În ceea ce priveşte animalele de uscat, Coranul nu a declarat interzicerea a nimic dintre ele, cu excepţia cărnii de porc, a mortăciunii, a sângelui şi a tuturor animalelor asupra cărora s-a rostit numele altcuiva decât al lui Allah.
În ceea ce priveşte animalele de uscat, Coranul nu a declarat interzicerea a nimic dintre ele, cu excepţia cărnii de porc, a mortăciunii, a sângelui şi a tuturor animalelor asupra cărora s-a rostit numele altcuiva decât al lui Allah.
Source Link
Views: 3
Istoria ne demonstrează că atunci când omul a încercat să se substituie divinităţii şi a creat propriile legi, interzicând şi permiţând lucrurile după bunul său plac, el a dat naştere unora dintre cele mai josnice fapte. Aşa se face că aztecii şi alte popoare din antichitate aduceau jertfe umane zeităţilor lor. Indienii, romanii, spartanii, […]
Istoria ne demonstrează că atunci când omul a încercat să se substituie divinităţii şi a creat propriile legi, interzicând şi permiţând lucrurile după bunul său plac, el a dat naştere unora dintre cele mai josnice fapte. Aşa se face că aztecii şi alte popoare din antichitate aduceau jertfe umane zeităţilor lor. Indienii, romanii, spartanii, perşii şi multe alte civilizaţii aveau societatea împărţită pe clase, generându-se în acest fel nedreptăţi şi nemulţumiri care nu de puţine ori au dus la vărsare de sânge.
Gândirea umană îşi are neajunsurile ei şi, chiar şi atunci când omul reuşeşte să găsească calea cea bună, el poate fi copleşit de dorinţe sau de oameni cu autoritate şi poate să ajungă să justifice ce este interzis sau să interzică ce este permis. Un exemplu în acest sens este Marea Prohibiţie de la începutul secolului al XX-lea. Deşi guvernanţii au realizat efectele nocive ale alcoolului asupra societăţii şi l-au scos în afara legii, totuşi din cauza haosului creat de contrabandişti şi a altor indivizi care trăgeau foloase economice de pe urma comercializării lui, guvernul a fost nevoit să cedeze, să justifice legalizarea alcoolului şi să pună capăt interdicţiei.
Source Link
Views: 1
F. Gulen În ziua de azi facem referire la multe ramuri ale științei și la fapte științifice pe care le folosim pentru a analiza diferite lucruri și evenimente-chiar și chestiunile legate de religie. Menționăm aceste fapte pe rând sau grupate, pentru a dovedi existența și Unicitatea lui Dumnezeu celor care au nevoie de […]
F. Gulen
În ziua de azi facem referire la multe ramuri ale științei și la fapte științifice pe care le folosim pentru a analiza diferite lucruri și evenimente-chiar și chestiunile legate de religie. Menționăm aceste fapte pe rând sau grupate, pentru a dovedi existența și Unicitatea lui Dumnezeu celor care au nevoie de asemenea dovezi.
În mod similar, când privim știința prin lumina Coranului,subliniem faptul că acesta conține informații despre natura lucrurilor ce sunt în acord cu descoperirile științifice. Să luăm în discuție medicina. Am citit o dată o carte ce se numea Medicina este Niche al Științei; chiar așa și este, și trebuie să îl pomenim pe Dumnezeu atunci când studiem existența noastră trupească și dezvoltarea noastră. De exemplu, descrierea coranică a embrionului corespunde exact cu ceea ce știm astăzi despre acest lucru. În plus, în Coran nu există nici măcar o singură greșeală referitoare la asta, pe care știința să o poată critica. Cum ar fi putut ști un arab neînvățat ce trăia în deșert acum mai mult de 1.400 de ani despre toate aceste lucruri abia descoperite cu ajutorul razelor X și a altor echipamente mult mai sofisticate doar după multe secole de cercetări științifice asidue? Noi folosim asemenea argumente coranice pentru a demonstra originea Divină a Coranului, care la rândul lui arată că Profetul Mahomed (s.a.a.w.s) spunea lucruri adevărate.
Atunci când explicăm Islamul ne referim la fapte științifice deoarece unii oameni sunt determinați să respingă tot ceea ce nu este “științific”. Materialiștii, dar și oponenții (sau cei indiferenți) religiei au încercat să exploateze știința pentru a sfida religia și pentru a folosi prestigiul pentru a răspândi modul lor de gândire. Mulți oameni au urmat modul lor de gândire, ceea ce înseamnă că noi trebuie să folosim aceleași unelte ale științei și tehnologiei pentru a demonstra că ele nu contrazic Islamul și să încercăm să aducem oamenii pe calea cea bună.
Sunt de acord cu ideea că musulmanii ar trebui să cunoască foarte multe fapte științifice pentru a combate afirmațiile materialiștilor și ale ateilor. Multe versete coranice ne fac să privim în jurul nostru, să învățăm, să studiem, să observăm galaxiile și stelele. Toate acestea ne impresionează într-un asemenea fel încât ne fac să vrem să călătorim pentru a cunoaște miracolul creației. Coranul ne spune că cei care într-adevăr se tem de El, dintre servitorii Lui, sunt cei știutori (35:28), și astfel ne încurajează să reflectăm și să cunoaștem[1]; dar numai dacă o facem în acord cu spiritul Coranului.
Cunoștințele noastre în ceea ce privește faptele științifice ar trebui folosite pentru a explica faptele islamice și nu pentru a-i impresiona pe ceilalți sau a-i face să nu-și mai expună argumentele. Scopul nostru principal trebuie să fie acela de a câștiga satisfacția lui Dumnezeu și de a-i face pe cei ce ne ascultă capabili să înțeleagă ceea ce noi le explicăm.
Este greșit să privim știința ca fiind superioară religiei și să justificăm chestiunile islamice sau Islamul prin fapte științifice. A face acest lucru înseamnă că avem dubii în ceea ce privește Islamul și de aceea avem nevoie de știință, pentru a ne consolida credința. Nu va putea fi confirmat niciodată Coranul etern, neschimbător de lucrurile schimbătoare, temporare. Fiind date acestea, musulmanii ar trebui să folosească știința doar ca pe o unealtă de a trezi la realitate mințile confuze.
Faptele științifice și știința sunt adevărate doar atâta timp cât sunt de acord cu Coranul și hadis-ul. Nici chiar faptele științifice bine stabilite nu pot susține adevărul credinței; ne pot folosi doar ca instrumente ce ne oferă idei sau ne împing să reflectăm. Dumnezeu este Cel ce stabilește adevărul credinței în conștiința noastră, și nu știința, căci credința o primim doar prin ghidarea Divină. Cei care vor să acumuleze credința cu ajutorul științei nu vor simți niciodată prezența lui Dumnezeu în conștiința lor și vor venera doar natura, nu și pe Dumnezeu.
Suntem credincioși datorită credinței din inimile noastre și nu datorită cunoașterii din mințile noastre. Doar până aici ne pot conduce dovezile subiective și obiective, de aici încolo trebuie să renunțăm la tot pentru a progresa spiritual. Atunci când urmăm ceea ce ne dictează inimile și conștiința în lumina și ghidarea Coranului, Dumnezeu ne îndreaptă pașii spre iluminarea pe care o așteptăm. Așa cum a afirmat filozoful german Kant: ” Trebuie să las în urmă tot ce am citit pentru a putea crede în Dumnezeu”.
Views: 3
