BUNELE MANIERE, AMABILITATEA ȘI ETICA ÎN AFACERI

Dan Michi

 

Modelul de comportament etico-legal, precum și standardele în materie de comerț care au constituit mediul de afaceri al companionilor și al urmașilor săi sunt cele oferite de Tradiția Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!). Aici găsim manifestarea spiritului acestor prescripții generale cu caracter religios.

 

Capitolul de față se concentrează pe discutarea a douăsprezece principii de disciplină etică în tranzacțiile comerciale islamice. Fără oricare dintre ele, un contract comercial este considerat ca fiind incomplet sub aspectul islamic al bunelor maniere, amabilității și rigorilor etice. Aceste principii etice pot fi privite ca cerințe morale, evidențiind morala islamică în general. Ele pot fi categorisite în practici pe care musulmanii sunt încurajați să le urmeze și pe care trebuie să le evite.

 

PRACTICI ÎNCURAJATE

 

Evitarea lucrurilor îndoielnice în materie de proprietate și muncă

 

Ceea ce este permis și ceea ce nu este permis sunt clar definite, însă între cele două sunt unele lucruri îndoielnice care trebuie evitate. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “Atât lucrurile permise, cât și cele interzise sunt clare, între ele fiind și unele necunoscute de majoritatea oamenilor. Așadar, cel care este atent la acest aspect se curăță pentru religia și onoarea sa.”

bar-photo0

Demararea afacerii dimineața devreme

 

Este încurajată pornirea afacerii sau deschiderea magazinului dimineața devreme. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) și-a trimis slujitorii să facă negoț dimineața devreme și astfel a obținut un profit ridicat. El obișnuia să se roage pentru comunitatea sa, spunând: “O, Allah! Binecuvântează comunitatea mea (ummah) pentru sacrificiul său și pentru efortul său făcut dimineața devreme [incluzând negoțul sau comerțul]”.

 

 

Corectitudinea și sinceritatea în afaceri

 

Corectitudinea și sinceritatea în afacerile comerciale sunt încurajate, relatându-se că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “În Ziua Învierii comerciantul corect [este răsplătit cu o poziție superioară], alături de Profet, iubitorii de dreptate, martiri și oamenii pioși.”

 

Negustorul mincinos, pe de altă parte, este dojenit. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “O, negustorilor! [de trei ori] Cu adevărat voi veți fi aduși la viață în Ziua Judecății ca și contravenienți, cu excepția celui care a fost respectuos și sincer.”

 

 

Generozitatea în negociere și decența în reclamarea datoriei

 

Cel implicat trebuie să dea dovadă de indulgență și să fie generos când negociază, iar acela care își reclamă datoria trebuie, de asemenea, să o facă dând dovadă de modestie. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “Fie ca îndurarea lui Allah să se fie asupra celui care este îngăduitor atunci când cumpără, când vinde și când își cere banii săi înapoi.”

 

S-a mai relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a mai spus: “Allah va permite intrarea în Paradis cumpărătorului decent, vânzătorului generos și creditorului indulgent.”

 

Oferirea unui răgaz debitorului pentru a-și plăti datoria

 

S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “În Ziua Judecății în fața lui Allah a fost adus un rob al Său, care a spus: Nu știu altceva în afara unei fapte bune pe care am făcut-o și nu aștept ceva [ca răsplată pentru fapta bună] decât să Te întâlnesc. Am acordat timp celui bogat [să-și achite datoria] și l-am iertat [sau am uitat să i-o cer] pe cel în nevoi. După toate acestea, Allah i-a răspuns: Eu sunt mai în măsură să procedez astfel, să nu țin cont [de greșeala] robului Meu.

 

Creditorul se cuvine să aștepte ca sărmanul să-i plătească datoria atunci când va putea. În două relatări profetice s-a amintit că Profetul a spus:

“În Ziua când nu va mai exista nicio altă umbră în afara Umbrei lui Allah, El îl va umbri pe robul care i-a acordat un răgaz de timp celui aflat la strâmtorare (mu’sir) sau care l-a iertat pe datornic.”

“Aceluia care-i va îngreuna [cuiva din] comunitatea mea, prin pretinderea datoriei într-o perioadă de criză, Allah îi va îngreuna șederea în mormânt.”

Din câte s-au studiat, se pare că nici companionii și nici urmașii lor nu au făcut comentarii pe baza celor cinci practici încurajate, discutate până acum. Se pare că aceste coduri de conduită au fost în mod evident promovate în rândul tuturor comercianților.   

 

Renunțarea intenționată la (al-iqala)

 

Această practică se apropie mai mult decât altele de codul comercial. Cu toate acestea, ea poate fi încadrată în categoria practicilor pe care musulmanii sunt încurajați să le aplice. În perioada preislamică a fost general recunoscută, iar după aceea Profetul a continuat să o recomande în scopul ușurării. Așadar, atunci când un cumpărător își dă seama că nu-i sunt strict necesare bunurile pentru care a plătit și că vânzătorul are o mai mare trebuință de ele, poate să renunțe la tranzacție. Conform școlii Șafi’ite, al-iqala înseamnă abandonarea unei vânzări (faskh bay’), act permis doar înainte de intratea în posesie.

S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus:

“[În Ziua Judecății] Allah îi va îndepărta piedicile celui care anulează [actul încheiat cu un vânzător] plin de regrete.”

Profetul a permis al-iqala, astfel încât după renunțarea la tranzacție, una nouă poate fi încheiată cu bunurile refuzate, în condițiile în care părțile implicate își restituie ceea ce au luat una de la cealaltă: bani, respectiv bunuri. Al-iqala nu este o vânzare propriu-zisă, ci mai degrabă o renunțare de bunăvoie, atitudine încurajată de Islam, dar neinclusă în categoria instrumentelor financiare derivate de tipul “opțiunii” (ar. al-khiyar).

Dintre companioni, ‘Abd Allah ibn ‘Umar nu a văzut nimic rău în actul renunțării cu bună-știință atât timp cât ambele părți doresc acest lucru în beneficiul lor.

Unii dintre urmașii companionilor au căzut de acord asupra acestui aspect, dintre aceștia enumerându-i pe Șurayh, Muhammed ibn Sirin, Sa’id ibn Jubayr și Ta’us. Însă ‘Ata’ ibn Abi Rabah, Ma’mar ibn Rașid și al-Asuad ibn Yazid al-Nakha’i nu au permis acest tip de practică. Se pare că ei și-au justificat poziția prin dorința de a preîntâmpina confuzia și înșelătoria sub toate formele. Pe de altă parte, acest lucru demonstrează că atât vânzătorul, cât și cumpărătorul au dreptul de a refuza cealaltă parte.

 

Generozitatea în afaceri

 

Generozitatea este recomandată cu tărie, în scopul împiedicării apariției nedreptății, practicilor nepermise, în general a oricărei atitudini nedorite în afaceri.

S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “O, voi, negustorilor! Cu siguranță, jurământul referitor la preț [în timpul tocmelii] există, așadar înfrumusețați ceea ce vindeți cu [unele] cadouri.”

Pe acest subiect nu au fost făcute comentarii de către companioni și urmașii acestora.

 

PRACTICI DESCURAJATE

 

Afacerile în moschee

 

Derularea afacerilor în moschee este dezaprobată. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “În clipa în care vedeți pe cineva care vinde (sau cumpără) bunuri în moschee, să-l atenționați: Allah niciodată nu-ți va da câștig în afaceri.”

 

Ridicarea vocii în piață

 

În perioada preislamică negustorii aveau obiceiul să facă mult zgomot în piață cu scopul de a atrage clienți sau posibili cumpărători. Acest zgomot putea să camufleze o conduită imorală. O asemenea abordare a fost descurajată de Islam deoarece a provocat multe neplăceri, încurcături, haos și indisciplină pe piețe.

 

Jurământul strâmb

 

Jurământul fals în timpul vânzării este dezaprobat, el atrăgând pierderea binecuvântării. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “Jurământul strâmb [al vânzătorului] este benefic comerțului [în sensul că-l poate determina pe client să cumpere marfa], însă va atrage pierderea binecuvântării lui Allah în privința câștigurilor.”

 

Jurământul fals este un păcat, chiar dacă tranzacția rămâne validă. Conform lui Mu’az ibn Jabal dacă într-o tranzacție comercială se jură fals, avem de-a face cu un gest păcătos, dar acea tranzacție rămâne validă.

Dintre urmașii companionilor, numai Muhammed ibn Sirin a comentat cu privire la acest aspect. Conform lui, dacă un negustor a licitat pentru unele bunuri, jurând că nu le va cumpăra la un anume preț, și, totuși, o va face, atunci tranzacția rămâne validă, însă bărbatul a păcătuit prin jurământul de fațadă. Aceasta subliniază că jurământul practicat în tranzacțiile comerciale reprezintă un păcat, legislația islamică dezaprobând asemenea atitudini.

 

 

Minciunile și viciile ascunse

 

Atât vânzătorul, cât și cumpărătorul trebuie să descrie atât punctele forte, cât și pe cele slabe ale afacerii lor. Ascunderea viciilor în timpul actului de comerț va atrage după sine pierderea binecuvântării. S-a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus: “… iar dacă ambele părți [cumpărătorul și vânzătorul] spun adevărul despre defectele și calitățile [bunurilor], atunci vor avea afacerile binecuvântate, iar dacă mint sau ascund ceva, ei vor fi lipsiți de binecuvântări în cele intreprinse.”

Se pare că din partea companionilor și a urmașilor acestora nu s-au făcut comentarii pe marginea acestui normativ etic al tranzacțiilor islamice.

 

Înșelăciunea în afaceri (al-khilabah)

 

Anumite tipuri de înșelăciuni erau practicate în mod obișnuit în perioada preislamică. Un exemplu este și vânzarea animalelor nemulse o perioadă îndelungată de timp (bay’ al-musarrat wa’l-muhaffalat). Asemenea tranzacții au fost interzise de Islam. Ca justificare avem relatarea conform căreia un bărbat a mers la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) și i s-a plâns că mereu a fost înșelat la cumpărături. Profetul l-a sfătuit să solicite întotdeauna când se află la piață: “Fără păcăleli și cu drept de restituire în trei [zile] de la cumpărare.” De la această întâmplare, în momentul când cumpăra bunuri, spunea: “Fără ascunzișuri.”

Legat de acest subiect, ‘Abd Allah ibn Mas’ud a subliniat că tuturor musulmanilor le-a fost interzis să-i înșele pe oameni în afaceri (al-khilabah). Muhammed ibn Sirin a apreciat că până și atunci când vânzătorul nu-i expune clientului starea în care se găsesc două bunuri diferite (cel vândut și încă unul, cu caracteristici similare), ne găsim tot în situația de înșelăciune.

 

 

Sursa: economie-islamica.blogspot.roSource Link

Views: 2

12 argumente pentru Muhammad – part 2

 

 

Sh. Abdul Rahman Abdul Khaliq

 

 

6297639845_3e5145e21d_oCu fiecare generaţie, de atunci şi până în zilele noastre, cei care cred în acest Nobil Profet au aderat pe deplin la învăţăturile sale. În cazul unora, acest lucru a ajuns la un astfel de nivel încât să-şi dorească să urmeze şi să adere la “calea” Profetului în materie de probleme personale pe care, altfel, Dumnezeu nu le-a avut în vedere pentru a constitui o obligaţie ce trebuie respectată. De exemplu, unii preferă să consume doar acele mâncăruri specifice şi să poarte doar acele straie anume care-I plăceau Profetului.

În plus faţă de acestea, aceia care cred în Muhammad repetă acele laude aduse lui Dumnezeu, acele rugăciuni speciale şi invocari pe care acesta obişnuia să le spună în timpul fiecărei sale acţiuni pe timp de zi şi de noapte: ce spunea atunci când  saluta oamenii, când intra sau ieşea din casă, când intra sau ieşea din moschee, când intra sau ieşea din baie, când mergea la culcare sau se trezea din somn, când observa aparitia semilunii pe cer, cand observa apariţia noilor fructe în arbori, când mânca, bea, se îmbrăca, călătorea, călărea şi se întorcea din  călătorie, etc. Dacă ignorăm aceste aspecte, toţi aceia care cred în Muhammad  îndeplinesc pe de-a-ntregul – în cele mai mici detalii – fiecare act de venerare – precum rugăciunea, postul, pomana şi pelerinajul – după cum a predicat şi practicat însuşi acest Nobil Profet (fie ca binecuvântările şi pacea lui Allah să coboare asupra sa!). Toate acestea permit celor care cred în el să-şi trăiască viaţa în toate aspectele ei având acest Nobil Profet drept exemplu, ca şi când l-ar avea în faţa lor aievea, model de urmat în toate acţiunile lor.

 

8. Nu a existat vreodată şi nici nu va exista un om pe faţa pământului care să se bucure de o asemenea iubire, respect, cinste şi supunere în toate aspectele – de mică sau mare importanţă – aşa cum s-a bucurat acest Nobil Profet.

 

9. Înca de pe vremea sa, în fiecare regiune a acestui Pământ şi în fiecare epocă, acest Nobil Profet a fost urmat de oameni din toate rasele, de toate culorile şi din toate naţiunile. Mulţi dintre aceia care l-au urmat fueseseră anterior creştini, evrei, păgâni, idolatri sau atei. Printre cei care au ales să-l urmeze se numărau  aceia care se remarcau printr-o judecată sănătoasă, prin înţelepciune, reflecţie şi  previziune. Ei au ales să-l urmeze pe acest Nobil Profet după ce au fost martorii semnelor care demonstrau autenticitatea acestuia şi ale dovezilor privind  miracolele înfăptuite de el. Ei nu au ales să-l urmeze pe Muhammad din obligaţie  sau constrângere, sau pentru a continua tradiţia părinţilor lor. Într-adevăr mulţi  dintre adepţii acestui Profet au ales să-l urmeze în perioada în care Islamul se bucura de o mai mică recunoaştere, când existau doar câţiva musulmani, şi când adepţii săi erau  supuşi unor persecuţii severe. Mulţi dintre aceia care l-au urmat pe Profet nu au făcut aceasta din dorinţa de obţine unele beneficii materiale. Într-adevăr, mulţi dintre adepţii săi au suferit extraordinar de mult de pe urma răului si persecuţiilor abătute asupra lor ca urmare a devenirii partizani ai acestui Profet. În ciuda acestor rele şi persecuţii, nimic din cele menţionate nu i-a întors din drum. Fraţi ai mei! Toate acestea dovedesc clar oricărui om înzestrat cu raţiune că acest Profet a fost cu adevărat şi fără tăgadă mesagerul lui Dumnezeu şi că nu a fost un simplu om care a pretins că are darul profeţiei sau care a vorbit de Dumnezeu fără ştiinţă.

 

10. Datorită acestor lucruri, Muhammad a fost propovăduitorul unei mari religii prin crezul şi forma ei de prezentare. Muhamad l-a descris pe Dumnezeu cu atributele perfecţiunii desăvârşite, şi în acelaşi timp într-o manieră liberă de intenţia de a-i  atribui orice imperfecţiune. Nici măcar filosofii sau întelepţii nu ar putea să-L  descrie astfel pe Dumnezeu. Cu adevărat este imposibil să ne imaginăm ca o minte umană ar putea concepe o fiinţă existentă care poseda o astfel de deplină potenţă/capacitate, ştiinţă şi măreţie; Care a supus creaţia; care a cuprins totul în Univers, la scară mica sau mare; şi Care poseda o astfel de îndurare fără cusur.

Nu stă în capacitatea niciunei fiinţe umane să creeze o astfel de lege perfectă bazată pe dreptate, egalitate, îndurare şi obiectivitate în toate domeniile activităţii umane pe acest pământ, asemenea celei pe care a revelat-o Muhammad – precum cumpărarea şi vânzarea, căsătoria şi divorţul, închirierea, mărturia, custodia şi toate celelalte contracte care sunt necesare susţinerii vieţii şi civilizaţiei pe pământ.

 

11. Este imposibil ca o persoană să conceapă înţelepciunea, moralitatea, bunele  maniere, nobleţea de caracter în forma propovaduită de acest Profet Demn de  Laudă . Într-o manieră deplină şi desăvârşită, Muhammad a răspândit o învăţătură cu privire la  caracter şi buna purtare în ceea ce priveşte părinţii, rudele, prietenii, familia, umanitatea, animalele, plantele şi lucrurile fără viaţă. Este imposibil ca mintea umană singură să cuprindă toată acea învăţătură sau să creeze o învăţătură asemănătoare. Toate acestea indică fără echivoc faptul că acest Trimis nu a  predicat aceste precepte din proprie voinţă, ci mai degrabă acestea reprezentau  învăţătură şi inspiraţia primită de El de la Cel Care a creat pământul şi cerurile  înalte de deasupra şi universul cu arhitectura şi perfecţiunea sa miraculoasă.

 

12. Alcătuirea legislativa şi crezul religios al religiei propovăduite de Trimisul Muhamad  se  aseamană cu construcţia cerurilor şi pământului. Toate acestea demonstrează  că Cel Care a creat cerurile şi pământul este acelaşi care a trimis această mare  lege şi dreapta religie. Gradul de inimitabilitate al legii Divine trimisă pe pământ  prin persoana lui Muhammad este acelaşi ca în cazul creaţiei Divine a cerurilor şi pământului. Căci tot aşa cum umanitatea nu poate crea acest univers, în aceeaşi măsură umanitatea nu poate concepe o lege asemenea legii lui Dumnezeu, revelată prin Supusul şi mesagerul Său Muhammad .

 

 

sursa: Biblioteca virtuala  IslamRomaniaSource Link

Views: 6

Al-Zahrawi (Albucasis) – tatal chirurgiei

 

 

Aproape cu o mie de ani in urma, cand Spania (Andaluzhistory_11ia) facea parte din imperiul islamic, a trait langa orasul capitala Cordoba, unul dintre cei mai mari pionieri ai chirurgiei, in mare parte uitat astazi. El a fost cunoscut ca El Zahrawi, desi in limbile europene numele sau a fost scris in peste 12 feluri diferite: Abulcases, Albucasis, Bulcasis, Bulcasim, Bulcari, Alzahawi, Ezzahrawi, Zahravius, Alcarani, Alsarani, Aicaravi, Alcaravius, Alsahrawi etc.

Se crede ca El Zahrawi s-a nascut in orasul El-Zahra, aflat la circa 10 km la nordvest de  Cordobei, undeva intre 936 si 940 (E.N.). Aici a trait, a studiat, a predat si a practicat medicina si chirurgia pana cu putin timp inainte de a muri, in 1013, la doi ani dupa devastarea orasului El-Zahra.

Pentru ca orasul El-Zahra a foast pradat si distrus, se cunoaste putisavant

invatat

n despre ilustrul sau locuitor El Zahrawi. A fost prima data mentionat de catre savantul andaluz Abu Muhammad bin Hazm (993-1064), care l-a enumerat printre marii doctori chirurgi ai Spaniei din timpul maurilor. Prima biografie cunoscuta a lui El Zahrawi, a aparut totusi in lucrarea lui al-Humaydi, intitulata Jadhwat al-Muqtabis (Despre savantii andaluzi), terminata la 60 de ani dupa moartea lui El Zahrawi.

Este limpede din istoria vietii lui El Zahrawi si din scrierile sale ca acesta si-a dedicat intreaga viata si genialitate pentru avansarea medicinii ca intreg si a chirurgiei in particular. El Zahrawi a scris o enciclopedie medicala cuprinzand 3o de volume care au inclus capitole dedicate chirurgiei, medicinii, ortopediei, oftalmologiei, farmacologiei, nutritiei, etc. Aceasta carte a fost cunoscuta sub numele de At-Tasrif si continea informatiile pe care El Zahrawi le-a acumulat intr-o cariera intreaga, care a acoperit aproape 50 de ani de pregatire, predare si

practica. Se pare ca acesta a calatorit foarte putin, dar a avut o experienta foarte larga in tratamentul victimelor accidentelor si a ranitilor de razboi.

In At-Tasrif, El Zahrawi isi exprima preocuparea fata de bunastarea studentilor sai, pe care ii numeste “copiii mei”. El a evidentiat importanta unei relatii bune dintre doctor si pacient si a avut mare grija sa asigure siguranta pacientilor sai si sa le castige increderea acestora, indiferent de statutul lor social. Metodele clinice folosite de El Zahrawi au aratat o precautie deosebita – el a promovat observarea indeaproape a fiecarui caz individual pentru a stabili diagnosticul cel mai crect si tratamentul cel mai bun cu putinta. El a insistat ca practicile medicale sa se desfasoare in conformitate cu normele etice si a avertizat impotriva practicilor dubioase adoptate de unii doctori in scop material. El a mai atentionat si impotriva sarlatanilor care pretindeau ca detin calificarile chirurgicale pe care de fapt, nu le detineau.

At-Tasrif contine multe observatii originale de importanta istorica. El Zahrawi a aprofundat in aceasta lucrare, studiul despre cauzele si simptomele bolii si teoriile privitoare la cresterea copiilor si a tinerilor, despre ingrijirea batranilor si a persoanelor convalescente. In sectiunea dedicata farmacologiei si terapeuticii, el acopera arii precum medicamentele pentru inima, vomitivele, laxativele, cosmetica, nutritia,  materia medica, greutatea si marimea corporala si substitutia medicamentelor.220px-Al-zahrawi_surgical_tools

At-Tasrif a fost tradusa in latina de Gerard din Cremona in secolul al-XII-lea si alaturi de Canonul lui Avicenna, a avut un rol major in universitatile din Europa intre secolele XII-XVII E.N. Doua dintre tratatele lui El Zahrawi merita o atentie speciala. Primul dintre acesta este tratatul 28, cunoscut in latina ca Liber servitoris de preeparatione medicinarum simplicium, care descrie prepararea substantelor chimice, fabricarea tabletelor, filtrarea extractelor si tehnicile farmaceutice legate de acestea. Acest tratat a fost tiparit la Venetia in 1471 de Nicolaus Jensen.

Poate ca cel mai important tratat al sau este cel de chirurgie. Aceasta opera monumentala a  fost prima lucrare in limba araba care trateaza chirurgia in mod independent si in detaliu. Aceasta include multe poze cu instrumentele medicale, cele mai multe dintre ele inventate de El Zahrawi insusi, cat si explicatii cu privire la folosirea acestora.  El Zahrawi a fost primul autor medical care a furnizat ilustratii ale instrumentelor folosite in chirurgie. Sunt aproximativ 200 de schite, de la un instrument pentru impins limba, la un instrument folosit in extractia dintilor, la un cater si pana la un instrument obstretic complicat.

Varietatea operatiilor descrise este uimitoare. In acest tratat El Zahrawi discuta despre interventii chirurgicale, punerea de ventuze, asistarea nasterilor, obstretica si tratamentul ranilor. El a descris deschiderea si sciziunea arterei temporale pentru a potoli anumite tipuri de migrene, devierea urinei in rect,  mamoplastia de reducere in cazul sanilor excesiv de mari si extregerea cataractei. El a scris pe larg despre fracturile oaselor si ale articulatiilor, mentionand chiar si fracturile nazale si de coloana vertebrala. De fapt metoda Kocher pentru indreptarea unui sold dislocat a fost descrisa in At-Tasrif cu mult timp inainte de nasterea lui Kocher! El Zahrawi a descris  folosirea substantelor caustice in chirurgie, a descris pe larg extirparea amigdalelor, traheotomia, si interventia pe craniu deschis – operatii pe care el le-a efectuat pe un fat decedat. El a explicat cum poate fi folosit un clenci pentru a extrage polipii nazali si cum poate fi folosita o seringa balon inventata de el pentru a efectua clisme in cazul copiilor si cum poate fi folosita o seringa balon metalica si un specul pentru a extrage pietrele vezicii urinare.

El Zahrawi a fost primul care a descris asa numita pozitie Walcher in obstetrica, primul care a descris arcurile dentare, instrumentele folosite pentru a apasa limba, caterele din plumb si primul care a descris in mod clar circumstantele ereditare care cauzeaza hemofilia. El a mai descris ligaturile vaselor de sange cu mult inaintea lui Ambroise Pare.

Imediat ce At-Tasrif a fost tradusa in latina in secolul XII, El Zahrawi a avut o influenta extraordinara asupra chirurgiei in occident. Chirurgul francez Guy de Chauliac, in lucrarea sa “Marea chirurgie”, terminata in 1363, citeaza din At-Tasrif mai mult de 200 de ori. El Zahrawi a fost descris de Pietro Argallata (care a murit in 1423) ca fiind “fara indoiala fruntasul tuturor chirurgilor”. Jaques Delechamps (1513-1588), un alt chirurg francez, a folosit pe larg At-Tasrif in comentariul sau elaborat, confirmand marele prestigiu al lui El Zahrawi din Evul Mediu si pana in Renastere.

 

Bibliografie selectiva:

1. Hamareh S K in The Genius of Arab Civilisation edited by J R Hayes; 2nd edition, 1983; Eurabia (Publishing) Ltd; pp 198-200

2. El Afifi. S. Kasr El Aini; Journal of Surgery 1960; I

3. Albucasis; On Surgery and Instruments; English translation and commentary
by Spink M S and Lewis G L; 1973

 

Sursa: Asociația Surori MusulmaneSource Link

Views: 7