Recunostinta – una dintre cele mai mari binecuvantari

  Recunostinta – una dintre cele mai mari binecuvantari Ibn Rajab Al-Hanbali Privitor la cel ale carui fapte sunt marete si multe, el trebuie sa se straduiasca sa arate gratitudine pentru ele, pentru ca vointa de a arata gratitudine este una dintre cele mai mari binecuvantari pe care Allah le revarsa asupra robului Sau. Este […]

 

Recunostinta – una dintre cele mai mari binecuvantari


Ibn Rajab Al-Hanbali

spectacular_sunset-reflection-nature-colors-sun-hd-wallpaperPrivitor la cel ale carui fapte sunt marete si multe, el trebuie sa se straduiasca sa arate gratitudine pentru ele, pentru ca vointa de a arata gratitudine este una dintre cele mai mari binecuvantari pe care Allah le revarsa asupra robului Sau. Este obligatoriu pentru el sa insoteasca aceste fapte de recunostinta si sa implineasca lipsa etalarii acestora, potrivit gratitudinii.

Wahd ibn al-Ward, atunci cand fu intrebat despre rasplata pentru o anume fapta, spuse: „Nu intreba despre rasplata ei, ci intreaba despre gratitudinea datorata de catre cel care a fost calauzit catre ea.” (1)

Abu Sulayman a spus, „Cum poate o persoana inteligenta sa se uimeasca de faptele sale? Faptele sunt una dintre binecuvantarile lui Allah, ca si faptul ca el este obligat sa arate recunostinta si umilinta. Doar Qadariyyah* sunt cei care se uimesc de faptele lor.” (2) -(*cei care nu cred ca faptele robului sunt create de Allah, Azza wa Jall).

Cat de remarcabile sunt cuvintele lui Abu Bakr al-Nahshali in ziua in care Dawud al-Ta’I muri. Dupa inmormantarea acestuia, ibn al-Sammak (3) se ridica si il lauda pentru faptele sale bune si planse facandu-i pe toti cei prezenti sa planga si sa marturiseasca adevarul spuselor sale… Atunci Abu Bakr al-Nahshali se ridica si spuse: „O Allah, iarta-l si indura-te de el si nu-l lasa faptelor sale!” (4)

Abu Dawud insemna prin autoritatea lui Zayd ibn Thabit (radiAllahu ‘anhu) ca Trimisul lui Allah (salAllaahu alayhi wa sallam) spunea: „Daca Allah ar fi sa pedepseasca locuitorii cerului si locuitorii pamantului, El ar putea face aceasta, fara sa fie in nici un fel nedrept cu ei. Daca ar fi sa se indure de ei, Mila Sa ar fi mai buna pentru ei, decat faptele lor.”(5)

Note explicative:

1 – Abu Nu’aym, vol. 8, p. 155

2 – Ibid, vol. 9, p. 276 #13896

3 – Ibid, vol. 8, p. 223 #11949, insemneaza ca obisnuia sa spuna: “Uimitor este faptul ca ochiul poate gasi placere in somn, cand Ingerul Mortii sta la capataiul omului.”

4 – Ibid, vol. 7, p. 396 #10977

5 – Abu Dawud #4699 si ibn Majah #77. Clasificat sahih de catre ibn Hibban [#727] si Albani, Sahih al-Jami’ #5244

Allah subhanahu wa ta’ala spune (traducerea sensurilor):

Iar daca Allah i-ar pedepsi pe oameni pentru ceea ce au dobandit, n-ar mai lasa pe fata lui [a pamantului] nici o vietate. Insa El ii pasuieste pana la un termen hotarat si cand va sosi termenul lor, atunci Allah va fi cu robii Sai Binevazator. (Fatir 35:45)
Ibn Hibban #659 insemneaza prin autoritatea lui Abu Hurayrah ca Trimisul lui Allah spunea: „Daca Allah ne-ar judeca pe mine si pe Isa pentru pacatele nostre, El ne-ar putea pedepsi fara sa ne nedreptateasca catusi de putin!”
Clasificat sahih de catre ibn Hibban si Albani, Sahih al-Taghrib #2475

 

Sursa: rasarit.com

„The Journey to Allah” – Ibn Rajab Al-Hanbali

 

Source Link

Views: 5

Bunul caracter

Bunul caracter Imam Al-Gazali Ultimul Profet a chemat la practicarea a variate forme de adorare si la instaurarea unui guvern care sa fie implicat in razboiul pe termen lung cu numerosii dusmani. In ciuda dezvoltarii religiei sale si a cresterii imense a variatelor sarcini ale urmasilor, Profetul i-a informat ca in Ziua Judecatii nimic nu […]

Bunul caracter

Imam Al-Gazali

Ultimul Profet a chemat la practicarea a variate forme de adorare si la instaurarea unui guvern care sa fie implicat in razboiul pe termen lung cu numerosii dusmani. In ciuda dezvoltarii religiei sale si a cresterii imense a variatelor sarcini ale urmasilor, Profetul i-a informat ca in Ziua Judecatii nimic nu va avea mai mare greutate in balanta lor decit bunul character; atunci cu siguranta acest fapt nu ii este necunoscut: ca in Islam valoarea moralitatii este foarte mare. Pe de o parte religia este numele bunului comportament intre oameni, iar pe de alta parte, in sensul ei spiritual, este numele celei mai bune relatii intre om si Dumnezeu, si deci ambele aspecte vizeaza aceeasi realitate.

iStock 669952538 1 e1525095648275 Bunul caracterSint multe religii care transmit vestea ca omul poate imbratisa orice credinta si pacatele ii vor fi iertate, iar a-ti face rugaciunile zilnice fixate in orice religie iti anuleaza greselile. Insa Islamul nu crede acest lucru. Conform acestei doctrine, aceste beneficii vor fi disponibile numai cind axa si centrul credintei este un pas constient spre virtute si onorarea datoriilor obligatorii si cind actul de adorare propus poate deveni o reala sursa de stergere a pacatelor si sursa de reala perfectiune. Cu alte cuvinte, raul poate fi indepartat prin acele virtuti pe care omul si le asuma si prin care este capabil sa atinga standarde inalte. Profetul a subliniat cu putere aceste principii valoroase, astfel incit Ummah sa inteleaga ca valoarea moralitatii nu poate scadea, iar importanta formelor fara fond nu va creste.

Anas (Allah sa fie multumit de el !) a relatat :

« Mesagerul lui Allah a spus : Un supus obtine, prin intermediul bunatatii caracterului sau, o pozitie inalta si mare onoare in Viata de Apoi, chiar daca poate fi mai slab in domeniul adoratiei. Insa pe baza unui character strimb, poate fi aruncat in cele mai mari adincimi ale Iadului (Tibrani)

Bunul caracter

Ayșa (Allah sa fie multumit de ea!) relateaza :

« Am auzit pe Profet spunind : Momin, prin bunatatea caracterului sau, atinge pozitia inalta a celui care tine post si isi face rugaciunile » (Abu Dawood)

Ibn Umar a relatat : L-am auzit pe Profet spunind : Un musulman care este moderat in privinta actelor de adoratie, doar pe baza bunatatii caracterului sau si a decentei poate atinge pozitia aceluia care tine post si recita versetele lui Allah in timpul rugaciunilor de noapte » (Ahmed)

Abu Huraira a relatat ca Profetul a spus :

« Nobilitatea unui Momin este religiozitatea sa, toleranta ii este inteligenta, iar descendenta ii este bunatatea caracterului sau. » (Hakim)

Abu Zar a relatat : Cistigator este acela care si-a purificat inima pentru credinta, si-a pastrat inima pe calea cea dreapta si fiinta in stare de multumire, iar natura sa este pe calea cea dreapta » (Ibn Haban)

 

Source Link

Views: 3

Abu Sufiaan

Abuu Sufiaan – sau Sakhr Ibn Harb (صخر بن حرب) – lider al tribului qurayşit Banuu Abd Şams (بنو عبد شمس) şi fiu al lui Safiyya – mătuşa după tată a lui Maymuuna bint Al-Haarith, una dintre nevestele Profetului (saas). Fratele său, Musa’ab, a fost unul dintre cei care au migrat în Abisinia ca să […]

Abuu Sufiaan – sau Sakhr Ibn Harb (صخر بن حرب)


– lider al tribului qurayşit Banuu Abd Şams (بنو عبد شمس) şi fiu al lui Safiyya – mătuşa după tată a lui Maymuuna bint Al-Haarith, una dintre nevestele Profetului (saas).

Fratele său, Musa’ab, a fost unul dintre cei care au migrat în Abisinia ca să scape de persecuţia declanşată la Mecca împotriva musulmanilor.

Abu SufianAbuu Sufiaan a fost, la început, unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai Profetului (saas) şi a considerat că Muhammad (saas) este un corupător al societăţi mecane, o amenințare pentru puterea politică şi un apostat şi un blasfemator al zeilor qurayşiţi.

După migrarea la Medina a Profetului (saas) şi a musulmanilor, qurayşiţii au confiscat toate averile acestora lăsate în urmă.

Pentru că la Medina Profetul (saas) şi musulmanii au găsit sprijin, meccanii au început să se teamă de evoluţia politică şi militară în favoarea Islamului şi, de aceea, şi-au propus nimicirea musulmanilor şi eradicarea Islamului.

Desigur, că aceste veşti au condus la pregătirea mediniţilor alături de musulmani pentru autoapărare şi la eliminarea oricăror potenţiale pericole din partea caravanelor qurayşite militarizate.

In 624, Abuu Sufiaan a fost numit lider al unei caravane însoţită de un corp de armată alcătuită din 400-500 de oameni cărora li s-a opus o mică armată de 300 de musulmani slab înarmaţi conduşi de Muhammad (saas).

S-a consemnat că atunci i s-a permis Profetului (saas) să se apere de meccani, în locul hărţuirii caravanelor acestora şi, prin urmare, musulmanii au adoptat tactica atacului şi au decis înfrângerea qurayşiţilor. Astfel a avut loc, tot în anul 624, bătălia de la Badr care a însemnat victoria musulmanilor.

Moartea majorităţii liderilor qurayşiţi în această bătălie a condus la numirea ca lider al qurayşiţilor a lui Abuu Sufiaan şi împlinirea profeţiei.

Cu toate acestea, meccanii nu s-au conformat avertismentului primit la Badr şi au pornit alte campanii militare împotriva musulmanilor.

Abuu Sufiaan a participat la aceste campanii militare împotriva musulmanilor, ca lider, incluzând aici şi Bătălia de la Uhud din anul 625 şi Bătălia Ahzaab (bătălia tranşeei) din anul 627, care au însemnat pentru Abuu Sufiaan şi aliaţii lui numai înfrângeri.

Aceste conflicte s-au încheiat în anul 628 prin Tratatul de la Al-Hudaybiia care le asigura dreptul musulmanilor de a împlini Pelerinajul la Casă – Ka’ba.

In 630, tratatul este încălcat de qurayşiţi şi de aliaţii lor.

Profetul Muhammad (saas) decide să pună capăt acestei situaţii prin eliberarea Meccăi de non-musulmani şi trecerea ei sub autoritatea musulmanilor.

Abuu Sufiaan, cu amărăciunea experienţelor anterioare, observând că de această dată qurayşiţi sunt mai slabi decât musulmanii lui Muhammad (saas), s-a dus cu solie la Medina ca să repună în vigoare Tratatul din 628, însă a fost înfrânt şi ca diplomat.

Până într-un final, Abuu Sufiaan a reușit să obţină numai capitularea paşnică a Meccăi.

După cucerirea Meccăi, Abuu Sufiaan s-a convertit la Islam şi a servit ca locotenent în armata Profetului (saas), iar în campania militară din 636, în bătălia de la Yarmuuk împotriva bizantinilor, el şi-a pierdut un ochi.

A murit la Medina, în vârstă de 90 de ani, slujba de înmormântare fiind condusă de o rudă a sa, de Usmaan bin Aaffaan- care a fost al patrulea dintre Califii drept-credincioşi.

In hadith-ul mai sus menţionat Profetul (saas) numeşte Mecca drept «casa lui Abuu Sufiaan» pentru că el a fost ultimul lider qurayşit nemusulman al oraşului Mecca şi el a fost cel care a trecut-o sub autoritatea musulmanilor.

Source Link

Views: 4