O PORUNCĂ IMPORTANTĂ: RUGĂCIUNEA

  Rugăciunea reprezintă un stâlp al Islamului, dar ea reprezintă  pilonul credinţei musulmanului. Practicarea neîntreruptă, corectă şi completă a rugăciunii reprezintă înălţarea edificiului religiei islamice şi menţinerea ei în picioare. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a subliniat rolul important al rugăciunii, spunând: “Capul religiei noastre este rugăciunea”. După mărturisirea de […]

 

Rugăciunea reprezintă un stâlp al Islamului, dar ea reprezintă  pilonul credinţei musulmanului. Practicarea neîntreruptă, corectă şi completă a rugăciunii reprezintă înălţarea edificiului religiei islamice şi menţinerea ei în picioare. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a subliniat rolul important al rugăciunii, spunând: “Capul religiei noastre este rugăciunea”.

După mărturisirea de credinţă rugăciunea este cel de al doilea pilon, stâlp de bază poruncit de Allah. Fără îndoială că Allah Preaînaltul a poruncit rugăciunea ca o îndatorire obligatorie, numai pentru ca supuşii să se roage Lui. În Coranul cel Sfânt sunt peste o sută de îndemnuri privind împlinirea rugăciunii. Într-un Hadith (relatare profetică) autentic se menţionează: “Allah Preaînaltul a poruncit obligativitatea practicării rugăciunii. Allah Preaînaltul a făgăduit că îl va primi în Rai pe acela care, în cunoştinţă de cauză şi respectând ritualul, efectuează de cinci ori pe zi Rugăciunea “.

Rugăciunea este cea mai importantă faptă dintre toate cele existente în religia noastră. Într-un Hadith autentic se menţionează că: “Cel care nu efectuează rugăciunea nu are nici un beneficiu din faptul că este musulman”. Iar într-un alt Hadith autentic se spune că: “Rugăciunea determină diferenţa între un musulman şi un nemusulman”. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: “În Ziua Judecăţii, cei care nu efectuează rugăciunea, îl vor găsi pe Allah Preaînaltul mâniat”.

Prin rugăciune ajungem să înţelegem ce reprezentăm noi faţă de măreţia lui Allah Preaslăvitul. Cine realizează acest lucru este mereu dispus să facă numai bine, inima lui este purificată de rău, pentru că inima celui care se prezintă de cinci ori pe zi în faţa lui Allah Preaînaltul este plină de evlavie. Este cunoscut faptul că toate mişcările care au fost impuse pentru a fi efectuate în timpul rugăciunii au un efect binefăcător atât asupra sufletului, cât şi asupra trupului.

Rugăciunile efectuate în moschee, în grup, contribuie la stabilirea unor legături strânse între inimile credincioşilor şi sporeşte respectul între aceştia, ei înţelegând mult mai profund relațiile de frăție ce îi leagă. În felul acesta, cei mari sunt mai miloşi faţă de cei mici, iar aceştia din urmă sunt mai respectuoşi faţă de cei mari. Cei bogaţi vin în ajutorul celor săraci, iar cei puternici îi sprijină pe cei slabi. Cei sănătoşi îi vizitează acasă pe cei bolnavi, musulmanii întrecându-se între ei să fie demni de a fi precum cei despre care o relatare profetică spune: “Acela care va sări în ajutorul fratelui său se va bucura de mărinimia şi dărnicia lui Allah Preaslăvitul”.

Rugăciunea ocroteşte oamenii de lucruri urâte, rele, nocive şi interzise. El este garanţia, zălogul pentru păcatele pe care le-au săvârşit. Într-o relatare profetică se spune: “Rugăciunea efectuată de cinci ori pe zi este asemenea unui pârâu care curge la uşa unuia dintre voi. Dacă acela s-ar îmbăia de cinci ori pe zi, n-ar mai rămâne vreo urmă de murdărie pe trupul lui. Tot aşa, datorită rugăciunii făcute de cinci ori pe zi, Allah îi şterge lui păcatele”.

După mărturisirea că nu exista altă divinitate afară de Allah şi că Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este Trimisul Lui, rugăciunea este cea mai importantă faptă. Tocmai de aceea, atunci când împlinim rugăciunea, trebuie să ţinem cont de felul acelei rugăciuni: dacă este dintre cele fard (obligatorii), wagib (necesară), sunnah (liber) şi mustahab (dorit). Se relatează că Profetul nostru (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: “O, voi ce credeţi! Rugăciunea efectuată cu respectarea neabătută a tuturor regulilor impuse este fapta cea mai scumpă în faţa Atotputernicului Allah. Ea este tradiţia profeţilor; este lucrul cel mai iubit de către îngeri. Este esenţa cunoaşterii, raza şi lumina universului şi cerurilor. Ea dă forţă trupului. Este sursa abundenţei şi îndestulării, este prilejul prin care rugile noastre sunt primite, este protectorul nostru

înaintea îngerului morţii. Ea ne luminează mormântul şi, în acelaşi timp este printre primele lucruri de care ne întreabă Munkar şi Nakir (îngerii care vin în mormântul celui decedat). Atunci când va veni Sfârşitul lumii, acesta ne va fi un con de umbră protector pentru noi. Este un scut protector între noi şi focul iadului; cu el vom parcurge podul Sirat ca fulgerul. Este cheia ce deschide Raiul. Allah Preaînaltul n-a mai dat ceva mai important şi mai valoros oamenilor ca rugăciunea. Dacă ar fi existat altă pomenire mai importantă decât rugăciunea atunci, negreşit că El lar fi dat oamenilor, primul, pe acela. Şi toţi îngerii efectuează rugăciunea şi apoi se roagă pentru cei care merg pe drumul arătat de Allah Preaslăvitul. Rugăciunea este sufletul credinţei, pilonul, baza religiei, cuvântul islamului şi înălţarea credincioşilor musulmani. Este lumina cerurilor şi salvatorul nostru de focul Iadului.

Într-un verset din Sfântul Qur’an se arată:

Aceasta este o îndemnare şi cine voieşte va urma drumul către Domnul său.  [Surat Al-Muzammil 73:19]

Source Link

Views: 2

Esenţa Rugăciunii

  Al-Mawdudi   ‘Ibadah (act de adorare) provine de la cuvântul arab abd „ rob” şi are înţelesul de supunere, închinare. În islam acest cuvânt semnifică faptul că Allah este stăpânul omului, omul este robul lui Allah şi de aceea, daca in general intelegerea cuvantului “rob” este aceea de supunere faţă de stăpânul său şi […]

 

Al-Mawdudi

‘Ibadah (act de adorare) provine de la cuvântul arab abd „ rob” şi are înţelesul de supunere, închinare. În islam acest cuvânt semnifică faptul că Allah este stăpânul omului, omul este robul lui Allah şi de aceea, daca in general intelegerea cuvantului “rob” este aceea de supunere faţă de stăpânul său şi de a se închina lui, in Islam,  un musulman trebuie să arate supunere doar faţă de Allah şi să se roage doar la El ca să-i ierte greşelile.
În islam cuvântul ‘Ibadah (act de adorare) are un înţeles foarte larg. Atfel, dacă cineva, conştient de faptul că aşa e bine să fie un bun musulman nu minte, nu jigneşte pe nimeni, nu încalcă drepturile nimănui, nu atentează la bunul altuia, ba din contră, este corect, drept şi bun în tot ceea ce face, aceasta comportare a lui înseamnă ‘Ibadah (act de adorare). Tot ‘Ibadah (act de adorare) înseamnă când cineva respectă întru totul poruncile lui Allah, în activitatea comercială şi economică şi respectă voinţa lui Allah în toate relaţiile sale cu părinţii, rudele, prietenii şi cu alte persoane cu care vine în contact.
Tot ‘Ibadah (act de adorare) se numeşte atunci când cineva, doar pentru a câştiga bunăvoinţa lui Allah, îi ajută pe cei săraci, îi satură pe cei flămânzi şi într-un fel sau altul alină suferinţa bolnavilor. Deci, dacă toate activităţile unui om se desfăşoară după voinţa lui Allah, dacă trăieşte cu frica lui Allah şi dacă este conştient de faptul că tot ce face tot ce întreprinde este doar pentru a câştiga bunăvoinţa lui Allah, atunci toate aceste activităţi ale lui, de fapt toată viaţa lui este ‘Ibadah (act de adorare).
Mai mult, înseamnă că un om îşi îndeplineşte îndatoririle sale de bun musulman atunci când, de teamă să nu-l mânieze pe Allah, este preocupat, în permanenţă, să nu facă vreun rău semenilor săi, făcând tot timpul numai bine.
Pentru ca un om să-şi îndeplinească în mod fericit toate îndatoririle de bun musulman, au fost create o serie de forme de închinare. De aceea ‘Ibadah (rugaciunea) reprezintă stâlpul pe care se sprijină islamul.

sursa: Liga Islamica si Culturala din Romania

Source Link

Views: 2

Rugăciunea musulmanilor

Michi Dan   Un element cheie al vietii musulmanului il constituie rugaciunea obligatorie. Aceste rugaciuni sunt efectuate de cinci ori in fiecare zi si il conecteaza in mod direct pe cel care se roaga cu Dumnezeu. Aceasta legatura foarte personala cu Creatorul asigura dependenta totala, incredere si dragoste nemarginita, producand pace si armonie interioara. Profetul […]

Michi Dan

Un element cheie al vietii musulmanului il constituie rugaciunea obligatorie. Aceste rugaciuni sunt efectuate de cinci ori in fiecare zi si il conecteaza in mod direct pe cel care se roaga cu Dumnezeu. Aceasta legatura foarte personala cu Creatorul asigura dependenta totala, incredere si dragoste nemarginita, producand pace si armonie interioara.

Profetul Muhammad (pacea sa fie asupra sa !) a spus : „Cu adevarat, acela dintre voi care se roaga, vorbeste in intimitate cu Domnul sau.”

Rugaciunile se fac la rasaritul Soarelui, la miezul zilei, dupa-amiaza, seara si dupa caderea noptii, reamintindu-ne de Unicul Dumnezeu pe tot parcursul zilei. Aceste rugaciuni regulate previn si savarsirea de fapte rele, oferindu-ne oportunitatea de a ne cere iertare lui Dumnezeu pentru greselile facute.

Odinioara Profetul si-a intrebat companionii : „Credeti ca daca ar exista un rau care ar curge prin fata casei voastre si daca v-ati inbaia de cinci ori pe zi ar mai ramane pe corpul vostru vreo urma de murdarie ?” Oamenii au raspuns negativ. Vazand aceasta, Profetul a adaugat : „Asa se intampla cu cele cinci rugaciuni zilnice, in timpul carora Dumnezeu va spala voua pacatele.”

Vinerea este ziua de adunare a musulmanilor. Rugaciunea de la miezul acestei zile este diferita de celelalte, ea incluzand si o predica. Celelalte rugaciuni sunt relativ simple, incluzand recitarea unor versete din Coran si luand doar cateva minute.

Musulmanii sunt incurajati sa-si faca cele cinci rugaciuni zilnice alaturi de ceilalti musulmani si la moschee. O moschee, in forma sa normala, de baza, reprezinta o zona curata, special destinata efectuarii rugaciunilor. In functie de zona geografica in care este construita, ea cunoaste insa forme arhitecturale diverse, reflectare a traditiilor locale. Astfel, formele exterioare pot sa varieze de la pavilioanele detasate, intalnite in China, la curtile minutios concepute din India; de la domurile masive specifice Turciei la structurile din geam si otel ale Statelor Unite. In orice caz, dincolo de acestea, a dainuit o trasatura a lor unica si foarte vizibila – „chemarea la rugaciune”.

Prima persoana care i-a chemat pe musulmani la rugaciune a fost un sclav african din Etiopia (Abisinia) eliberat, al carui nume este Bilal ibn Rabah. El a fost unul dintre iubitii companioni ai profetului Muhammad. Vocea sa minunata si melodioasa i-a chemat pe musulmanii din Medina sa se roage de cinci ori pe zi.

Traducerea chemarii la rugaciune este urmatoarea:

Dumnezeu este Cel Mai Mare, Dumnezeu este Cel Mai Mare;

Dumnezeu este Cel Mai Mare, Dumnezeu este Cel Mai Mare.

Marturisesc ca nu exista alta divinitate in afara de Dumnezeu ;

Marturisesc ca nu exista alta divinitate in afara de Dumnezeu .

Marturisesc ca Muhammad este mesagerul lui Dumnezeu ;

Marturisesc ca Muhammad este mesagerul lui Dumnezeu.

Haideti la Rugaciune ! Haideti la Rugaciune!

Haideti la izbanda ! Haideti la izbanda!

Dumnezeu este Cel Mai Mare, Dumnezeu este Cel Mai Mare.
Nu exista alta divinitate in afara de Dumnezeu.

_____________

descopera-islamul.blogspot.ro

Source Link

Views: 8