Cele patru etape ale trezirii din Budismul timpuriu și Theravada sunt patru etape progresive care culminează cu trezirea deplină (Bodhi) ca un Arahant (SN 22.122).
Aceste patru etape sunt Sotāpanna, Sakadāgāmi, Anāgāmi și Arahant. Cele mai vechi texte budiste îl înfățișează pe Buddha ca referindu-se la oameni care se află într-una dintre aceste patru etape ca oameni nobili (ariya-puggala) și la comunitatea unor persoane precum sangha nobil (ariya-sangha).[1][2][2] 3]
Predarea celor patru etape ale trezirii este un element central al școlilor budiste timpurii, inclusiv școala Theravada a budismului, care încă supraviețuiește.
În Sutta Pitaka sunt descrise mai multe tipuri de practicanți budiști, în funcție de nivelul lor de realizare. Standardul este de patru, dar există și descrieri mai lungi cu mai multe tipuri. Cei patru sunt cel care intră în flux, care se întoarce odată, care nu se întoarce și arahantul.
În Visuddhimagga cele cinci etape sunt punctul culminant al celor șapte purificări. Descrierile sunt elaborate și armonizate, dând aceeași succesiune de purificări înainte de a atinge fiecare dintre cele patru căi și fructe.
Visuddhimagga subliniază importanța paññā (sanscrită: prajñā), a înțelegerii anattā (sanscrită: anātmam) și a învățăturilor budiste, ca mijloc principal de eliberare. Vipassanā (sanscrită: vipaśyanā) are un rol central în acest sens. Insight este subliniat de mișcarea contemporană Vipassana.
Un „Intrator în flux” (Sotāpanna) este liber de:
1. Viziunea identității (pali: sakkāya-diṭṭhi), credința că există un sine sau un suflet neschimbător în cele cinci skandha impermanente[4][5]
2. Atașamentul față de rituri și ritualuri
3. Îndoială cu privire la învățături
Un „întors odată” (Sakadāgāmin) a atenuat foarte mult:
4. Dorinta senzuala
5. Voința rea
Un „ne-retur” (Anāgāmi) este liber de:
4. Dorinta senzuala
5. Voința rea
Un Arahant este liber de toate cele cinci cătușe inferioare și cele cinci cătușe superioare, care sunt:
6. Atașarea la cele patru absorbții meditative, care au formă (rupa jhana)
7. Atașarea la cele patru absorbții fără formă (ārupa jhana)
8. Vandă
9. Neliniște
10. Ignoranța
Sutta Pitaka clasifică cele patru niveluri în funcție de realizările nivelurilor. În tradițiile Sthaviravada și Theravada, care învață că progresul în înțelegere vine dintr-o dată și că „înțelegerea” (abhisamaya) nu vine „treptat” (succesiv – anapurva)”[6] această clasificare este elaborată în continuare, cu fiecare dintre cele patru niveluri descrise ca o cale de atins brusc, urmată de realizarea rodului căii.
Conform exegezei Theravada, procesul de a deveni un Arahat se caracterizează prin urmare prin patru schimbări distincte și bruște, deși în sutre se spune că calea are o dezvoltare treptată, cu gnoză abia după o lungă întindere, așa cum oceanul are un raft gradual, o înclinare treptată cu o scădere bruscă numai după o lungă întindere. Mahasanghika avea doctrina ekaksana-citt, „conform căreia un Buddha știe totul într-un singur moment de gândire”.
Sursa: wikipedia.org
Textul a fost trunchiat.
Views: 0