Ātman (/ˈɑːtmən/), attā sau attan în budism este conceptul de sine și se găsește în discuția din literatura budistă despre conceptul de non-sine (Anatta).[1]
Majoritatea tradițiilor și textelor budiste resping premisa unui atman permanent și neschimbător (sine, suflet).[2][3] Cu toate acestea, unele școli, sutre și tantre budiste prezintă noțiunea de atman sau „Sine” permanent, deși se referă în mare parte la un Absolut și nu la un sine personal.
Cognatele (sanscrită: आत्मन्) ātman, (Pāli) atta, engleză veche æthm, germană Atem și greacă atmo-[4] derivă din rădăcina indo-europeană *ēt-men (respirație). Cuvântul înseamnă „esență, suflare, suflet”.[5]
Ātman și atta se referă la „sinele adevărat” al unei persoane, sinele permanent al unei persoane, absolut în interior, „gânditorul de gânduri, simțitorul de senzații” separat de și dincolo de lumea fenomenală în schimbare.[6][7] Termenul Ātman este sinonim cu Tuma, Atuma și Attan în literatura budistă timpurie, afirmă Rhys David și William Stede, toate în sensul de „sine, suflet”.[8] Atman și Atta sunt legate, în canoanele budiste, de termeni precum Niratta (Nir+attan, fără suflet) și Attaniya (aparținând sufletului, având un suflet, de natura sufletului)
„Atman” în budismul timpuriu apare ca „toate dhammele nu sunt Sinele (an-atta)”, unde atta (atman) se referă la un Sine metafizic, afirmă Peter Harvey, adică un „eu sau eu permanent, substanțial, autonom”. .[10] Acest concept se referă la Upanishad-urile pre-budiste ale hinduismului, unde se face o distincție între sinele personal, jivatman (corp impermanent, personalitate) și Sinele real, Atman.[11][12][13] Literatura budistă timpurie explorează validitatea conceptelor Upanishadice despre sine și Sine, apoi afirmă că fiecare ființă vie are un sine impermanent, dar nu există un Sine Superior real.[14] Textele Nikaya ale budismului neagă că există ceva numit Ātman care este absolutul substanțial sau esența unei ființe vii, o idee care distinge budismul de tradițiile brahmanice (proto-hinduse).[15]
Buddha a susținut că nu poate fi găsit niciun „Eu” permanent și neschimbător.[16][17] În viziunea lui Buddha, afirmă Wayman, „deci eu atta, sau acesta este Sinele meu, înseamnă să fiu în strânsoarea unei vederi greșite”.[18] Toate fenomenele condiționate sunt supuse schimbării și, prin urmare, nu pot fi considerate un „Eu” neschimbător.[17] În schimb, Buddha explică continuitatea percepută a personalității umane descriind-o ca fiind compusă din cinci skandha, fără o entitate permanentă (Sine, suflet).
Sursa: wikipedia.org
Textul a fost trunchiat.
Views: 4