmani au învins puternica armată de 1000 de oameni din Mekka.

Şaptezeci dintre şefii triburilor mekkane, cei care fuseseră cei mai activi şi vehemenţi în persecutarea musulmanilor, au fost omorâţi. Mulţi alţii au fost luaţi prizonieri, urmând a fi eliberaţi mai târziu în schimbul unei răscumpărări. Pentru prima oară în istorie, prizonierii de război au fost trataţi bine, hrăniţi şi găzduiţi în aceleaşi condiţii în care trăiau şi cei care îi capturaseră.

În cel de-al treilea an după Hijra, o armată puternică de 3000 de mekkani a înaintat din nou spre Medina, atât pentru a răzbuna înfrângerea de la Badr, cât şi pentru a încerca încă o dată să-i înfrângă pe musulmani. 700 dintre ei aveau platoşe şi 200 erau călare. Musulmanii erau 700 la număr. Cele două tabere s-au întâlnit în afara Medinei, lângă muntele Uhud. Victoria musulmană iniţială a suferit o schimbare de situaţie; detaşamentul musulman plasat pentru a apăra frontul din spate nu a respectat indicaţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a abandonat locul în care i se spusese să rămână. Quraişiţii au atacat din spate şi victoria s-a transformat în înfrângere, generând astfel moartea a aproximativ 65 de musulmani. Oricum, cei din Mekka nu au reuşit să se prevaleze de situaţia favorabilă creată şi să învingă.

Mekkanii au plănuit atunci să lanseze un atac final în Medina pentru a rezolva problema definitiv. Toate triburile beduine, evreii şi ipocriţii din Medina şi-au unit forţele cu triburile din Mekka. În al cincilea an după Hijra, 24000 de oameni au avansat spre Medina. Era posibil fie să se lupte împotriva lor pe câmp deschis, fie să se apere din Medina, care nu avea ziduri. Musulmanii au ales să se apere săpând şanţuri de jur împrejurul Medinei. După ce au făcut faţă asedierii Medinei timp de 25 de zile, din cauza disensiunilor interioare, a lipsei de provizii, a vremii reci şi a vânturilor puternice, armata din Mekka a fost forţată să se retragă. Acesta a fost momentul decisiv din istoria confruntării cu mekkanii. Medina nu a mai fost atacată din acel moment niciodată.

Încă de la început, evreilor li s-au acordat toate drepturile cetăţeneşti, însă, cu toate acestea, ei continuau să comită acte de trădare şi înşelăciune. Unii dintre ei au trebuit să fie expulzaţi, iar alţii au fost omorâţi în urma deciziei unui judecător numit chiar de ei. Niciodată generaţiile următoare de evrei nu au fost trase la răspundere pentru fărădelegile evreilor din Medina. De peste 2000 de ani ei sunt însă culpabilizaţi de către lumea creştină pentru crucificarea lui Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). În schimb, musulmanii i-au tratat întotdeauna corect şi amabil pe evrei.

În anul următor, al şaselea după Hijra, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), împreună cu 1400 de adepţi, a călătorit la Mekka pentru a îndeplini Umra (pelerinajul), conform mai multor tradiţii din vremea respectivă. Erau neînarmaţi, dar conducătorii quraişiţi, în pofida tuturor tradiţiilor acceptate şi prestabilite, le-au refuzat intrarea. Oricum, quraişiţii decăzuseră atât de mult din punct de vedere moral şi politic, încât au trebuit să semneze un tratat de pace cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) − tratatul Hudaybiyah.

Deşi termenii tratatului erau extrem de nefavorabili şi chiar umilitori pentru musulmani, s-au obţinut câştiguri imense prin această înţelegere. Cei care au fost exilaţi din Mekka şi atacaţi de trei ori erau recunoscuţi acum ca o forţă egală, trataţi cu respect şi luaţi în serios. Pacea a fost o oportunitate pentru cei şovăitori şi neutri, chiar ostili în a mărturisi Islamul; mulţi au presimţit victoria iminentă a Islamului. Rezultatul a fost că mulţi oameni din Mekka şi din triburile arabe fie au îmbrăţişat Islamul, fie au făcut pace cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

De îndată ce Tratatul de la Hudaybiyah a fost semnat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trimis scrisori mai multor conducători arabi şi ne-arabi învecinaţi, inclusiv lui Chosroes din Iran şi lui Heraclit din Imperiul Bizantin. El i-a chemat la religia islamică şi i-a asigurat că nu râvnea la regatele sau bogăţiile lor. Ei le puteau păstra, dacă se dăruiau pe sine pentru a-L servi şi adora pe Unicul Dumnezeu.

Quraişiţii au încălcat curând Tratatul de la Hudaybiyah şi a venit astfel timpul să se acţioneze împotriva ostilităţii lor continue. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a înaintat spre Mekka şi a capturat oraşul. Cucerirea Mekkăi a făcut dovada unor acte de milă, generozitate şi iertare fără precedent; niciun strop de sânge nu s-a vărsat. Tuturor celor care au rămas în case li s-a garantat protejarea vieţii şi a proprietăţii. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a iertat pe toţi cei care, toată viaţa, îi fuseseră cei mai crunţi duşmani, care îl persecutaseră şi plănuiseră să-l omoare, care îl scoseseră afară din Mekka şi înaintaseră de trei ori spre Medina pentru a-i înfrunta pe musulmani.

Imperiul Bizantin învecinat se pregătea acum să atace şi să distrugă comunitatea din Medina. În orice caz, când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a înaintat către Tabuk la graniţa de nord, hotărârea fermă şi curajul său lau făcut pe duşman să îşi piardă încrederea şi să se retragă.

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

Muhammad și ceilalți profeți

Muhammad și ceilalți profeți Prin ce se deosebeşte Muhammad – Pacea fie asupra lui! – de ceilalţi profeţi?   a) El a fost ultimul trimis al lui Allah. b) Allah a reînviat prin el aceeaşi religie adevărată, care a fost transmisă de către toţi profeţii anteriori . c) Mesajul original a fost deformat şi divizat […]

Muhammad și ceilalți profeți

Prin ce se deosebeşte Muhammad – Pacea fie asupra lui! – de ceilalţi profeţi?

a) El a fost ultimul trimis al lui Allah.

b) Allah a reînviat prin el aceeaşi religie adevărată, care a fost transmisă de către toţi profeţii anteriori .

c) Mesajul original a fost deformat şi divizat în religii diferite de către oameni, din diferite epoci, care au recurs la interpolări şi adaosuri. Aceste elemente străine au fost eliminate de către Allah iar Islamul, în forma lui pură şi originală, a fost transmis omenirii prin Muhammed, Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască.

d) Deoarece nu va mai exista nici un trimis după Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască, Cartea revelată lui, a fost păstrată cuvânt cu cuvânt, astfel încât să fie o sursă de călăuzire pentru toate timpurile.

El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ţi-am revelat-o ţie şi am prescris-o pentru Avraam şi Moise şi Isus: “Întemeiaţi religia şi nu vă despărţiţi întru ea! (Ash-Shura: 13).

Cei care nu au crezut dintre oamenii Cărţii, ca şi idolatrii, nu au încetat să nu creadă, până nu le-a venit lor Dovada cea limpede: Un trimis din partea lui Allah, care să le citească foi curăţite, în care sunt scripturi cu judecată dreaptă. (Al-Bayyinah: 1-3).

Într-adevăr, Noi am pogorât Quranul şi Noi îi vom fi păzitori! (Al-Hijr: 9).

Dar acesta este un Quran glorios, pe o Tablă păstrată (de Allah). (Al-Buruj: 21-22).

Este un fapt stabilit că prezentul text al Quranului este acelaşi, care a fost prezentat de către profetul Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – şi nu a suferit nici o schimbare de-a lungul timpului. Profetul (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) avea grijă ca, mesajul divin să fie transcris imediat ce îi era revelat, acest proces continuând până la moartea sa.

Aceste transcrieri au fost adunate într-o carte, alcătuită şi păstrată de către primul calif. Cel de-al treilea calif, a deţinut mai multe copii ale acestui text, pe care le-a distribuit în diverse centre ale lumii islamice. Toate acele copii ale Quranului, începând de atunci, oriunde şi oricând au fost scrise sau tipărite, au urmat acelaşi text. Profetul (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) s-a bucurat din prima zi de recitarea Quranului la rugăciune, alături de credincioşi. Mulţi dintre companionii Profetului (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască), ştiau Quranul pe de rost şi fiecare dintre ei memora cel puţin o parte din Quran în timpul vieţii Profetului (Pacea fie asupra lui!) De atunci, a devenit o tradiţie recitarea Quranului în întregime, în perioada rugăciunilor “tarawih” în luna Ramadan, în toate ţările musulmane, unde sute de mii de oameni ştiu Quranul pe de rost.

Nici o altă carte religioasă nu a fost atât de bine păstrată, în memorie sau în scris, astfel încât, nimeni nu poate avea nici cea mai mică îndoială privind autenticitatea sa.

e) Viaţa lui Muhammed (Pacea asupra lui!) şi maniera în care s-a comportat, au fost, de asemenea, înregistrate într-o formă unică de către companioni şi, mai târziu, de către culegătorii de tradiţii în culegerile de Hadis. Niciodată nu a fost alcătuită o culegere de date, evenimente din viaţă, fapte şi spuse mai complet şi autentic despre vreun profet sau personalitate istorică.

Pe scurt, tradiţia a fost înregistrată astfel: oricine care atribuie ceva Profetului (Pacea asupra lui!) trebuie să citeze numele unor persoane prin intermediul cărora pretinde că a primit informaţia. Lanţul naratorilor parcurge înapoi drumul până la persoana de la care provine tradiţia. Naratorul iniţial trebuia să fie o persoană, care avea acces direct la Profet (Pacea asupra lui!) şi ar fi putut fi un martor şi observator direct al unui eveniment sau destinatar al unor spuse. Tradiţia a fost astfel adunată, fiind înregistrat un lanţ de naratori, pe lângă relatarea vieţii acestora.

În prezent, noi putem verifica orice detaliu privind viaţa Profetului (Pacea asupra lui!) convingându-ne de învăţăturile lui întocmai.

f) În acest fel, Quranul şi Sunna (Tradiţia Profetului) au alcătuit o sursă sigură şi demnă de încredere pentru cunoaşterea Islamului, sprijinul şi călăuzirea lui.

Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 3

Viața Profetului Muhammad – partea a 2-a

  Muhammed s-a nascut pe jumatate orfan, pentru ca tatal sau a murit cu cateva luni inainte de nasterea sa. A fost luat sub tutela de bunicul sau, Abd-ul Muttalib, capetenia clanului hasemit. Dar si acesta a murit dupa cativa ani (pe cand Muhammed avea 8 ani – 579 d.Ch.), ca si mama lui, Amina […]

 

Muhammed s-a nascut pe jumatate orfan, pentru ca tatal sau a murit cu cateva luni inainte de nasterea sa. A fost luat sub tutela de bunicul sau, Abd-ul Muttalib, capetenia clanului hasemit. Dar si acesta a murit dupa cativa ani (pe cand Muhammed avea 8 ani – 579 d.Ch.), ca si mama lui, Amina (pe cand Muhammed avea 6 ani – 577), si Muhammed a ramas complet orfan.

Unchiul sau Abu Talib si sotia sa Fatima l-au primit sub acoperisul lor, ocupandu-se de educatia lui. Familia hasemita era saraca in perioada aceea, dar sa nu uitam ca se bucura de notorietate si de un mare prestigiu religios in fata tuturor arabilor, datorita vocatiei lor de „servitori ai pelerinilor” (cei care sunt insarcinati cu gazduirea pelerinilor veniti la Ka’aba), ceea ce era o mare onoare.

desert-palmsDupă cum era obiceiul, copilul Muhammed a fost trimis să trăiască pentru un an sau doi alături de o familie de beduini. Acest obicei s-a pastrat până de curând de familiile nobile din Mecca, Medina, Taif, şi alte oraşe ale Hijazului. Traiul departe de ai sai in frageda copilarie a avut implicaţii importante pentru Muhammed.

Pe lângă îndurarea greutăţilor specifice vieţii de deşert, el a prins gustul limbii bogate atât de mult iubită de către arabi (vorbirea corecta era arta lor cu care  se mândreau cel mai mult) şi a învăţat să fie răbdător;  a văzut ce înseamnă stăpânirea de sine a păstorilor, cu care a împărtăşit pentru prima oară viaţa lor solitară, pe care mai apoi a înţeles-o şi a apreciat-o.

Datorita onestitatii sale exemplare si a corectitudinii lui, locuitorii din Mecca l-au poreclit Al-Amin, adica cel onest, cel integru. Dupa ce a implinit douazeci de ani, s-a observat ca maturizandu-se onestitatea sa incepea sa fie dublata de un patrunzator simt de discernamant si de o judecata cumpatata. Calitatile sale morale erau atat de mult elogiate, incat o negustoreasa bogata din Mecca, Khadijah i-a propus sa lucreze pentru el. Fiind femeie, era nevoita sa incredinteze unor barbati sarcina de a strabate cu caravana sa drumurile periculoase precum si vanzarile marfurilor sale in tari indepartate.

Conform aceleiasi relatari, din clipa in care Muhammed  a preluat afacerile Khadijei, castigul a sporit substantial. Aceasta asociere de afaceri dintre proprietara si tanarul protejat, inatrita de loialitatea lui Muhammed, a trezit admiratia Khadijei, care l-a cerut in casatorie in anul 576 d.Ch.. Muhammed  a acceptat. El avea doar douazeci si cinci de ani, iar ea avea patruzeci.

Este un fapt mai mult decat semnificativ. Cererea in casatorie a Khadijei si acceptarea ei de catre viitorul profet au marcat nasterea Islamului, demonstrand astfel libertatea si consideratia de care beneficiaza femeia in alegrea sotului sau. Atitudine greu de conceput astazi in mediile rurale si conservatoare ale lumii musulmane. Deci, in ciuda imaginii oferite de unele practici ale Islamului de astazi, trebuie sa intelegem ca modul de viata al musulmanilor nu reflecata intotdeauna mesajul autentic al religiei lor. Iata o motivatie puternica pentru a studia Islamul si sursele sale.

Source Link

Views: 0